• Înapoi

Lucrarea de răscumpărare și justificarea ei spirituală....

De nenumărate ori vi se dau informații despre misiunea omului Iisus pe Pământ, pentru că tocmai despre aceasta v-au fost date cunoștințe atât de insuficiente de către cei care se cred chemați să vă instruiască, dar care nu au pătruns ei înșiși în cunoașterea mai profundă.... de aceea și ei sunt prea puțin luminați în legătură cu actul mântuirii și cu rațiunea sa spirituală pentru a-i putea instrui pe semenii lor. Și astfel, oamenii nu l-au înțeles niciodată cum trebuie și de aceea nu cunosc nici marea semnificație a actului de Mântuire pentru întreaga omenire.... Ei nu știu că întregul scop al vieții pământești rămâne neîmplinit dacă nu iau calea spre cruce, spre Răscumpărătorul divin Iisus Hristos. Oamenii nu știu că motivul existenței lor umane pe acest Pământ este marele păcat primordial al apostaziei anterioare a spiritelor față de Dumnezeu.... că întregul Pământ, precum și toate creațiile din univers au fost doar consecința acestei căderi în păcat și că aceste creații au doar scopul de a întoarce din nou spiritele căzute la Dumnezeu..... Căci acesta trece prin creațiile dizolvate în nenumărate particule și astfel își croiește încet drumul înapoi spre Dumnezeu..... Într-adevăr, este o stare de nedescris în care se găsește spiritualul în timpul călătoriei sale de întoarcere, căci este lipsit de libertate și de putere și, deși spiritualul dizolvat este lipsit de conștiința eu-lui, spiritualul simte totuși agonia izgonirii în lucrările creației, căci înainte de apostazia sa față de Dumnezeu se mișca în deplină libertate, iar pentru spiritual orice robie este o stare de agonie. Chinurile incomensurabile ale izgonirii în formă.... fie că este vorba de lumea rocilor și a plantelor sau de lumea animalelor, prin care trebuie să rătăcească.... nu sunt suficiente pentru a răscumpăra imensa vină pe care ființele spirituale au comis-o prin răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființele aveau cea mai strălucită cunoaștere, știau despre ieșirea lor și erau permanent pătrunse de iubirea lui Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel o fericire incomensurabilă. Și, conștiente de rezultatul lor, au respins această forță a iubirii și astfel au căzut în întuneric.... Prin urmare, acest mare păcat primordial nu a putut fi ispășit prin chinuri oricât de mari în starea de exil.... Și, prin urmare, intrarea în împărăția luminii ar fi fost veșnic refuzată acelor ființe căzute, dacă răsplata vinovăției nu ar fi fost preluată de o Ființă de Lumină, Care S-a oferit pe Sine Însuși în iubire pentru frații căzuți, pentru a efectua lucrarea de ispășire.... Astfel această ființă de lumină.... a unui spirit primordial necăzut, Care S-a întrupat pe Pământ în omul Iisus.... ceea ce a vrut să realizeze a fost o lucrare unică de milă, deoarece a coborât din lumină în sferele întunecate ale ființelor spirituale care deveniseră păcătoase, a coborât în împărăția adversarului lui Dumnezeu, Lucifer, spiritul primordial căzut prima dată, Care și-a ținut adepții legați și a cerut un preț de cumpărare enorm pentru fiecare suflet.... Iar acest preț de cumpărare a fost plătit de omul Iisus prin lucrarea Sa de răscumpărare, printr-un parcurs de suferință și chinuri incomensurabile, care s-a încheiat cu moartea pe cruce.... Prin urmare, El a ispășit marele păcat primordial al spiritelor căzute odinioară și, de asemenea, păcatul tuturor oamenilor de pe Pământ, ale cărui consecințe au fost apartenența lor la adversarul lui Dumnezeu.... El a săvârșit o lucrare unică de milostenie, și a putut să o facă doar pentru că era plin de iubire, pentru că S-a modelat ca om pe Pământ în așa fel încât Eternul Dumnezeu.... însăși Iubirea.... a putut să se sălășluiască în El, că L-a pătruns complet cu puterea iubirii și că această iubire a oferit acum și jertfa.... pe care, însă, fiecare ființă umană trebuie să o accepte acum de bună voie pentru a se elibera de puterea adversarului.... Căci ființa umană este spiritualul care se întoarce la Dumnezeu prin lucrările creației, care s-a adunat din nou în particulele sale individuale și i s-a permis să se întrupeze ca suflet în ființa umană pentru a parcurge acum în mod conștient și ultima porțiune a drumului de întoarcere și pentru a accepta acum în mod conștient și ajutorul lui Iisus Hristos, fără de care strădania sa spre înalt ar rămâne fără succes. Nici o ființă umană nu poate și nu trebuie să treacă pe lângă Iisus Hristos, deoarece nu există eliberare de sub puterea adversarului de către Dumnezeu fără El, Care l-a învins pe adversar prin moartea Sa pe cruce și care acum smulge de la el orice suflet care ia de bunăvoie drumul crucii, care îi cere lui Iisus iertarea vinovăției sale și ajutor pentru a se întoarce la Tatăl. Această cunoaștere a semnificației actului de Mântuire trebuie transmisă oamenilor, numai atunci ei se vor întoarce de bunăvoie la El și cu ajutorul Lui își vor atinge și ei scopul, se vor întoarce în casa Tatălui lor, la Dumnezeul și Creatorul lor, iar acum vor rămâne și ei cu El în veșnicie....

