• Înapoi

"La început a fost Cuvântul...."

Un lucru pe care vreau să-l subliniez din nou și din nou, că Eu sunt Cuvântul din eternitate.... Eu sunt Cuvântul.... Dar a fost Cuvântul la început cu Dumnezeu.... Cum vreți să înțelegeți acest lucru? Eu însumi sunt totul în toate, căci tot ce există este puterea emanată căreia i-am dat viață.... Am creat ființe de același fel pentru Mine, care în substanța lor originară erau la fel ca Mine Însumi: puterea divină a iubirii.... Și am fost în contact cu aceste ființe încă de la început prin "Cuvânt".... Așadar, Cuvântul era la "început".... când ființele au fost chemate la existență de către Mine.... Înainte de asta nu a existat nimic care să poată auzi Cuvântul Meu, deși am purtat întotdeauna și pentru totdeauna Cuvântul în Mine, pentru că Eu sunt o Ființă conștientă de sine, care gândește, care și-a pus voința în acțiune și astfel a putut crea tot ceea ce a avut în minte ca idee sau gând.... Ființele, care au apărut din forța Mea, erau cu siguranță exteriorizate de Mine ca fiind independente, însă am rămas în contact permanent cu ele prin "Cuvântul Meu"..... Eu le-am vorbit, ele M-au înțeles și de aceea au fost nespus de binecuvântate.... Eu Însumi eram Cuvântul, căci, deși nu Mă puteau vedea, Cuvântul Meu le dovedea totuși existența Mea, ele știau că acesta emana de la Ființa care îi crease și care le iubea în mod suprem. Acest Cuvânt al Meu a fost viața reală din ele, a fost fluxul inexorabil de putere care le-a dat realizarea supremă, căci prin Cuvântul Meu totul a devenit inteligibil pentru ele, au înțeles toate corelațiile, au cunoscut puterea elementară din care au ieșit și au fost în contact permanent cu această putere elementară, căci au auzit-o, care a comunicat cu ele în iubire infinită prin Cuvânt.... Eram Cuvântul Însuși, care, totuși, nu se exprima decât pentru acele creaturi pe care le chemam în ființă.... Și astfel, pentru aceste ființe a existat un început, în timp ce Eu sunt Eu Însumi din eternitate.... Dar nu există sfârșit pentru ființele create de Mine.... Ele vor continua să existe pentru eternitate, iar cea mai mare fericire a lor va consta întotdeauna în a Mă experimenta pe Mine Însumi prin Cuvântul Meu, în a fi abordate de Mine și în a putea avea un schimb fericit. Cu toate acestea, o mare parte din ființele create și-au refuzat harul și fericirea de a auzi Cuvântul Meu, pentru că au respins fluxul Meu de iubire și au devenit incapabile să Mă audă, deoarece s-au îndepărtat de Mine și au împiedicat orice schimb prin Cuvânt, s-au închis în sine și au devenit ființe moarte, deoarece nu mai aveau nicio legătură cu Mine....Și au pierdut de asemenea toată fericirea pe care doar iluminarea Mea de iubire, care devenise formă....Cuvântul Meu.... le pregătise. Legătura intimă cu Mine are ca rezultat irevocabil și răsunetul Cuvântului Meu, însă întoarcerea de la Mine trebuie să fie întotdeauna sinonimă cu reducerea la tăcere a expresiei iubirii Mele, a Cuvântului Meu.... Dar ființa nu se va sfârși niciodată, dar va fi fericită doar dacă poate auzi Cuvântul Meu, sau de asemenea: Eu Însumi sunt Cuvântul, și doar prezența Mea oferă ființei fericire, iar prezența Mea se va dovedi întotdeauna prin capacitatea ființei de a Mă auzi.... Iar ceea ce îi spun va face ființa extrem de fericită, pentru că îi oferă cea mai strălucitoare lumină, recunoașterea originii sale și recunoașterea Ființei Mele, a activității și lucrării Mele în tot infinitul..... O astfel de cunoaștere face ființa fericită, mai ales dacă a fost într-o stare de ignoranță pentru o lungă perioadă de timp înainte, dacă a fost separată de Mine pentru o lungă perioadă de timp și, ca ființă izolată, a renunțat la orice legătură cu Mine și, prin urmare, a fost de asemenea nefericită. De îndată ce poate auzi din nou Cuvântul Meu, așa cum a fost la început, ea poate fi numită din nou fericită, pentru că auzirea Cuvântului Meu dovedește prezența Mea, iar prezența Mea dovedește că ființa se apropie din nou de starea inițială, așa cum a fost la început.... că a redevenit creatura divină, care a ieșit din Mine în toată perfecțiunea, care a chemat la existență iubirea Mea extrem de mare pentru a o putea face fericită pentru totdeauna. Legătura strânsă cu Mine se dovedește doar prin ascultarea Cuvântului Meu, căci acolo unde sună Cuvântul, Eu Însumi Sunt, Care sunt "Cuvântul" din eternitate..... Vreau să-Mi transfer toată gândirea, voința și activitatea în creațiile Mele vii, iar acest lucru nu se întâmplă decât prin intermediul Cuvântului, prin contactul dintre ființă și Mine, care face posibil răsunetul Cuvântului. Și acest Cuvânt este din nou gândul de la Mine, modelat în formă.... Vreau ca toate creațiile Mele vii să participe la toate gândurile, voința și activitatea Mea și, prin urmare, Cuvântul Meu curge către ele, iar ființele își găsesc fericirea în faptul că li se permite să se supună complet voinței Mele, că au aceeași gândire și voință în ele însele și că sunt totuși ființe complet libere, independente, care nu se află sub constrângerea Mea și totuși nu gândesc și nu doresc altfel, pentru că au ajuns din nou la gradul de perfecțiune în care se aflau la început.. Doar cea mai intimă legătură cu Mine îi va permite să audă și Cuvântul Meu, dar chiar și atunci aceasta îi va garanta ființei beatitudinea și viața veșnică....

