• Înapoi

Lucrarea de răscumpărare și justificarea ei spirituală....

De nenumărate ori vi se dau informații despre misiunea omului Iisus pe Pământ, pentru că tocmai despre aceasta v-au fost date cunoștințe atât de insuficiente de către cei care se cred chemați să vă instruiască, dar care nu au pătruns ei înșiși în cunoașterea mai profundă.... de aceea și ei sunt prea puțin luminați în legătură cu actul mântuirii și cu rațiunea sa spirituală pentru a-i putea instrui pe semenii lor. Și astfel, oamenii nu l-au înțeles niciodată cum trebuie și de aceea nu cunosc nici marea semnificație a actului de Mântuire pentru întreaga omenire.... Ei nu știu că întregul scop al vieții pământești rămâne neîmplinit dacă nu iau calea spre cruce, spre Răscumpărătorul divin Iisus Hristos. Oamenii nu știu că motivul existenței lor umane pe acest Pământ este marele păcat primordial al apostaziei anterioare a spiritelor față de Dumnezeu.... că întregul Pământ, precum și toate creațiile din univers au fost doar consecința acestei căderi în păcat și că aceste creații au doar scopul de a întoarce din nou spiritele căzute la Dumnezeu..... Căci acesta trece prin creațiile dizolvate în nenumărate particule și astfel își croiește încet drumul înapoi spre Dumnezeu..... Într-adevăr, este o stare de nedescris în care se găsește spiritualul în timpul călătoriei sale de întoarcere, căci este lipsit de libertate și de putere și, deși spiritualul dizolvat este lipsit de conștiința eu-lui, spiritualul simte totuși agonia izgonirii în lucrările creației, căci înainte de apostazia sa față de Dumnezeu se mișca în deplină libertate, iar pentru spiritual orice robie este o stare de agonie. Chinurile incomensurabile ale izgonirii în formă.... fie că este vorba de lumea rocilor și a plantelor sau de lumea animalelor, prin care trebuie să rătăcească.... nu sunt suficiente pentru a răscumpăra imensa vină pe care ființele spirituale au comis-o prin răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființele aveau cea mai strălucită cunoaștere, știau despre ieșirea lor și erau permanent pătrunse de iubirea lui Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel o fericire incomensurabilă. Și, conștiente de rezultatul lor, au respins această forță a iubirii și astfel au căzut în întuneric.... Prin urmare, acest mare păcat primordial nu a putut fi ispășit prin chinuri oricât de mari în starea de exil.... Și, prin urmare, intrarea în împărăția luminii ar fi fost veșnic refuzată acelor ființe căzute, dacă răsplata vinovăției nu ar fi fost preluată de o Ființă de Lumină, Care S-a oferit pe Sine Însuși în iubire pentru frații căzuți, pentru a efectua lucrarea de ispășire.... Astfel această ființă de lumină.... a unui spirit primordial necăzut, Care S-a întrupat pe Pământ în omul Iisus.... ceea ce a vrut să realizeze a fost o lucrare unică de milă, deoarece a coborât din lumină în sferele întunecate ale ființelor spirituale care deveniseră păcătoase, a coborât în împărăția adversarului lui Dumnezeu, Lucifer, spiritul primordial căzut prima dată, Care și-a ținut adepții legați și a cerut un preț de cumpărare enorm pentru fiecare suflet.... Iar acest preț de cumpărare a fost plătit de omul Iisus prin lucrarea Sa de răscumpărare, printr-un parcurs de suferință și chinuri incomensurabile, care s-a încheiat cu moartea pe cruce.... Prin urmare, El a ispășit marele păcat primordial al spiritelor căzute odinioară și, de asemenea, păcatul tuturor oamenilor de pe Pământ, ale cărui consecințe au fost apartenența lor la adversarul lui Dumnezeu.... El a săvârșit o lucrare unică de milostenie, și a putut să o facă doar pentru că era plin de iubire, pentru că S-a modelat ca om pe Pământ în așa fel încât Eternul Dumnezeu.... însăși Iubirea.... a putut să se sălășluiască în El, că L-a pătruns complet cu puterea iubirii și că această iubire a oferit acum și jertfa.... pe care, însă, fiecare ființă umană trebuie să o accepte acum de bună voie pentru a se elibera de puterea adversarului.... Căci ființa umană este spiritualul care se întoarce la Dumnezeu prin lucrările creației, care s-a adunat din nou în particulele sale individuale și i s-a permis să se întrupeze ca suflet în ființa umană pentru a parcurge acum în mod conștient și ultima porțiune a drumului de întoarcere și pentru a accepta acum în mod conștient și ajutorul lui Iisus Hristos, fără de care strădania sa spre înalt ar rămâne fără succes. Nici o ființă umană nu poate și nu trebuie să treacă pe lângă Iisus Hristos, deoarece nu există eliberare de sub puterea adversarului de către Dumnezeu fără El, Care l-a învins pe adversar prin moartea Sa pe cruce și care acum smulge de la el orice suflet care ia de bunăvoie drumul crucii, care îi cere lui Iisus iertarea vinovăției sale și ajutor pentru a se întoarce la Tatăl. Această cunoaștere a semnificației actului de Mântuire trebuie transmisă oamenilor, numai atunci ei se vor întoarce de bunăvoie la El și cu ajutorul Lui își vor atinge și ei scopul, se vor întoarce în casa Tatălui lor, la Dumnezeul și Creatorul lor, iar acum vor rămâne și ei cu El în veșnicie....

Amin

Erlösungswerk und seine geistige Begründung....

