Porovnať vyhlásenie s prekladom

Ďalšie preklady:

Často kladená otázka: Prečo Boh lásky ľudskú bytosť nechal tak trpieť?

Vy, ľudia, si nedokážete predstaviť výsledok svojho pôvodného hriechu, keby ste neboli vykúpení.... Ja vám stále hovorím, že dokážete pochopiť iba obmedzené koncepty (termíny), zatiaľ čo dôsledok pôvodného hriechu by bol neobmedzený, pretože Moje zákony nemôžu nikdy byť zrušené.... A hriech spáchaný proti Mne, ktorý bol taký obrovský a taký vážny kvôli odpadnutiu odo Mňa aj napriek poznaniu, že je to zlé, mal podľa Božskej spravodlivosti za následok rovnako hrozivé následky, ktoré pre tieto bytosti znamenali večnú biedu.... stav večného utrpenia a tmy....

Preto by nespočetné bytosti museli očakávať tento stav, pretože Moja spravodlivosť nemohla jednoducho zrušiť nevykúpenú vinu. Ale tieto bytosti neboli schopné samé to opraviť, pretože nejde iba o to, že bytosti v určitom časovom rozsahu vytrpia trest, a tým spôsobom by dosiahli vykúpenie viny za hriech.... ide o to, že bytosti zhrešili proti samotnej Láske a že zmierenie viny by sa preto mohlo znova uskutočniť iba skutkom Lásky....

Ide o to, že bytosti museli zapáliť ich Lásku vo svojom vnútri, potom spoznať obrovskú vinu a v úprimnej Láske ku Mne volať o odpustenie.... Ale padlé bytosti to už nedokázali urobiť, pretože boli úplne bez Lásky.... A boli rovnako neschopné urovnať túto nesmiernu vinu, pretože keď boli úplne zatvrdené *(v ich duchovnej bytosti)*, stratili sebauvedomenie, a preto so Mnou už neexistoval žiadny vedomý kontakt. Niečo, čo bolo stvorené na život, zomrelo a nebolo schopné sa ku Mne vrátiť vlastným úsilím.

Kvôli Mojej Láske, múdrosti a sile Ja som skutočne mohol prebudiť tieto mŕtve bytosti do krehkého života.... ale obrovský pôvodný hriech zostal a udržoval bytosť nekonečne ďaleko odo Mňa, a kým táto vina nebola vykúpená, úplný návrat ku Mne bol nemožný. A potom to nijaká padlá bytosť nebola schopná dokázať, pretože boli úplne bez Lásky.... Ja Som to všetko predvídal od večnosti a stále by Som sa nemohol vyhnúť odpadnutiu bytostí bez odstránenia slobodnej vôle.... Ale od večnosti Som tiež predvídal cestu návratu ku Mne pre tieto padlé bytosti a navrhol Som plán návratu a implementoval (uskutočnil) ho....

A všetky bytosti, ktoré zostali so Mnou, sa zúčastňujú na realizácii tohto večného plánu Spásy, nachádzajúc v tom najvyššie šťastie.... Oni sú neustále prenikané Mojou láskou a v úplnom vlastníctve svetla a sily.... A ich Láska neustále ich núti pomáhať padlej duchovnej substancii (látke), ktorá sa vydala na cestu cez diela stvorenia, ktoré sa objavili za účelom ich návratu. Ich Láska núti ich aktívne vytvárať a navrhovať formy pre padlú duchovnú substanciu (látku), ktorá prechádza stvorením. A tak ona dosahuje stupeň zrelosti až keď sa sama môže znova slobodne rozhodnúť. A napriek tomu jej obrovský pôvodný hriech nie je a nikdy by nebol vykúpený, pretože bytosti, ktoré sa jej kedysi dobrovoľne vzdali, sú bez Lásky. Z tohto dôvodu svetelná bytosť Seba dobrovoľne ponúkla na vykúpenie tohto hriechu, pretože bola plná Lásky, a Láska vezme na seba všetko, aby potešila a pomohla tam, kde vidí biedu a utrpenie.

Keby ste vy, ľudia, mohli vyhodnotiť veľkosť pôvodného hriechu, pochopili by ste aj to, prečo rozsah utrpenia, ktorý ďaleko prevyšoval ľudskú silu, musel byť vytrpený na vykúpenie tohto hriechu.... čo by „ľudská bytosť“ nikdy dokázala zniesť, keby mu Láska nedala silu, pretože Láska je sila a jedine Láska vydržala bolesť a utrpenie, ktoré ľudská bytosť Ježiš dobrovoľne vzal na Seba.

