• Înapoi

Soarta chinuitoare a sufletelor în lumea de dincolo....

Oricine s-a dedicat lumii trebuie să se teamă de moarte și se va teme de ea, deoarece ființa umană nu a murit, ci a părăsit sufletul, care nu poate muri și care continuă să existe în împărăția spirituală într-o stare care corespunde vieții sale pământești. Numai atunci sufletul poate intra în viața adevărată, care durează veșnic și este o stare de beatitudine, pentru că acum poate crea în cea mai mare libertate, în lumină și putere, după voința sa, dar care este și voința Mea, pentru că s-a subordonat complet voinței Mele..... Totuși, el poate să locuiască într-o stare chinuitoare în împărăția de dincolo, în întuneric și neputință, dar conștient de el însuși. Atunci se poate vorbi cu siguranță de moarte, dar nu de o stare de pierzanie totală.... Și tocmai în aceasta constă agonia sa, că știe în ce plinătate de putere a trăit pe Pământ, iar acum este neputincios și incapabil de orice cunoaștere.... Faptul că își păstrează conștiința eu-lui înseamnă aceeași agonie sporită pentru el, dar poate ajuta sufletul să iasă din această stare de moarte, să asculte de ajutoarele care îl întâlnesc în împărăția de dincolo și să urmeze instrucțiunile lor, ceea ce duce deja la o ușoară îmbunătățire pentru suflet. Cu toate acestea, este extrem de dificil să determini sufletele să aibă grijă de alte suflete nefericite, deoarece acestea sunt mereu preocupate doar de ele însele, pentru că le lipsește iubirea ca pe Pământ și iubirea de sine este încă predominantă. Totuși, numai prin iubire este posibilă o ascensiune în lumea de dincolo pentru suflet.... Trebuie să primească el însuși mijlocirea iubirii, pe care o simte ca pe o putere, și atunci este posibil să își schimbe voința. Și trebuie să trezească iubirea în sine, acordând atenție și fraților săi de dincolo, care suferă greutăți și fiind dispus să ajute în mică măsură..... Acestea vor fi apoi resimțite de suflet ca un aflux de putere, iar voința de a iubi va fi stimulată, singura care poate elibera sufletul din situația sa agonizantă. Dacă intră în împărăția de dincolo în întuneric spiritual complet, atunci poate dura foarte mult timp până când își dă seama de situația sa nenorocită și tânjește după o îmbunătățire.... Dar de îndată ce i se trezește dorința de a-și schimba starea de moarte, de îndată ce își dă seama că nu mai este pe Pământ și totuși nu a murit, va reflecta asupra situației sale și va încerca să iasă din ea. Iar această voință îl conduce deja către ajutoare, ființe de lumină, care vin la el deghizate și încearcă să îl facă să înțeleagă că și el poate ieși din situația în care se află, dacă are voința de a o face.... Mai ales oamenii complet necredincioși care au plecat de pe Pământ necesită multă mijlocire din partea oamenilor pentru ca ei să adune această voință în lumea de dincolo și să se străduiască pentru o îmbunătățire a situației lor. Căci fiecare rugăciune pentru aceste suflete le transmite putere, iar această putere nu se va pierde niciodată, dacă sufletul lasă în urmă pe Pământ oameni care să își amintească de el prin mijlocire.... De aceea, voi, oamenii, puteți face multe pentru a ajuta aceste suflete să depășească moartea, astfel încât să revină la viață și pe lumea cealaltă.... Atâta timp cât sufletul este conștient de sine, nu-l voi abandona, atâta timp cât este capabil să-și schimbe voința, care atunci nu trebuie decât să se întoarcă la Iisus Hristos și răscumpărarea este sigură și pentru el. Dar dacă se scufundă atât de jos încât nici o scânteie de lumină nu mai ajunge la el, atunci va tinde tot mai mult spre abis și se va împietri din nou, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, disoluție și pierderea din nou a conștiinței de sine, înseamnă o nouă izgonire în materie și începutul unei noi perioade de răscumpărare, pentru că nici o ființă nu se va pierde pentru totdeauna.... pentru că nici o ființă nu va rămâne moartă pentru totdeauna, ci odată cu siguranță va reveni la viață, care durează pentru totdeauna. Acele suflete se vor zbate și ele în împărăția de dincolo pentru a nu mai fi nevoite să treacă prin această nouă izgonire, iar fiecare persoană care își amintește cu dragoste de acele suflete este implicată în lucrarea de răscumpărare, iar sufletele îi vor mulțumi veșnic pentru că le-a condus din noaptea morții la lumina zilei..... Căci ceea ce a luat naștere de la Mine ca ființă nu poate pieri, dar numai atunci când această ființă creată poate fi activă în libertate, lumină și putere, ea a prins viață, iar acum nu va mai (poate) fi pierdută veșnic.....