Amin

태초에 말씀이 계시니라.

나는 내가 영원으로부터 말씀이라는 한가지를 항상 또다시 강조하길 원한다. 나는 말씀이다. 그러나 태초에 말씀이 하나님과 함께 했다. 너희는 이 말을 어떻게 이해하느냐? 나 자신이 모든 것 안에 모든 것이다. 왜냐면 존재하는 모든 것은 내가 생명을 주어서 발출되어 나온 능력이기 때문이다.

나는 나와 같은 특성을 가진 그의 원래의 성품이 나 자신과 같은 신적인 사랑의 힘을 가진 존재를 창조했다. 나는 이 존재와 태초부터 말씀을 통해 연결이 되어 있었다. 그래서 이 존재가 나로부터 창조되었을 때에 태초에 말씀이 있었다. 이 전에는 비록 내 안에서 영원으로부터 말씀을 가지고 있었을 지라도 내 말을 들을 수 있는 존재가 없었다. 왜냐면 나는 자신을 의식하는 생각하는 존재로써 내 의지를 행동으로 옮기었다. 즉 나에게 아이디어나 생각으로 임하는 것을 창조할 수 있었다.

내 능력으로 창조 된 존재는 자율적으로 나로부터 생성되었다. 그러나 나는 그들과 항상 내 말을 통해 연결되어 있었다. 나는 그들에게 말했고 그들은 나를 이해했다. 이로써 그들은 넘치게 축복 되었다. 나 자신이 말씀이었다. 왜냐면 그들이 나를 볼 수 없었을 지라도 내 말이 그들에게 내 존재를 증명했고 그들은 자기들을 창조하고 자기들을 넘치게 사랑하는 존재로부터 이 말이 나온다는 것을 알았다. 이런 내 말이 그들 안에 있는 실제적인 생명이었다.

내 말은 끊임없이 그들에 흘러가는 능력의 흐름이었고 그들에게 최고의 깨달음을 주었다. 왜냐면 내 말을 통해 그들에게 모든 것이 이해할 수 있게 되었기 때문이다. 그들은 모든 연관 관계를 파악했다. 그들은 그들에게 흘러 들어간 원래의 능력을 알았다. 그들은 이런 원래의 능력과 계속하여 연결되어 있었다. 왜냐면 그들은 끝없는 사랑으로 그들과 말씀을 통해 교제하는 원래의 능력에게서 들었기 때문이다. 나는 말씀 자체이고 이 말씀은 내가 생명을 불러일으킨 모든 피조물들에게 비로소 나타나게 되었다. 이런 존재들에게는 시작이 있는 반면에 나 자신은 영원부터 있었다.