On vedel všetko, a tak tiež vedel, že niet nádeje pre padlých duchov, aby sa niekedy vrátili k Bohu a znova boli šťastní, ak by sa hriech nevykúpil.. Obetoval Seba ako svetelná bytosť, aby dosiahol dielo Spásy, pretože ako svetelná bytosť bol schopný uvedomiť si, čo Ho čakalo, ale Láska bola väčšia ako osud, ku ktorému sa blížil ako ľudská bytosť.... Pretože svetelná bytosť vedela, že bude v neustálom kontakte so Mnou a Ona vedela tiež, že Jej Budem neustále poskytovať silu, pretože Moja základná prirodzenosť je Láska, a preto Som bol v ľudskej bytosti, Ježišovi prítomný so Svojou základnou prirodzenosťou. „Ľudská bytosť“ Ježiš určite očakával nepredstaviteľnú mieru utrpenia a bolesti, no napriek tomu, vzhľadom na veľkosť pôvodného hriechu nespočetných bytostí, taká nadmerná miera utrpenia bola nevyhnutná, aby Som uspokojil Moju spravodlivosť, ktorej sa nedalo vyhnúť.... alebo, aby Som milosrdne vymazal vinu kvôli väčšej od najväčšej Láske.

Ubohý stav padlých bytostí bez obeti zmierenia by bol trval večne.... Ježišovo utrpenie však trvalo obmedzené obdobie a Ježiš Mi túto obetu ochotne ponúkol, pretože tým vykúpil celý svet z pôvodného hriechu, aj keď každá bytosť určuje chvíľu svojej vlastnej spásy svojou vlastnou vôľou. Ježiš zomrel na Kríži v mene všetkých ľudí v minulosti, súčasnosti a budúcnosti a Jeho nesmierne utrpenie poskytlo všetkým padlým bytostiam odpustenie ich pôvodného hriechu. Cesta návratu ku Mne sa stala priechodnou pre každú jednotlivú bytosť a vďaka Jeho väčšej od najväčšej Láske ľudia opäť dostali príležitosť zapáliť Lásku vo svojom vnútri, aby mohli zmeniť svoju prirodzenosť a zjednotenie sa znova môže uskutočniť, čo by bolo nemožné bez vykúpenia z pôvodného hriechu.

AMEŇ

Prekladatelia
Preložila: Lorens Novosel

Întrebare frecventă: De ce a lăsat Dumnezeul iubirii ca o ființă umană să sufere în felul acesta?....