Amin

The souls' agonising fate in the beyond....

Anyone who has devoted himself to the world must and will fear death, for the human being does not disappear when he dies yet the soul leaves him, which is unable to die and thus continues to exist in the spiritual kingdom in a state which corresponds to its earthly life. Only now will the soul be able to enter the true life, which lasts forever and is a state of blissfulness, for in complete freedom, in light and strength it will be able to create whatever it wants which, however, is also My will, because it shall have completely subordinated itself to My will.... Yet it is also possible that it will stay in the kingdom of the beyond in an agonising state, in darkness and helplessness but still conscious of itself. In that case one can indeed speak of death, but not of a state of complete disappearance.... And its agony precisely consists of the fact that it knows with how much abundance of strength it had lived on earth, and now it is helpless and incapable of any activity.... The fact that it remains conscious of itself is the very reason for its increased torment but it can also help the soul to emerge from this state of death, by listening to the helpers by whom it is approached in the spiritual kingdom and following their instruction, which will result in a slight improvement for the soul.

Yet it is extremely difficult to encourage the souls to take care of other wretched souls, because they are only ever occupied with themselves, just like on earth they lack love and their selfishness is still predominant. Yet only love will enable the soul's progress in the beyond.... It has to receive loving intercession which it experiences as strength, and then it will be possible that it will change its will. It has to awaken love within itself by also paying attention to its needy brothers in the beyond and willingly offering small gestures of assistance.... These will then also be felt by the soul as an influx of strength and shall stimulate its will to love, which alone is able to release the soul from its agonising situation.

If it enters the kingdom of the beyond in utter spiritual darkness it can take a very long time before it becomes aware of its wretched condition and yearns for improvement.... But as soon as the desire arises to change its state of death, as soon as it realises that it no longer lives on earth and yet has not ceased to exist, it will also reflect on its situation and try to get out of it. And only this will bring it into contact with helpers, beings of light which come along in disguise and try to explain that it can escape its situation if it has the will to do so.... Especially unbelieving, departed human beings from earth require much intercession from the human side which will enable them to muster the will in the beyond to improve their situation. For every prayer on behalf of these souls conveys a flow of strength to them and this strength will never be lost, providing the soul leaves people behind on earth who will remember it in intercession....

Hence you humans are able to contribute to a large extent so that these souls, too, will overcome death, so that they will still awaken to life on the other side.... For as long as the soul is self-aware I will not abandon it, for then it will also be capable of changing its will, which need only be directed towards Jesus Christ and its redemption will be assured.... However, if it descends to a point when no spark of light will be able to reach it anymore, then it will continue to strive towards the abyss and harden again, and that also means disintegration and loss of self-awareness, it means renewed banishment into matter and the start of a new period of Salvation, because no being will be lost forever.... Because no being will remain dead forever, but one day for sure will return again to life everlasting.

Souls, which no longer have to go through this new banishment, will also be fought for in the kingdom of the beyond, and every person who lovingly remembers these souls is participating in the redemption work, and the souls will be eternally grateful to him for having led them from the night of death into the light of day.... For what once originated from Me as a being cannot cease to exist, but only when this creation is able to work in freedom, light and strength will it have come alive, and then it will never be able to go astray again....

Amen