• Nazaj

„IN SVET BO ODREŠEN VSEH GREHOV....“

In svet bo odrešen vseh grehov.... Tako je Gospod nekoč spregovoril človeštvu, razglasil je odrešenika, obljubil je človeštvu odrešitev od vseh grehov. In Jezus Kristus je to obljubo izpolnil s svojim trpljenjem in smrtjo na križu. Toda kako na to odrešenje gleda svet, tj. ljudje sami?....

Gospod je storil vse, da bi izpolnil to obljubo; kaj pa mora človek storiti, da bi bil deležen Božje obljube?.... Najprej mora imeti voljo, da bo odrešen.... S priznanjem Kristusa kot Božjega Sina in Odrešenika sveta si mora torej želeti pripadati tistim, ki so bili odkupljeni z Njegovo smrtjo na križu. Pripravljen mora biti sprejeti milosti odrešenjskega dela, saj obstaja volja, okrepljena z gorečo molitvijo, ki omogoča, da je vse izvedljivo, tj. da se lahko uresniči.

Prej je bila volja zvezana z močjo nasprotnika in ni bilo možnosti, da bi se osvobodila te moči, saj je bil človek zaradi svoje krivde greha prešibak, da bi se ji uprl. Božanska ljubezen se je darovala, da bi zlomila nasprotnikovo moč, tako da je lahko človeška volja postala dovolj močna, da se je tej moči izognila. Moč volje je torej treba najprej izprositi z molitvijo.... Hkrati pa se mora človek oblikovati v ljubeče bitje, kar mu prav tako mogoče le Gospodovo delo ljubezni.... Kajti greh je mogoče izkoreniniti le z ljubeznijo. Zato mora človek, ki želi biti odrešen greha, stati v ljubezni, tj. biti tako rekoč prežet z žarkom božanske ljubezni, ki je Jezusa Kristusa spodbudila, da se je žrtvoval za človeško krivdo greha.

Človek mora potrditi veliko delo usmiljenja, priznati Kristusovo ljubezen in si želeti, da bi bil sprejet v krog tistih, za katere je Gospod umrl na križu.... mora se zavedati dela odrešenja in si želeti biti odrešen.... Milosti odrešenjskega dela torej prejema tisti, ki zaradi Jezusa kliče Božje usmiljenje, ki Jezusa kot posrednika med seboj in Bogom prosi za njegovo priprošnjo.... Če prosite Očeta v Mojem imenu, vam bo dal. Zaradi Njegovega Sina bo odpravljena vsa krivda za greh, zaradi njegovega sina je vsem ljudem zagotovljeno odpuščanje grehov. Kdor torej veruje v Jezusa Kristusa, da je Božji sin, ki je s svojo smrtjo na križu odrešil svet vseh grehov, bo po svoji veri tudi odrešen.... Kajti kdor sprejme milost, ki mu jo ponuja sam odrešenik, se pusti odrešiti po njegovi volji.... Potrjuje delo odrešitve, priznava neizmerno božansko ljubezen, priznava svojo neizmerno krivdo, priznava svojo nevrednost in nemoč, da bi se je osvobodil. V prošnji dvigne roke h Kristusu in ga prosi za usmiljenje.... In tako je osvobojen vsake krivde.

Odrešenikovo delo ljubezni do človeštva je mogoče oceniti v njegovi veličini šele takrat, ko si človek predstavlja tako nebeške radosti kot tudi neizrekljivo trpljenje v onstranstvu, torej tako odrešeno kot izgnano stanje.... ko si predstavlja, da je Jezusa le njegova neskončna ljubezen pripravila do tega, da je nase prevzel neizrekljive bolečine, da bi dušam v onstranstvu prihranil bolečino. Če pa njegova ljubezen ni priznana, tj. če se dvomi o Gospodovem odrešenjskem delu ali ga celo zanika, se oseba izključi iz kroga tistih, ki jih je Gospod odrešil s svojo smrtjo na križu.

Če mu namreč Gospod v svoji ljubezni ponudi najodličnejši dar milosti in ga ta zavrne, je sam kriv, če ga v onstranstvu doleti neizrekljivo trpljenje. Nobeno bitje ne more biti odrešeno brez Jezusa Kristusa, kajti volja je bila zvezana, tj. v satanovi oblasti, dokler Kristus sam ni sprostil te volje.... Odrešenje se je zgodilo s Kristusovo smrtjo na križu. Gospod je umrl za vse in tako lahko volja vsakega človeka postane osvobojena nasprotnikove moči, vendar je brez odrešenja nasprotnikova moč tako velika, da ji človek sam ne more nikoli ubežati....

