• Înapoi

Cea mai dificilă sarcină pământească - dar inevitabilă - dacă vrem să obținem viața veșnică

Scopul existenței pământești ca ființă umană.... Considerați-vă existența voastră ca ființe umane doar ca o scurtă secțiune dintr-o perioadă de dezvoltare infinit de lungă, dar de o importanță imensă, pentru că în acest scurt timp trebuie să luați o decizie de voință care vă determină soarta în eternitate.... Pentru că puteți încheia acest proces de dezvoltare, dar îl puteți prelungi din nou pentru o perioadă de timp infinit de lungă, ceea ce înseamnă fericire sau agonie pentru sufletul vostru...., adevăratul Sine al ființei umane...., astfel că voi înșivă luați această decizie în calitate de ființe umane.Voi, oamenii, vă gândiți puțin la acest lucru, dar timpul vieții pământești trece repede și rezultatul acestui lucru are un efect.... Sunteți informați de nenumărate ori despre aceasta și totuși nu acordați prea multă atenție la ceea ce vi se spune, altfel ați trăi conștient și ați face un efort pentru a vă îndrepta spre scopul corect. Dar atunci trebuie să credeți și într-un Dumnezeu și Creator căruia îi datorați existența voastră și trebuie să stabiliți legătura cu El, atunci veți primi și puterea de a vă schimba pe Pământ conform voinței Sale. Trebuie să știți despre acest Dumnezeu și Creator pentru a vă supune Lui și voinței Sale..... Și trebuie să cunoașteți scopul existenței voastre ca ființe umane.... pentru a trăi în mod corespunzător pe Pământ...., adică pentru a atinge scopul pentru care trăiți pe Pământ.... Și nu veți fi lăsați în ignoranță, voința lui Dumnezeu vă va fi făcută cunoscută de fiecare dată, indiferent de modul în care se întâmplă acest lucru. Pentru că Dumnezeu vorbește oamenilor, le vorbește direct, de îndată ce sunt date premisele pentru aceasta..... Sau El le dă oamenilor clarificări prin intermediari.... Cu toate acestea, El nu îi lasă niciodată pe oameni fără să cunoască voința Sa, deoarece prin această cunoaștere ei își pot conduce corect transformarea lor pământească și astfel își pot finaliza dezvoltarea atâta timp cât trăiesc pe Pământ. Totuși, se pot închide în fața oricărei explicații, se pot îndepărta de Dumnezeu, pot deveni necredincioși și nu vor accepta niciun motiv mai profund pentru viața pământească. Ei se pot imagina doar ca locuitori ai unei creații a cărei viață nu este decât un scop în sine, iar acum se ocupă de viața lor doar din acest punct de vedere.... Și atunci nu vor accepta nici voința lui Dumnezeu, care cere o viață de iubire, ci va prevala voința lor, care se bazează doar pe iubirea de sine, care vrea doar să își ofere cea mai mare plăcere posibilă și se va gândi doar la sine, dar niciodată la aproapele său..... Gândirea unei astfel de persoane este complet greșită și nu-și va atinge niciodată scopul pe Pământ dacă nu se schimbă..... Își va trăi viața pământească în zadar și își va pregăti o soartă cumplită pentru sufletul său. Cu toate acestea, nici nu poate fi împiedicat să facă acest lucru, deoarece are liberul arbitru și nu va fi privat în niciun fel nici în ceea ce privește recunoașterea adevărului, deoarece acesta îi va fi întotdeauna transmis într-un fel sau altul, trebuie doar să-și formeze o părere corectă despre el și sufletul său va obține și el beneficiul potrivit. Dar tocmai formarea acestei păreri va fi omisă de către el, mulțumidu-se cu ceea ce poate pricepe cu simțurile sale pământești.... cu lumea și bunurile ei.... și se va lăsa captivat de acestea și nu va face nici un pas înainte în dezvoltarea sa, pentru că îi lipsește orice condiție prealabilă, cum ar fi iubirea și legătura sufletească cu Dumnezeu, prin care ar putea ajunge la realizarea interioară și care atestă voința sa corect orientată..... Cu toate acestea, voința ființei umane este liberă și trebuie să fie liberă și în timpul vieții sale pământești, pentru ca ea să poată lua o decizie și să aibă din nou ocazia de a intra în starea sa inițială și de a redeveni ceea ce a fost la început..... Căci el ar fi veșnic incapabil să atingă beatitudinea supremă dacă ar rămâne o ființă lipsită de libertate și nu ar putea lua de bunăvoie calea spre Dumnezeu, Care îi garantează această beatitudine supremă.... Tot ceea ce a ieșit din Dumnezeu, ca ființă liberă, trebuie să rămână în această libertate și în dorința de a ajunge la Dumnezeu, atunci va fi și va rămâne fericit la nesfârșit.... Ființele create de Dumnezeu și-au pierdut odată această libertate și se aflau într-o stare mizerabilă care a durat veșnicii întregi, dar într-o zi Dumnezeu le va reda această libertate, dar numai în scopul întoarcerii lor finale la El... în scopul de a lua o decizie liberă pentru sau împotriva Lui.... Iată de ce viața pământească ca ființă umană este atât de semnificativă și totuși nu este recunoscută în mod corespunzător.... Adversarul îi va arăta în continuare ființei umane că multe lucruri sunt importante și că merită să se străduiască pentru ele, dar că ființa umană ajunge să aibă o gândire confuză și încearcă doar să ofere confort trupului său, dar ignoră complet sufletul și astfel își ratează scopul vieții pământești. Dar, din nou și din nou, atenția ființei umane va fi ghidată către sensul și scopul existenței pământești. Și într-o zi va trebui să dea socoteală pentru asta, pentru că fiecare persoană va fi mai devreme sau mai târziu informată de faptul că trăiește pe Pământ doar de dragul unui scop.... Oricine încearcă cu seriozitate să înțeleagă acest scop va fi de asemenea luminat, va fi capabil să recunoască o îndrumare înțeleaptă în tot ceea ce-l interesează și, dacă o va urma, va deveni cu adevărat conștient de scopul vieții sale pământești și se va strădui să îl îndeplinească, va trăi responsabil și va învăța în curând să îl recunoască și să îl iubească pe Dumnezeul și Creatorul său..... Și atunci, cu adevărat, nu-și va trăi viața pământească în zadar, se va maturiza lăuntric și va ajunge în curând și la scopul corect: Unirea cu Dumnezeu prin iubire.... El va recunoaște semnificația vieții pământești și va face totul pentru a duce la bun sfârșit o perioadă de dezvoltare, astfel încât să se elibereze de orice formă, de orice robie și să poată intra în împărăția luminii și a fericirii atunci când îi va sosi ceasul.....