Es wird euch immer wieder Aufschluß gegeben über die Mission des Menschen Jesus auf Erden, weil euch gerade darüber ein so mangelhaftes Wissen zugeleitet wurde von seiten derer, die sich berufen glauben, euch belehren zu müssen, die aber selbst nicht eingedrungen sind in tieferes Wissen.... daher auch über das Erlösungswerk und seine geistige Begründung zu wenig aufgeklärt sind, als daß sie ihre Mitmenschen belehren könnten. Und so haben die Menschen es nie richtig verstanden und wissen daher auch nicht, welche große Bedeutung das Erlösungswerk für die gesamte Menschheit hat.... Sie wissen nicht, daß der ganze Erdenlebenszweck unerfüllt bleibt, wenn sie nicht den Weg nehmen zum Kreuz, zum göttlichen Erlöser Jesus Christus. Es wissen die Menschen nicht, daß der Anlaß ihres Menschseins auf dieser Erde die große Ursünde des einstigen Abfalles der Geister von Gott ist.... daß die ganze Erde sowie auch alle Schöpfungen im Universum erst die Folge waren jenes Sündenfalles und daß diese Schöpfungen nur den Zweck haben, das gefallene Geistige wieder zurückzuführen zu Gott.... Denn dieses geht aufgelöst in unzähligen Partikelchen hindurch durch die Schöpfungen und legt so langsam den Weg zu Gott zurück.... Es ist zwar ein unsäglich qualvoller Zustand, in dem sich das Geistige während seines Rückweges befindet, denn es ist unfrei und kraftlos, und wenngleich dem aufgelösten Geistigen das Ichbewußtsein genommen ist, so spürt doch das Geistige die Qualen der Bannung in den Schöpfungswerken, weil es vor seinem Abfall von Gott sich in völliger Freiheit bewegte und für das Geistige jegliche Fesselung ein Qualzustand ist. Die unermeßlichen Qualen der Bannung in der Form.... sei es die Gesteins- und Pflanzen- oder die Tierwelt, die es durchwandern muß.... genügen aber nicht zur Tilgung jener unermeßlichen Schuld, welche die geistigen Wesen auf sich geladen hatten durch ihre Auflehnung gegen Gott, denn die Wesen standen in hellster Erkenntnis, sie wußten um ihren Ausgang und wurden ständig von der Liebe Gottes durchstrahlt, Der ihnen unermeßliche Seligkeit dadurch bereitete. Und bewußt ihres Ausganges wehrten sie diese Liebekraft ab und verfielen dadurch der Finsternis.... Diese große Urschuld also konnte nicht abgebüßt werden durch noch so große Qualen im gebannten Zustand.... Und ewig wäre daher jenen gefallenen Wesen der Eintritt in das Lichtreich verwehrt geblieben, wenn nicht die Tilgung der Schuld von einem Wesen des Lichtes übernommen worden wäre, Das Sich in Liebe für die gefallenen Brüder erbot, das Sühnewerk zu leisten.... Für dieses Wesen des Lichtes.... eines nicht gefallenen Urgeistes, Der Sich in dem Menschen Jesus verkörperte auf Erden.... war das, was Es vollbringen wollte, ein Erbarmungswerk einmaliger Art, denn Es stieg aus dem Licht herab in die finsteren Sphären des sündig gewordenen Geistigen, Es stieg herab in das Reich des Gegners von Gott, des erst-gefallenen Urgeistes Luzifer, der seinen Anhang gefesselt hielt und einen ungeheuren Kaufpreis forderte für eine jede Seele.... Und diesen Kaufpreis hat der Mensch Jesus gezahlt durch Sein Erlösungswerk, durch einen Gang unermeßlicher Leiden und Qualen, der mit dem Tode am Kreuz endete.... Er also entsühnte die große Urschuld des einst gefallenen Geistigen und auch die Sündenschuld aller Menschen auf Erden, die Folgen waren ihrer Angehörigkeit zum Gegner Gottes.... Er vollbrachte ein einmaliges Werk der Barmherzigkeit, und Er konnte es nur deshalb ausführen, weil Er voller Liebe war, weil Er Sich Selbst als Mensch auf Erden so gestaltet hatte, daß die Ewige Gottheit.... die Liebe Selbst.... in Ihm Aufenthalt nehmen konnte, daß Sie Ihn voll und ganz durchstrahlte mit Liebekraft und diese Liebe nun auch das Opfer darbrachte.... das nun aber auch jeder Mensch freiwillig annehmen muß, um frei zu werden aus der Gewalt des Gegners.... Denn der Mensch ist das zu Gott durch die Schöpfungswerke zurückkehrende Geistige, das sich in seinen einzelnen Partikelchen wieder gesammelt hat und sich als Seele im Menschen verkörpern durfte, um nun bewußt auch die letzte Strecke des Rückweges zu gehen und nun auch bewußt die Hilfe Jesu Christi anzunehmen, ohne die sein Streben zur Höhe ohne Erfolg bleiben würde. An Jesus Christus kann und darf kein Mensch vorübergehen, denn es gibt keine Freiwerdung aus der Gewalt des Gegners von Gott ohne Ihn, Der durch Seinen Tod am Kreuz den Gegner besiegt hat und ihm jede Seele nun entwindet, die freiwillig den Weg zum Kreuz nimmt, die Jesus bittet um Vergebung ihrer Schuld und um Hilfe, um wieder zurück zum Vater zu gelangen. Dieses Wissen um die Bedeutung des Erlösungswerkes muß den Menschen zugeführt werden, dann erst werden sie sich freiwillig Ihm zuwenden und mit Seiner Hilfe auch ihr Ziel erreichen, sie werden zurückkehren in ihr Vaterhaus, zu ihrem Gott und Schöpfer, und nun auch ewiglich bei Ihm verbleiben....

Amen