Amen

"Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul...."

Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul.... Astfel, Domnul a vorbit o dată oamenilor, a vestit pe Răscumpărătorul, a promis oamenilor răscumpărarea din orice păcat. Iar Iisus Hristos a împlinit această promisiune prin suferința și moartea Sa pe cruce. Dar cum vede lumea, adică omenirea însăși, această răscumpărare?.... Domnul a făcut totul pentru a împlini această promisiune, dar ce trebuie să facă omul pentru a avea parte de promisiunea divină?.... El trebuie să aibă mai întâi voința de a se lăsa răscumpărat.... Astfel, recunoscându-L pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, trebuie să vrea să aparțină celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce. El trebuie să fie dispus să primească harurile actului de mântuire, care este: O voință care este întărită prin rugăciunea inimii și care permite ca totul să se realizeze, astfel încât să poată fi pus în acțiune. Anterior, voința era legată de puterea adversarului și nu existau mijloace de a se elibera de această putere, deoarece ființa umană era prea slabă pentru a rezista din cauza vinovăției sale de păcat. Iubirea divină s-a dat pe Sine pentru ca puterea adversarului să fie frântă, astfel încât voința ființei umane să devină atât de puternică pentru a scăpa de această putere. Astfel, puterea voinței trebuie mai întâi solicitată prin rugăciune.... Și în același timp, ființa umană trebuie să se transforme într-o ființă iubitoare, ceea ce, de asemenea, este posibil pentru ea doar prin lucrarea de iubire a Domnului...... Căci păcatul se răscumpără doar prin iubire. Astfel, ființa umană care vrea să fie răscumpărată din păcat trebuie să stea în iubire, deci trebuie să fie pătrunsă, ca să zicem așa, de raza de iubire divină care l-a determinat pe Iisus Hristos să se sacrifice pentru vina de păcat a umanității. Ființa umană trebuie să afirme marea operă de milostenie, să recunoască iubirea lui Hristos și să dorească să poată face parte din cercul celor pentru care Domnul a murit pe cruce.... el trebuie să recunoască lucrarea de răscumpărare și să vrea să fie răscumpărat....

De aceea, oricine apelează la mila lui Dumnezeu de dragul lui Iisus, care îl imploră pe Iisus ca mijlocitor între el și Dumnezeu pentru mijlocirea sa, pretinde harurile lucrării de răscumpărare.... Dacă cereți Tatălui în numele Meu, El vă va da.... De dragul Fiului Său, toată vina păcatului va fi ștearsă, de dragul Fiului Său, iertarea păcatelor este asigurată pentru toți oamenii. Așadar, oricine crede în Iisus Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu, Care a răscumpărat lumea de tot păcatul prin moartea Sa pe cruce, va fi și el răscumpărat prin credința lui..... Căci acceptă harul pe care i-l oferă Însuși Răscumpărătorul, se lasă răscumpărat prin voința Lui..... El afirmă lucrarea de răscumpărare, recunoaște iubirea divină copleșitoare, își recunoaște vina extrem de mare, își recunoaște nevrednicia și neputința de a se elibera de ea. Își ridică mâinile implorându-l pe Hristos și îi cere îndurare.... Și astfel el devine liber de orice vină.... Lucrarea de iubire a Mântuitorului pentru omenire poate fi apreciată în măreția ei doar atunci când ființa umană își imaginează atât deliciile cerești, cât și suferințele de nedescris din lumea de dincolo, deci atât starea de răscumpărare, cât și cea de izgonire.... atunci când își imaginează că doar iubirea Sa infinită l-a determinat pe Iisus să ia asupra Sa o durere de nedescris pentru a cruța durerea sufletelor din lumea de dincolo. Totuși, dacă iubirea Sa nu este recunoscută, dacă actul de mântuire al Domnului este pus la îndoială sau chiar contestat, ființa umană se exclude din cercul celor pe care Domnul i-a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce. Căci dacă Domnul, în dragostea Sa, îi oferă cel mai delicios dar al harului și el îl respinge, este vina lui dacă suferința de nedescris se abate asupra lui în lumea de dincolo. Nici o ființă nu poate fi răscumpărată fără Iisus Hristos, căci voința era legată, adică în puterea lui Satana, atâta timp cât Hristos Însuși nu a eliberat această voință.... Soluția a avut loc prin moartea lui Hristos pe cruce. Domnul a murit pentru toți și astfel fiecare voință poate deveni liberă de puterea potrivnicului, dar fără răscumpărare puterea potrivnicului este atât de mare încât ființa umană singură nu va putea niciodată scăpa de ea....

Amin