• Zurück

Tönendes Wort....

Wohl tönet das innere Wort klar und vernehmlich, doch nur dem, der nach innen horchet und durch seinen Lebenswandel sein Herz so gestaltet hat, daß Gott Selbst Sich durch dieses Herz äußern kann. Es muß die Seele des Menschen so innig mit dem Geistesfunken in sich verbunden sein, daß sie jederzeit seine Stimme vernehmen kann, und der Geistesfunke, der eine Ausstrahlung Gottes ist, vermag sich so zu äußern, daß der Mensch, gesprochenen Worten gleich, seine Stimme hört, daß die Worte in ihm klingen und also nicht mißverstanden werden können. Denn wie Menschen zueinander sprechen von Mund zu Mund, so spricht auch Gott mit den Menschen durch das Herz. Es ist der Vorgang nicht anders zu erklären, doch verständlich ist er nur für den, der einmal die göttliche Stimme gehört hat. Er fühlt es im Herzen, was Gott zu ihm spricht, und er ist überselig über diese Gnade, denn nun gibt es für ihn keinen Zweifel, keinen Unglauben, keine Frage, denn alles wird ihm widerlegt oder beantwortet, sowie ein Zweifel oder eine Frage in ihm aufgetaucht ist. Das tönende Wort ist für den Menschen ein Beweis, daß alles Wahrheit ist, was er nur glaubte zuvor. Und das tönende Wort bekundet dem Menschen die Anwesenheit des himmlischen Vaters.... Seine Nähe, die unsagbar beglückt. Doch es klingt so überaus leise und fein im Herzen, daß nur die größte Achtsamkeit es zu vernehmen vermag. Die innigste Verbindung mit Gott muß hergestellt werden gedanklich, und dann muß das Horchen einsetzen, das Harren auf Seine Gnade, die nun vernehmlich auf ihn einströmt. Die göttliche Stimme in sich zu vernehmen wird aber nur dem Menschen möglich sein, dessen Herz sich zur Liebe gewandelt hat, denn es ist die göttliche Liebe, die sich dem Menschen gegenüber äußert, und diese kann nur dort in Erscheinung treten, wo wahre Liebe ist. Doch hat der Mensch einmal das göttliche Wort hörbar in sich vernommen, so wird er diese Gnadengabe ewiglich nicht mehr verlieren, dann kann er jederzeit und überall Seine Stimme ertönen hören.... er wird nur in inniger Zwiesprache mit Ihm zu verharren brauchen, und schon wird er die Antwort klar und deutlich vernehmen. Und ihn wird kein Zweifel befallen ob der Wahrheit dessen, weil er die Nähe Gottes spürt und es ihm auch verständlich ist, daß Gott Sich hörbar kundgibt. Doch bevor das Erdenkind nicht einen bestimmten Reifegrad erlangt hat durch ein uneigennütziges Liebeleben, kann es auch nicht das Glück dieser seligen Vereinigung mit Gott empfinden. Jedoch es soll stets und ständig nach innen horchen und innig bitten um diese Gnade, auf daß es Kraft empfange, zu leben nach dem Willen Gottes, und Seine ewige Liebe sich ihm zuneige.... auf daß es Seine Stimme vernehme klar und deutlich, auf daß Er durch das Herz zu ihm spreche und das Erdenkind Seine Liebe fühle und überglücklich schon auf Erden ist....

Amen

Cuvântul sonor....

Cuvântul interior sună cu siguranță clar și audibil, dar numai pentru cel care ascultă în interior și care și-a modelat inima prin modul său de viață astfel încât Dumnezeu să se poată exprima prin această inimă. Sufletul ființei umane trebuie să fie atât de intim conectat la scânteia spirituală din el însuși încât să îi poată auzi vocea în orice moment, iar scânteia spirituală, care este o emanație a lui Dumnezeu, este capabilă să se exprime în așa fel încât ființa umană să îi audă vocea ca pe niște cuvinte rostite, încât cuvintele să sune în interiorul său și astfel să nu poată fi înțelese greșit.

Căci, așa cum oamenii își vorbesc între ei din gură în gură, tot așa și Dumnezeu le vorbește oamenilor prin inimă. Nu există o altă modalitate de a explica acest proces, dar este de înțeles doar pentru cel care a auzit odată vocea divină. El simte în inima sa ceea ce Dumnezeu îi vorbește și se bucură nespus de acest har, pentru că acum nu mai există nici o îndoială, nici o necredință, nici o întrebare pentru el, pentru că totul este respins sau răspuns imediat ce în el a apărut o îndoială sau o întrebare. Cuvântul sonor este o dovadă pentru ființa umană că tot ceea ce credea înainte este adevăr.

Iar cuvântul sonor anunță prezența Tatălui ceresc pentru ființa umană..... Apropierea Lui, care este o bucurie nespus de mare. Dar sună atât de încet și de delicat în inimă, încât doar cea mai mare atenție este capabilă să o audă. Trebuie să se stabilească mental cea mai intimă legătură cu Dumnezeu, apoi trebuie să înceapă ascultarea, așteptarea harului Său, care acum curge audibil spre el.

Cu toate acestea, vocea divină nu va putea fi auzită decât de o persoană a cărei inimă s-a transformat în iubire, pentru că iubirea divină este cea care se exprimă către ființa umană, iar aceasta nu poate apărea decât acolo unde există iubire adevărată. Totuși, odată ce ființa umană a auzit în mod audibil Cuvântul divin în ea însăși, nu va mai pierde niciodată acest dar al harului, atunci va putea să audă vocea Sa în orice moment și oriunde...., va trebui doar să rămână în dialog sincer cu El și va auzi clar și distinct răspunsul. Și nu va fi afectat de nicio îndoială cu privire la adevărul ei, pentru că simte apropierea lui Dumnezeu și îi este de asemenea de înțeles că Dumnezeu se face cunoscut în mod audibil.

Totuși, până când copilul pământesc nu a atins un anumit grad de maturitate printr-o viață altruistă de iubire, nu poate simți fericirea acestei uniuni fericite cu Dumnezeu. Cu toate acestea, ar trebui să asculte mereu și constant în interior și să ceară sincer acest har, astfel încât să primească puterea de a trăi conform voinței lui Dumnezeu, iar dragostea Sa veșnică se va înclina spre el...., astfel încât să audă clar și distinct vocea Sa, pentru ca El să-i vorbească prin inimă, iar copilul pământesc să simtă dragostea Sa și să se bucure din plin deja pe Pământ.....

Amin