Amin

Verlossingswerk en de geestelijke motivatie ervan

Er wordt u steeds weer uitsluitsel gegeven over de missie van de mens Jezus op aarde, omdat u juist daarover een zo gebrekkig weten werd toegevoerd van de kant van diegenen die zich geroepen wanen u te moeten onderrichten, die echter zelf niet zijn doorgedrongen in dieper weten, daarom ook over het verlossingswerk en de geestelijke motivatie ervan te weinig zijn opgehelderd om hun medemensen te kunnen onderrichten. En zo hebben de mensen het nooit juist begrepen en weten daarom ook niet welke grote betekenis het verlossingswerk heeft voor de gehele mensheid. Ze weten niet dat het hele doel van het aardse leven onvervuld blijft, wanneer ze niet de weg nemen naar het kruis, naar de goddelijke Verlosser Jezus Christus.

De mensen weten niet dat de aanleiding van hun menszijn op deze aarde de grote oerzonde van de vroegere afval van de geesten van God is, dat de hele aarde evenals alle scheppingen in het universum pas de gevolgen waren van die zondeval en dat deze scheppingen alleen het doel hebben, het gevallen geestelijke weer terug te voeren naar God. Want dit gaat opgelost in ontelbare partikeltjes door de scheppingen heen en legt zo langzaam de weg af, terug naar God. Het is weliswaar een onuitsprekelijk kwellende toestand waarin het geestelijke zich gedurende zijn terugweg bevindt, want het is onvrij en krachteloos. En hoewel het opgeloste geestelijke het zelfbewustzijn is afgenomen, zo wordt toch het geestelijke de kwellingen van de verbanning in de scheppingswerken gewaar, omdat het voor zijn afval van God zich in volledige vrijheid ophield en voor het geestelijke elke kluistering een toestand van kwelling is. De mateloze kwellingen van de verbanning in de vorm - hetzij de gesteente- en planten- of dierenwereld waar het doorheen moet trekken - volstaan echter niet om die onmetelijke schuld te delgen, welke de geestelijke wezens op zich hadden geladen door hun opstand tegen God. Want de wezens stonden in het helderste inzicht. Ze waren op de hoogte van hun oorsprong en werden voortdurend door de liefde Gods doorstraald, die hun daardoor onmetelijke gelukzaligheid bereidde. En zich van hun herkomst bewust weerden ze deze liefdeskracht af en werden daardoor een prooi van de duisternis.

Deze grote oerschuld dus kon niet worden afgelost door nog zo grote kwellingen in de toestand van verbanning. En eeuwig zou daarom de gevallen wezens het binnengaan in het lichtrijk ontzegd zijn gebleven, wanneer niet de delging van de schuld zou zijn overgenomen door een Wezen van het licht dat zich in liefde voor de gevallen broeders aanbood om het werk van genoegdoening te verrichten. Voor dit Wezen van het licht, een niet gevallen Oergeest die zich in de mens Jezus belichaamde op aarde, was wat het wilde volbrengen een uniek werk van erbarmen, want het daalde uit het licht neer in de duistere sferen van het zondig geworden geestelijke. Het daalde af in het rijk van de tegenstander van God, van de eerst gevallen oergeest Lucifer, die zijn aanhang geketend hield en een ontzaglijke koopprijs eiste voor elke ziel. En deze koopprijs heeft de mens Jezus betaald door Zijn verlossingswerk, door een gang van onmetelijk lijden en kwellingen, die eindigde met de dood aan het kruis. Hij deed dus de grote oerschuld van het eens gevallen geestelijke teniet en ook de zondeschuld van alle mensen op aarde, die gevolgen waren van hun toebehoren aan de tegenstander Gods.

Hij volbracht een uniek werk van barmhartigheid en Hij kon het alleen uitvoeren omdat Hij vol liefde was, omdat Hij zich zelf als mens op aarde zo gevormd had dat de eeuwige Godheid - de Liefde zelf - in Hem verblijf kon nemen, dat Ze Hem geheel en al doorstraalde met liefdeskracht en deze Liefde nu ook het offer aanbood, dat nu echter ook ieder mens vrijwillig moet aannemen om vrij te worden uit de macht van de tegenstander. Want de mens is het door de scheppingswerken heen tot God terugkerende geestelijke, dat zich in zijn afzonderlijke partikeltjes weer verzameld heeft en zich als ziel in de mens mocht belichamen, om nu bewust ook het laatste stuk van de terugweg te gaan en nu ook bewust de hulp van Jezus Christus aan te nemen, zonder welke zijn opwaartse streven zonder succes zou blijven.

Aan Jezus Christus kan en mag geen mens voorbijgaan, want er is geen bevrijding uit de macht van de tegenstander van God zonder Hem, Die door Zijn dood aan het kruis de tegenstander heeft overwonnen en hem iedere ziel nu zal ontrukken die vrijwillig de weg naar het kruis neemt, die Jezus vraagt om vergeving van haar schuld en om hulp om weer terug te keren tot de Vader. Dit weten van de betekenis van het verlossingswerk moet de mensen worden overgebracht. Dan pas zullen ze zich vrijwillig tot Hem wenden en met Zijn hulp ook hun doel bereiken. Ze zullen terugkeren in hun vaderhuis, naar hun God en Schepper, en nu ook eeuwig bij Hem blijven.

Amen