• Înapoi

Soarta chinuitoare a sufletelor în lumea de dincolo....

Oricine s-a dedicat lumii trebuie să se teamă de moarte și se va teme de ea, deoarece ființa umană nu a murit, ci a părăsit sufletul, care nu poate muri și care continuă să existe în împărăția spirituală într-o stare care corespunde vieții sale pământești. Numai atunci sufletul poate intra în viața adevărată, care durează veșnic și este o stare de beatitudine, pentru că acum poate crea în cea mai mare libertate, în lumină și putere, după voința sa, dar care este și voința Mea, pentru că s-a subordonat complet voinței Mele..... Totuși, el poate să locuiască într-o stare chinuitoare în împărăția de dincolo, în întuneric și neputință, dar conștient de el însuși. Atunci se poate vorbi cu siguranță de moarte, dar nu de o stare de pierzanie totală.... Și tocmai în aceasta constă agonia sa, că știe în ce plinătate de putere a trăit pe Pământ, iar acum este neputincios și incapabil de orice cunoaștere.... Faptul că își păstrează conștiința eu-lui înseamnă aceeași agonie sporită pentru el, dar poate ajuta sufletul să iasă din această stare de moarte, să asculte de ajutoarele care îl întâlnesc în împărăția de dincolo și să urmeze instrucțiunile lor, ceea ce duce deja la o ușoară îmbunătățire pentru suflet. Cu toate acestea, este extrem de dificil să determini sufletele să aibă grijă de alte suflete nefericite, deoarece acestea sunt mereu preocupate doar de ele însele, pentru că le lipsește iubirea ca pe Pământ și iubirea de sine este încă predominantă. Totuși, numai prin iubire este posibilă o ascensiune în lumea de dincolo pentru suflet.... Trebuie să primească el însuși mijlocirea iubirii, pe care o simte ca pe o putere, și atunci este posibil să își schimbe voința. Și trebuie să trezească iubirea în sine, acordând atenție și fraților săi de dincolo, care suferă greutăți și fiind dispus să ajute în mică măsură..... Acestea vor fi apoi resimțite de suflet ca un aflux de putere, iar voința de a iubi va fi stimulată, singura care poate elibera sufletul din situația sa agonizantă. Dacă intră în împărăția de dincolo în întuneric spiritual complet, atunci poate dura foarte mult timp până când își dă seama de situația sa nenorocită și tânjește după o îmbunătățire.... Dar de îndată ce i se trezește dorința de a-și schimba starea de moarte, de îndată ce își dă seama că nu mai este pe Pământ și totuși nu a murit, va reflecta asupra situației sale și va încerca să iasă din ea. Iar această voință îl conduce deja către ajutoare, ființe de lumină, care vin la el deghizate și încearcă să îl facă să înțeleagă că și el poate ieși din situația în care se află, dacă are voința de a o face.... Mai ales oamenii complet necredincioși care au plecat de pe Pământ necesită multă mijlocire din partea oamenilor pentru ca ei să adune această voință în lumea de dincolo și să se străduiască pentru o îmbunătățire a situației lor. Căci fiecare rugăciune pentru aceste suflete le transmite putere, iar această putere nu se va pierde niciodată, dacă sufletul lasă în urmă pe Pământ oameni care să își amintească de el prin mijlocire.... De aceea, voi, oamenii, puteți face multe pentru a ajuta aceste suflete să depășească moartea, astfel încât să revină la viață și pe lumea cealaltă.... Atâta timp cât sufletul este conștient de sine, nu-l voi abandona, atâta timp cât este capabil să-și schimbe voința, care atunci nu trebuie decât să se întoarcă la Iisus Hristos și răscumpărarea este sigură și pentru el. Dar dacă se scufundă atât de jos încât nici o scânteie de lumină nu mai ajunge la el, atunci va tinde tot mai mult spre abis și se va împietri din nou, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, disoluție și pierderea din nou a conștiinței de sine, înseamnă o nouă izgonire în materie și începutul unei noi perioade de răscumpărare, pentru că nici o ființă nu se va pierde pentru totdeauna.... pentru că nici o ființă nu va rămâne moartă pentru totdeauna, ci odată cu siguranță va reveni la viață, care durează pentru totdeauna. Acele suflete se vor zbate și ele în împărăția de dincolo pentru a nu mai fi nevoite să treacă prin această nouă izgonire, iar fiecare persoană care își amintește cu dragoste de acele suflete este implicată în lucrarea de răscumpărare, iar sufletele îi vor mulțumi veșnic pentru că le-a condus din noaptea morții la lumina zilei..... Căci ceea ce a luat naștere de la Mine ca ființă nu poate pieri, dar numai atunci când această ființă creată poate fi activă în libertate, lumină și putere, ea a prins viață, iar acum nu va mai (poate) fi pierdută veșnic.....