Amin

NAMEN OBSTOJA NA ZEMLJI KOT ČLOVEK ....

Glejte na svoj človeški obstoj zgolj kot na kratko poglavje enega neskončno dolgega obdobja razvoja, ki pa je kljub temu ogromnega pomena, saj morate vi v tem kratkem času sprejeti svojo odločitev volje, ki določa vašo usodo v večnosti.... Ker vi lahko to obdobje razvoja pripeljete do konca; vendar pa ga lahko tudi ponovno podaljšate za neskončno dolgo časa, kar za vašo dušo.... za resnični "Jaz" človeka.... predstavlja blaženost ali pa agonijo, torej vi sami kot človek odločate o tem.

Vi ljudje premišljujete (pre) malo o tem, vendar čas vašega življenja na Zemlji hitro mineva, in potem bo njegov dosežek začel veljati.... Vedno znova ste o tem obveščeni in vendar ste le malo pozorni na to, kar vam je rečeno, sicer bi živeli zavestno in si prizadevali stremeti k resničnemu cilju. Vendar pa morate potem tudi verjeti v Boga in Stvarnika, Kateremu dolgujete svoj obstoj in z Njim vzpostaviti stik, potem boste vi prav tako prejemali Moč, da živite življenje preobrazbe na Zemlji v skladu z Njegovo voljo.

Vi morate vedeti o tem Bogu in Stvarniku, da bi sebe podredili Njemu in Njegovi volji.... In vi morate poznati razlog za svoj obstoj kot človek.... da bi prav tako živeli namenu ustrezno življenje na Zemlji.... to pomeni, da dosežete cilj, zaradi katerega živite na Zemlji.... In vi o tem ne boste ostali v neznanju, vedno znova vam bo oznanjena Božja volja, ne glede na kateri način se bo to zgodilo.

Kajti Bog govori ljudem, On jih nagovarja direktno, takoj, ko so pogoji za to izpolnjeni.... Ali pa On daje ljudem pojasnilo skozi posrednike.... Toda On nikoli ne pusti ljudi brez znanja o Svoji volji, ker jim to znanje omogoča živeti njihovo zemeljsko preobrazbo pravilno in s tem dokončati njihov razvoj, dokler oni še žive na Zemlji. Vendar se oni prav tako lahko zaprejo za kakršno koli pojasnilo; lahko se oddaljijo od Boga, postanejo neverni in nočejo sprejeti nobenih globljih razlogov (utemeljitev) za življenje na Zemlji.

