• Zurück

Sinnliche Liebe....

So empfange heut zur Stärkung des Geistes noch eine Kundgabe über die Liebe, und zwar in einer bestimmten Auffassung. Es wird von den Menschen so oft etwas mit dem Wort "Liebe" bezeichnet, was wohl auch an sich Liebe ist, jedoch weit entfernt von dem, was den Menschen gepredigt wird.... was zu üben erste und letzte Aufgabe des Menschen sein soll. Es ist die Liebe der Sinne, die ihr so oft unter dem Begriff Liebe verstehen wollt. Doch es sei euch gesagt, daß ihr eher die wahre Liebe zerstöret, so ihr in euch der sinnlichen Liebe nicht wehret, denn sie ist ein Ränkespiel des Bösen. Sie ist sozusagen dessen Mittel, durch das ihm gar zu oft die menschliche Seele ins Garn geht. Es gibt sich der Mensch völlig in die Gewalt des Bösen, wehret er der Begierde des Körpers nicht. Es ist dies die Liebe, die zu besitzen trachtet, doch nie und nimmer den Menschen veredeln kann, und die daher auch nicht zur Vereinigung mit der höchsten Wesenheit führen kann. So muß der Mensch sehr auf der Hut sein, daß nicht durch pures körperliches Verlangen seine Seele und deren Fortschritt arg gefährdet wird.... er muß bedacht sein, daß es weit schwerer ist, diese Begierde zu unterdrücken, so er ihr einmal verfallen ist, und daß daher jegliche Liebe auf Erden, die nur rein irdischen Interessen gilt, nimmermehr die rechte vor Gott sein kann.... denn eine Liebe, die nicht gibt, sondern nur der Erfüllung der Erdenwünsche gilt, ist ebenso auf irdischen Erfolg eingestellt und daher nicht im göttlichen Sinn. Denn Gott sieht nur auf die Empfindung des innersten Herzens. So dieses wahrhaft uneigennützig ist und nur immer Liebe geben will, ungeachtet seines eigenen Vorteils, werden solche Liebeswerke auch den Lohn eintragen, der in ihnen liegt.... sie werden Anlaß sein zur innigen Verbindung mit dem göttlichen Heiland....

Amen

Iubire senzuală....

Așadar, astăzi, pentru întărirea spiritului, primiți o altă comunicare despre iubire, și aceasta într-o anumită concepție. Oamenii folosesc atât de des cuvântul "iubire" pentru a descrie ceva care este cu siguranță iubire în sine, dar care este foarte departe de ceea ce se predică oamenilor, ceea ce ar trebui să fie prima și ultima sarcină a omului de a practica. Este vorba de dragostea simțurilor pe care atât de des vreți să o înțelegeți sub termenul de iubire. Dar să vi se spună că mai degrabă veți distruge adevărata iubire dacă nu vă împotriviți iubirii senzuale din voi înșivă, căci ea este o intrigă a celui rău. Ea este, ca să spunem așa, mijlocul prin care sufletul uman se lasă prea adesea prins în firul său. Omul se dă complet în puterea răului dacă nu se împotrivește poftei trupului. Aceasta este iubirea, care se străduiește să posede, dar care nu poate înnobila niciodată ființa umană și care, prin urmare, nu poate duce la unirea cu ființa cea mai înaltă. Astfel, ființa umană trebuie să fie foarte atentă să nu-și pună în pericol sufletul și progresul său prin dorința fizică pură.... el trebuie să fie conștient că este mult mai greu de suprimat această dorință odată ce a căzut pradă ei și că, prin urmare, orice iubire de pe Pământ care se aplică doar intereselor pur pământești nu poate fi niciodată corectă în fața lui Dumnezeu.... căci o iubire care nu dăruiește, ci se aplică doar la împlinirea dorințelor pământești, este orientată și ea spre succesul pământesc și, prin urmare, nu în sens divin. Căci Dumnezeu privește doar la sentimentul din adâncul inimii. Dacă aceasta este cu adevărat dezinteresată și vrea să dăruiască mereu numai iubire, indiferent de propriul avantaj, astfel de fapte de iubire vor merita și răsplata care se află în ele.... ele vor fi un prilej de unire intimă cu Mântuitorul divin....

Amin