그러나 나로부터 창조 된 존재에게는 끝은 없다. 그들은 모든 영원에 영원까지 존재할 것이다. 항상 그들의 가장 큰 축복은 내 말을 통해 나 자신을 체험하는 데에 내 대화 요청을 받는 데에 축복된 교제를 할 수 있는 데에 있을 것이다. 그러나 창조 된 존재들의 큰 부분들이 이 은혜를 나을 말을 들을 수 있는 축복을 잘못 사용했다.

왜냐면 그들은 내 사랑의 힘의 흐름을 거절하여 내 말을 듣는 것이 불가능하게 되었기 때문이다. 왜냐면 그들은 나를 떠났고 말씀을 통한 모든 교제를 방해했고 자신을 닫았고 나와 더 이상 어떠한 연결도 할 수 없게 되므로 말미암아 죽은 존재가 되었기 때문이다. 그들은 내 사랑의 비추임이 형체가 된 것인 내 말이 그들에게 전하는 모든 축복을 잃게 되었다. 나와의 긴밀한 연합은 거절할 수 없이 내 말이 들리게 만드는 결과를 가져온다.

그러나 나를 떠난 것은 항상 내 사랑의 표현이 내 말이 그치게 되는 것을 의미한다. 그러나 존재는 영원히 사라질 수 가 없다. 그러나 축복되게 되는 것은 단지 내 말을 들을 수 있을 때 가능하다. 또는 나 자신이 말씀이다. 단지 내 임재만이 존재들에게 축복을 준다. 존재들이 나에게서 들을 수 있는 것을 통해 내 임재는 항상 증명이 될 것이다. 내가 그들에게 말하는 것이 존재들을 아주 행복하게 할 것이다.

왜냐면 내 말이 그들에게 가장 밝은 빛을 자신들의 근원에 관한 깨달음을 내 존재에 대한 깨달음을 모든 무한함 가운데 있는 내 사역과 역사에 관한 깨달음을 주기 때문이다. 이런 지식은 존재들을 행복하게 한다. 만약에 존재들이 오랫동안 알지 못하던 상태 처해 있었다면, 아주 오랜 동안 나로부터 떨어져 있어 고립 된 존재로써 나와의 어떤 연결도 포기했던, 그러므로 축복 되지 못했던 존재들을 특히 더 행복하게 한다.

원래에 그랬던 것처럼 내 말을 다시 들을 수 있게 되었다면 축복 되다고 말할 수 있다. 왜냐면 내 말을 듣는 것은 내 임재를 증명하기 때문이다. 내 임재는 존재들이 그가 원래 초기에 그랬던 것처럼 내 크고 넘치는 사랑이 영원히 행복하게 만들어 주기 위해 생명을 불어넣은 모든 온전함 가운데 나로부터 창조되어 나왔던 것처럼 다시 신적인 피조물이 되었다는 원래 상태 다시 가까이 같다는 것을 증명한다.

나와의 긴밀한 연합은 내 말을 들음을 통해 비로소 증명 된다. 왜냐면 내 말이 울리는 곳에 영원으로부터 "말씀"인 나 자신이 있기 때문이다. 나는 모든 내 생각과 의지와 역사를 내 피조물들에게 전해주기 원한다. 이런 일은 항상 단지 말씀을 통해 말씀이 울리는 것을 가능하게 만들어 주는 존재들과 나와의 접촉을 통해 일어난다. 이 말은 다시 나로부터 나온 생각이 형체로 굳어진다.

나는 내 모든 생각과 의지와 역사에 내 피조물들이 참여하기를 원한다. 그러므로 내 말이 그들에게 전해지고 존재들은 내 말을 통해 그들이 내 의지에 전적으로 복종하는 것을 통해 나와 같은 생각과 의지를 자신 안에 가짐으로써 그럴지라도 전적으로 자유롭고 자율적인 존재로써 내 강요 아래 있지 않고 다르게 생각하거나 원하지 않음으로써 그들의 행복을 찾는다. 왜냐면 그들은 원래 초기에 그들이 가졌던 온전한 정도에 다시 도달했기 때문이다. 단지 가장 긴밀한 나와의 연합만이 그들이 내 말을 들을 수 있게 만들어 주고 존재들에게 축복과 영원한 생명을 보장한다.

아멘