Oni lahko smatrajo sebe za nič drugega kot za prebivalce enega stvarstva, katerih življenje je samo po sebi namen, in se obnašajo do življenja le s tega vidika.... Potem oni prav tako ne sprejemajo volje Boga, Kateri zahteva življenje Ljubezni, ampak prevladuje njihova lastna volja, katera počiva zgolj na sebični ljubezni, katera bi želela le sebi pripraviti največje možno zadovoljstvo in vedno mislila le na sebe, vendar nikoli na svoje bližnje človeško bitje-na sočloveka....

Takšen človek razmišlja popolnoma napačno in, če se ne spremeni, on nikoli ne bo dosegel svojega cilja na Zemlji.... On bo živel svoje zemeljsko življenje zaman in pripravil za svojo dušo eno strašno usodo.... vendar niti on ne more biti preprečen v tem, ker ima svobodno voljo in ne bo na noben način prikrajšan za to, kar se tiče prepoznavanja Resnice, saj mu bo ona vedno dostavljena v takšni ali drugačni obliki, in on mora zavzeti le pravilno stališče do nje, in potem bo njegova duša iz tega prav tako izvlekla resnično korist.

Vendar pa je ravno to stališče s strani njega zanemarjeno, on bo zadovoljen s tem, kar lahko dojame s svojimi zemeljskimi čutili.... s svetom in njegovimi dobrinami.... in on bo sebi dovolil, da je z njimi zasužnjen in nikoli ne bo naredil koraka naprej v svojem razvoju, saj za to manjkajo vsi pogoji, kot je Ljubezen in prisrčen odnos z Bogom, skozi katere bi on lahko dosegel notranje dojemanje in kar priča o njegovi pravilno usmerjeni volji....

Vendar pa je volja človeka svobodna in mora biti prav tako svobodna v času njegovega življenja na Zemlji tako, da lahko sprejme odločitev in ima še enkrat možnost vstopiti v svoje prvotno stanje in ponovno postati, kar je bil na začetku.... Ker on večno ne bi bil sposoben doseči najvišje blaženosti, če bi ostal le nesvobodno bitje in nesposoben, da se prostovoljno napoti po poti do Boga, Kateri mu bo zagotovil to skrajno blaženost (izjemno srečo).... Vse kar je izšlo iz Njega kot svobodno bitje, mora ostati v tej svobodi in hrepeneti k Njemu, potem tudi bo in bo ostalo neskončno blaženo....

Božja ustvarjena bitja so nekoč po lastni krivdi izgubila to svobodo in so bila večnosti v bednem (obžalovanja vrednem) stanju, vendar jim bo nekega dne Bog ponovno vrnil to svobodo, vendar samo za namen njihove dokončne vrnitve k Njemu.... v namen sprejemanja svobodne odločitve volje za ali proti Njemu.... Zaradi tega je življenje na Zemlji kot človek tako posebno pomembno in ga ne prepoznavamo pravilno.

Ljudem se s strani nasprotnika pred oči postavlja še mnogo tega kot pomembno in prizadevanja vredno zato, da človek zaide v napačno razmišljanje in išče udobje le za svoje telo, svojo dušo pa pušča popolnoma zanemarjeno in s tem on zgreši namen svojega življenja na Zemlji. Vendar pa bo on prav tako vedno znova opozorjen na pomen in namen obstoja na Zemlji. In nekega dne bo on prav tako moral odgovarjati, ker bo vsaka oseba prej ali slej obveščena o dejstvu, da živi ona na Zemlji z namenom....

In vsak kdor resno poskuša ugotoviti ta namen, bo o tem prav tako prejel razsvetljenje, on bo v vsem, kar se mu zgodi, lahko odkril modro vodstvo in, če mu bo sledil, bo on prav tako začel razumeti namen tega zemeljskega življenja in si ga bo prizadeval izpolniti, on bo svoje življenje živel odgovorno in se kmalu naučil prepoznati in ljubiti svojega Boga in Stvarnika.... Potem on prav zares ne bo živel svojega življenja na Zemlji zaman, on bo notranje dozorel in kmalu tudi dosegel pravi cilj: svojo združitev z Bogom skozi Ljubezen....

On bo prepoznal pomen življenja na Zemlji in bo storil vse kar je potrebno, da bi privedel obdobje razvoja do konca, tako, da bo svoboden od vsake fizične oblike, od vseh spon, in bo lahko vstopil v kraljestvo svetlobe in blaženosti, ko bo prišel njegov čas. AMEN