• Înapoi

Soarta chinuitoare a sufletelor în lumea de dincolo....

Oricine s-a dedicat lumii trebuie să se teamă de moarte și se va teme de ea, deoarece ființa umană nu a murit, ci a părăsit sufletul, care nu poate muri și care continuă să existe în împărăția spirituală într-o stare care corespunde vieții sale pământești. Numai atunci sufletul poate intra în viața adevărată, care durează veșnic și este o stare de beatitudine, pentru că acum poate crea în cea mai mare libertate, în lumină și putere, după voința sa, dar care este și voința Mea, pentru că s-a subordonat complet voinței Mele..... Totuși, el poate să locuiască într-o stare chinuitoare în împărăția de dincolo, în întuneric și neputință, dar conștient de el însuși. Atunci se poate vorbi cu siguranță de moarte, dar nu de o stare de pierzanie totală.... Și tocmai în aceasta constă agonia sa, că știe în ce plinătate de putere a trăit pe Pământ, iar acum este neputincios și incapabil de orice cunoaștere.... Faptul că își păstrează conștiința eu-lui înseamnă aceeași agonie sporită pentru el, dar poate ajuta sufletul să iasă din această stare de moarte, să asculte de ajutoarele care îl întâlnesc în împărăția de dincolo și să urmeze instrucțiunile lor, ceea ce duce deja la o ușoară îmbunătățire pentru suflet. Cu toate acestea, este extrem de dificil să determini sufletele să aibă grijă de alte suflete nefericite, deoarece acestea sunt mereu preocupate doar de ele însele, pentru că le lipsește iubirea ca pe Pământ și iubirea de sine este încă predominantă. Totuși, numai prin iubire este posibilă o ascensiune în lumea de dincolo pentru suflet.... Trebuie să primească el însuși mijlocirea iubirii, pe care o simte ca pe o putere, și atunci este posibil să își schimbe voința. Și trebuie să trezească iubirea în sine, acordând atenție și fraților săi de dincolo, care suferă greutăți și fiind dispus să ajute în mică măsură..... Acestea vor fi apoi resimțite de suflet ca un aflux de putere, iar voința de a iubi va fi stimulată, singura care poate elibera sufletul din situația sa agonizantă. Dacă intră în împărăția de dincolo în întuneric spiritual complet, atunci poate dura foarte mult timp până când își dă seama de situația sa nenorocită și tânjește după o îmbunătățire.... Dar de îndată ce i se trezește dorința de a-și schimba starea de moarte, de îndată ce își dă seama că nu mai este pe Pământ și totuși nu a murit, va reflecta asupra situației sale și va încerca să iasă din ea. Iar această voință îl conduce deja către ajutoare, ființe de lumină, care vin la el deghizate și încearcă să îl facă să înțeleagă că și el poate ieși din situația în care se află, dacă are voința de a o face.... Mai ales oamenii complet necredincioși care au plecat de pe Pământ necesită multă mijlocire din partea oamenilor pentru ca ei să adune această voință în lumea de dincolo și să se străduiască pentru o îmbunătățire a situației lor. Căci fiecare rugăciune pentru aceste suflete le transmite putere, iar această putere nu se va pierde niciodată, dacă sufletul lasă în urmă pe Pământ oameni care să își amintească de el prin mijlocire.... De aceea, voi, oamenii, puteți face multe pentru a ajuta aceste suflete să depășească moartea, astfel încât să revină la viață și pe lumea cealaltă.... Atâta timp cât sufletul este conștient de sine, nu-l voi abandona, atâta timp cât este capabil să-și schimbe voința, care atunci nu trebuie decât să se întoarcă la Iisus Hristos și răscumpărarea este sigură și pentru el. Dar dacă se scufundă atât de jos încât nici o scânteie de lumină nu mai ajunge la el, atunci va tinde tot mai mult spre abis și se va împietri din nou, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, disoluție și pierderea din nou a conștiinței de sine, înseamnă o nouă izgonire în materie și începutul unei noi perioade de răscumpărare, pentru că nici o ființă nu se va pierde pentru totdeauna.... pentru că nici o ființă nu va rămâne moartă pentru totdeauna, ci odată cu siguranță va reveni la viață, care durează pentru totdeauna. Acele suflete se vor zbate și ele în împărăția de dincolo pentru a nu mai fi nevoite să treacă prin această nouă izgonire, iar fiecare persoană care își amintește cu dragoste de acele suflete este implicată în lucrarea de răscumpărare, iar sufletele îi vor mulțumi veșnic pentru că le-a condus din noaptea morții la lumina zilei..... Căci ceea ce a luat naștere de la Mine ca ființă nu poate pieri, dar numai atunci când această ființă creată poate fi activă în libertate, lumină și putere, ea a prins viață, iar acum nu va mai (poate) fi pierdută veșnic.....