Voi, oamenii, nu vă puteți imagina efectul păcatului vostru originar dacă nu ar fi putut fi răscumpărat.... În repetate rânduri vă spun, de asemenea, că sunteți capabili să înțelegeți doar lucruri limitate, dar că efectul păcatului originar ar fi nelimitat, deoarece legile Mele nu pot fi răsturnate pentru totdeauna. Iar un păcat săvârșit împotriva Mea, care era la fel de mare și de grav ca și apostazia față de Mine împotriva unei mai bune cunoașteri, trebuia să aibă o consecință la fel de cumplită, conform justiției divine, care consta în nefericirea veșnică a acelor ființe.... într-o stare de veșnic chin și întuneric.... Astfel, nenumărate ființe ar fi trebuit să îndure această stare, deoarece dreptatea Mea nu putea pur și simplu să anuleze o vină care nu a fost iertată. Dar aceste ființe nu au fost capabile să facă ele însele ispășirea, pentru că nu era vorba doar de faptul că ființele purtau o măsură a pedepsei și astfel vina păcatului ar fi fost stinsă.... ci despre faptul că aceste ființe au păcătuit împotriva iubirii însăși și că o ispășire a vinovăției nu putea, prin urmare, consta din nou decât într-o lucrare de iubire.... Era vorba despre faptul că ființele trebuiau să aprindă iubirea în ele însele, apoi trebuiau să recunoască amploarea vinovăției lor și să Mă cheme cu dragoste sinceră pentru iertare..... Dar ființele căzute nu mai erau capabile să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Și erau la fel de incapabile să achite această imensă vină pentru că, fiind complet împietrite, își pierduseră conștiința de sine și, astfel, nu mai exista nicio legătură conștientă cu Mine. Ceva creat pentru viață ajunsese la moarte și era incapabil să se întoarcă la Mine prin propriile forțe. Acum am putut într-adevăr să trezesc această ființă moartă la o viață slabă din nou din iubirea, înțelepciunea și puterea Mea.... dar a rămas marele păcat originar, care ținea ființa la nesfârșită distanță de Mine, și până la răscumpărarea acestei vinovății nu a existat o întoarcere completă la Mine. Și, din nou, niciuna dintre ființele căzute nu a fost capabilă să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Am prevăzut toate acestea din veșnicie și totuși nu aș fi putut împiedica apostazia ființelor față de Mine dacă nu aș fi vrut să le răpesc libertatea de voință.... Dar, de asemenea, am prevăzut din eternitate o cale de întoarcere a acestor ființe căzute de la Mine, am conceput un plan de întoarcere și l-am pus în aplicare..... Iar la realizarea planului de mântuire din veșnicie participă toate ființele rămase cu Mine care își găsesc beatitudinea în el.... Acestea sunt pătrunse în mod constant de iubirea Mea și în deplinătatea luminii și a puterii.... Iar dragostea lor le îndeamnă neîncetat să ajute spiritualul căzut care trece prin lucrările creației înviat pentru a se repatria.... Iubirea lor le împinge pe ele însele să fie active în a crea și a modela pentru a crea forme pentru spiritualul căzut care merge pe calea creației. Astfel, și acesta ajunge la gradul de maturitate în care poate decide din nou în mod liber. Și totuși, marele său păcat originar nu a fost răscumpărat și nici nu ar putea fi răscumpărat în veșnicie, pentru că ființele sunt lipsite de iubirea la care au renunțat cândva de bună voie. De aceea, o ființă de lumină s-a oferit de bunăvoie să răscumpere această datorie, pentru că era plină de iubire, iar iubirea ia totul asupra sa pentru a ferici și pentru a ajuta acolo unde vede mizerie și suferință. Dacă voi, oamenii, ați putea măsura acum magnitudinea păcatului originar, atunci ați înțelege și de ce a trebuit să îndurați un grad de suferință pentru a răscumpăra această vină care depășea cu mult puterea umană.... pe care o "ființă umană" nu ar fi fost niciodată capabilă să o îndure dacă dragostea nu i-ar fi dat putere, căci dragostea este putere și numai dragostea a îndurat această durere și suferință pe care omul Iisus și le-a asumat în mod voluntar asupra Sa. El știa totul și, prin urmare, știa și despre lipsa de speranță a celui căzut de a se putea întoarce vreodată la Dumnezeu și la beatitudine dacă vina nu era răscumpărată.... El s-a oferit pe Sine ca spirit de lumină pentru a înfăptui actul de mântuire, pentru că, ca ființă de lumină, a fost capabil să evalueze ceea ce Îl aștepta, dar dragostea Lui a fost mai mare decât soarta pe care o avea de înfruntat ca ființă umană.... Căci ființa de lumină știa că este în permanență unită cu Mine și știa, de asemenea, că va fi în permanență alimentată cu putere de către Mine, pentru că iubirea este natura Mea fundamentală și astfel am fost cu natura Mea fundamentală în ființa umană Iisus.... "Ființa umană" Iisus a suportat cu siguranță o cantitate de neconceput de suferință și durere, dar, având în vedere amploarea păcatului originar al nenumăratelor ființe, un astfel de exces de suferință era necesar pentru a face ispășire pentru dreptatea Mea, care nu putea fi eludată.... Altfel aș fi anulat vina din milă, din dragoste nespus de mare. Starea nenorocită a ființelor căzute era o stare de veșnicie fără actul de ispășire.... Suferința lui Iisus a fost însă limitată în timp, iar Iisus Mi-a oferit cu plăcere jertfa pentru că astfel a răscumpărat întreaga lume de păcatul originar, chiar dacă fiecare ființă își stabilește singură, prin voința sa, momentul răscumpărării. Iisus a murit pe cruce pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor, iar suferința Sa imensă a adus iertarea păcatului lor originar tuturor ființelor căzute. Calea de întoarcere la Mine a devenit viabilă pentru fiecare ființă, prin imensa Sa iubire s-a dat din nou posibilitatea ca oamenii să aprindă iubirea în ei înșiși, să își schimbe natura și să se realizeze unificarea cu Mine, ceea ce era imposibil fără răscumpărarea păcatului originar....

Amin

Prekladatelia
Preložila: Ion Chincea