Amin

Le sort atroce des âmes dans l'au-delà

Celui qui s'est lié au monde doit craindre la mort, parce que l'homme ne s'éteint pas lorsqu’il meurt, mais l'âme qui ne peut pas mourir continue maintenant à exister dans le Royaume spirituel dans un état qui correspond à sa vie terrestre lorsqu’elle l'a abandonnée. Maintenant l'âme peut entrer dans la vraie Vie qui durera éternellement et c’est un état de bonheur bienheureux, parce que maintenant elle peut créer selon sa volonté en très pleine liberté, dans la Lumière et la Force, car cela est aussi Ma Volonté, parce qu’elle s'est soumise totalement à Ma Volonté. Mais elle peut aussi s'arrêter dans un état atroce dans le Royaume de l'au-delà, dans l’obscurité et l’impuissance, et malgré cela dans la conscience d'elle-même. Alors on peut parler de mort, mais pas d'un état de disparition complète. Et c’est vraiment en cela que consiste son angoisse, car elle sait dans quelle plénitude de force elle vivait sur la Terre et maintenant elle est impuissante et incapable d'aucune prestation. Le fait qu'elle conserve sa conscience signifie pour elle une mesure augmentée de tourment, mais cela peut aussi aider l’âme à sortir de cet état de mort si elle écoute les aides qui viennent à sa rencontre dans le Royaume de l'au-delà et si elle suit leurs instructions, cela procurera à l'âme déjà une légère amélioration. Mais il est extrêmement difficile de pousser l'âme à prendre soin d'autres âmes malheureuses, parce qu'elles sont toujours seulement occupées avec elles-mêmes, parce qu'à elles il manque l'amour comme sur la Terre et c’est toujours encore l'amour propre qui prédomine. Or dans l'au-delà une remontée de l’âme peut seulement être possible au travers de l'amour. Elle même doit recevoir une affectueuse prière qu'elle ressent comme une force et ensuite il est aussi possible qu'elle change sa volonté. Et elle-même doit réveiller en elle l'amour, en s’occupant de ses frères souffrants dans l'au-delà et en se prêtant à de petites prestations d'aide. Celles-ci sont ensuite perçues comme un afflux de force par l'âme et la volonté d'amour est stimulée, or seulement cette volonté peut libérer l'âme de son atroce situation. Si elle entre dans le Royaume de l'au-delà dans une totale obscurité spirituelle, alors cet état peut durer très longtemps, avant qu'elle se rende compte de sa situation pitoyable et ait de la langueur pour une amélioration. Mais dès que le désir de changer son état de mort s’insinue une fois en elle, dès qu'elle reconnaît qu'elle ne séjourne plus sur la Terre et qu’elle n'a pas cessé d’exister, elle réfléchira sur sa situation et cherchera à en sortir. Et déjà cette volonté lui fera arriver l’aide des êtres de Lumière qui viennent à elle dans un déguisement et cherchent à lui faire comprendre qu'elle peut sortir de sa situation si elle en a la volonté. Les hommes totalement mécréants qui ont laissé la Terre nécessitent beaucoup de prières de la part des hommes pour qu'ils arrivent dans l'au-delà avec cette volonté et tendent à une amélioration de leur situation. Parce que chaque prière pour ces âmes leur transmet l'apport de force, et cette force ne sera jamais perdue si seulement l'âme laisse sur la Terre des hommes qui pensent à elle dans leurs prières. Vous les hommes vous pouvez donc beaucoup contribuer pour que ces âmes vainquent la mort, pour qu’elles arrivent encore à la Vie. Parce que tant que l'âme est consciente d’elle-même, Je ne renonce pas à elle, parce qu'alors elle est en mesure de changer sa volonté, et ensuite elle doit seulement se tourner vers Jésus Christ et cela lui assure la Libération. Mais si elle se précipite en bas, si elle n'est pas touchée par sa condition personne ne peut plus atteindre l’étincelle de Lumière, alors elle tend toujours davantage vers l'abîme et se durcit de nouveau et cela signifie aussi de nouveau la dissolution et la perte de la conscience d’elle-même, cela signifie une relégation renouvelée dans la matière et le début d'une nouvelle période de Libération, parce qu'aucun être ne va à sa perte pour l’éternité, parce qu'aucun être ne reste mort éternellement, mais il arrive un jour de nouveau à la Vie qui dure éternellement. Même dans le Royaume de l'au-delà il y a une lutte pour ces âmes, pour qu’elles n’aient plus besoin de passer à travers une Nouvelle Relégation, et chaque homme qui offre de l’amour à ces âmes participe au travail de Libération, et ces âmes seront éternellement reconnaissantes envers ceux qui les ont conduits hors de la nuit de la mort au grand jour. Parce que ce qui a eu un jour son origine en Moi comme être ne peut pas passer, mais seulement lorsque cette créature peut être active dans la liberté, dans la Lumière et la Force, elle sera arrivée à la Vie qu’elle ne peut désormais plus jamais perdre éternellement.

Amen