Amin

O destino agonizante das almas na vida após a morte....

Qualquer pessoa que se tenha dedicado ao mundo deve e irá temer a morte, pois o ser humano não faleceu quando morre, mas a alma deixou-o, que não pode morrer e que agora continua a existir no reino espiritual num estado que corresponde à sua vida terrena. Só então a alma pode entrar na verdadeira vida, que dura para sempre e é um estado de felicidade, porque pode agora criar na máxima liberdade, em luz e força, de acordo com a sua vontade, mas que é também a Minha vontade, porque se subordinou completamente à Minha vontade.... Contudo, também pode habitar num estado agonizante no reino do além, na escuridão e na impotência e ainda na consciência de si próprio. Então pode-se certamente falar de morte, mas não de um estado de perecimento completo.... E precisamente nisto consiste a sua agonia, que sabe em que plenitude de força viveu na terra, e é agora impotente e incapaz de qualquer realização.... O facto de reter a consciência do ego significa a mesma agonia crescente para ele, mas também pode ajudar a alma a emergir deste estado morto, a ouvir os ajudantes que o encontram no reino do além e também a seguir as suas instruções que já resultam numa ligeira melhoria para a alma. No entanto, é extremamente difícil induzir as almas a cuidarem de outras almas infelizes porque elas só estão preocupadas consigo próprias, porque lhes falta amor como na terra e o amor-próprio ainda é predominante. No entanto, só através do amor pode ser possível uma ascensão no além para a alma.... Deve receber a própria intercessão amorosa, que sente como força, e então também é possível que mude a sua vontade. E deve despertar o amor em si mesmo, prestando também atenção aos seus irmãos do além que sofrem privações e estando dispostos a ajudar de pequenas maneiras..... Estes serão então também sentidos pela alma como um influxo de força, e a vontade de amar será estimulada, o que por si só pode libertar a alma da sua situação agonizante. Se entrar no reino do além em completa escuridão espiritual, pode demorar muito tempo até estar consciente da sua situação miserável e anseia por uma melhoria.... Mas assim que o desejo de mudar o seu estado de morte for despertado nele, assim que perceber que já não está na terra e ainda não faleceu, reflectirá também sobre a sua situação e tentará sair dela. E isto já a levará a ajudantes, seres de luz, que vêm ter com ela disfarçados e tentam fazê-la compreender que também pode sair da sua situação se tiver a vontade de o fazer.... Especialmente as pessoas completamente infiéis que partiram da terra requerem muita intercessão por parte dos seres humanos, de modo a reunirem essa vontade no além e lutarem por uma melhoria da sua situação. Pois cada oração por estas almas transmite-lhes força, e esta força nunca se perderá se apenas a alma deixar para trás pessoas na terra que se lembrem dela em intercessão.... Vocês, humanos, podem portanto fazer muito para ajudar estas almas a vencer a morte, para que ainda venham à vida do outro lado.... Enquanto a alma estiver consciente de si mesma não a abandonarei, enquanto for capaz de mudar a sua vontade, que só precisa de se voltar para Jesus Cristo e a redenção também está assegurada para ela.... Mas se afundar tão baixo que nenhuma faísca de luz lhe atinja mais, então esforçar-se-á cada vez mais em direcção ao abismo e endurecerá novamente, e isto também significa dissolução e perda de autoconsciência novamente, significa o banimento renovado na matéria e o início de um novo período de redenção, porque nenhum ser se perderá para sempre.... porque nenhum ser permanecerá morto para sempre, mas uma vez que tenha atingido a vida novamente com toda a certeza, que dura para sempre. Essas almas também lutarão no reino do além para que não precisem mais passar por este novo banimento, e cada pessoa que amorosamente se lembra dessas almas está envolvida na obra da redenção, e as almas agradecer-lhe-ão eternamente por tirá-las da noite da morte para a luz do dia..... Pois aquilo que em tempos se originou de Mim como ser não pode passar, mas apenas quando este ser criado pode ser activo em liberdade, luz e força é que ganhou vida, que, no entanto, já não está eternamente perdido (pode ser perdido)...._>Ámen