• Înapoi

Atitudinea corectă față de lucrarea de răscumpărare....

Răstignirea lui Iisus a fost actul de ispășire pentru păcatele întregii omeniri. El a luat asupra Sa toate păcatele oamenilor atunci când a mers pe calea crucii, căci fizic și spiritual a suferit de nedescris, deoarece vina păcatului pe care voia să o răscumpere era nespus de mare. Era păcatul primordial al apostaziei ființelor spirituale față de Dumnezeu, pe care oamenii nu ar fi putut niciodată să îl ispășească singuri, și era păcatul pe care toți oamenii îl comit în viața pământească.... Cu toate acestea, El a oferit jertfa de pe cruce în dragoste pentru a-i răscumpăra pe oameni. Nici o ființă umană nu este conștientă de amploarea acestui act de milă și nici o ființă umană nu poate aprecia în timpul vieții pământești ce har nemaiîntâlnit înseamnă faptul că se poate întoarce la Iisus Hristos pentru iertarea marii sale vinovății. Căci numai această iertare îi deschide poarta împărăției luminii, pentru că o ființă împovărată de vină nu poate intra niciodată în această împărăție, pentru că ar trebui să rămână pentru totdeauna în împărăția întunericului dacă nu ar avea această iertare prin Iisus Hristos.... Și nici o ființă umană nu poate măsura chinul și durerea pe care a suferit-o ființa umană Iisus pentru omenirea păcătoasă, care nu s-a încheiat decât prin cea mai amară moarte pe cruce.... Nici o ființă umană nu poate măsura suferința și umilința pe care Și-a asumat-o din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai profundă nevoie spirituală.... El a vrut să înlăture această mare adversitate de la oameni, a vrut să le netezească drumul spre Tatăl pentru ei, care erau frații Săi căzuți, a vrut să le răscumpere vina păcatului, pentru că pentru aceasta era nevoie de "dreptatea" lui Dumnezeu, că s-a făcut ispășire pentru această vină a păcatului. Dar oamenii trebuie să recunoască actul Său de mântuire.... ei trebuie să dorească ca El să moară și pentru ei, ei înșiși trebuie să-și mărturisească vina în fața Lui și să-I ceară iertare.... Aceasta este tot ceea ce li se cere pentru ca apoi să fie și ei eliberați de păcatul lor, pentru a avea din nou dreptul la Împărăția spirituală, unde există libertate, lumină și fericire.... Recunoașterea lui Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin, și luarea pe cont propriu a căii către El.... este tot ceea ce li se cere oamenilor, dar pe care fiecare persoană trebuie, de asemenea, să o facă de bunăvoie, pentru a face parte dintre cei răscumpărați pentru care El și-a vărsat sângele.... Actul de mântuire a avut loc pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor.... Dar propria voință liberă este necesară pentru ca ființa umană însăși să se elibereze de vina păcatului, altfel întreaga lume spirituală ar fi răscumpărată brusc și ar face de asemenea superfluă viața pe Pământ dacă ar exista doar suflete "răscumpărate" după moartea de pe cruce.... Liberul arbitru nu este eliminat pentru această răscumpărare și, prin urmare, însăși ființa umană trebuie să dorească ca Iisus să îl răscumpere și pe el prin moartea Sa.... El trebuie să vrea să facă parte dintre cei răscumpărați și astfel să I-o ceară în mod conștient. Și toți oamenii ar trebui să înțeleagă că ei înșiși trebuie să aibă mai întâi atitudinea corectă față de El, Răscumpărătorul divin.... ei trebuie să creadă în El și să se unească cu El în gând, trebuie să se roage Lui pentru ca El să-i salveze, pentru ca El să-i elibereze de păcat și de consecințele lui.... Și, prin urmare, ei trebuie să-L recunoască. Dar atunci vor avea o credință vie și astfel și atitudinea corectă față de El, și atunci vor face parte și ei din cei pentru care sângele Său a curs pe cruce. Fără El și fără răscumpărarea Sa, însă, ființa umană va rămâne în întuneric, va rămâne în împărăția care aparține adversarului lui Dumnezeu, nu va avea nicio legătură cu Dumnezeu Care S-a întrupat în Iisus, va fi în afara celor pentru care Iisus a murit pe cruce. Și atunci el nu va putea fi salvat nici de adversitatea spirituală, atunci se va prăbuși sub povara păcatului și nu va putea învia fără ajutor.... Căci numai Răscumpărătorul divin Iisus Hristos îl poate elibera de vinovăția sa....

Amin

구원 역사에 대한 올바른 자세.

예수의 십자가의 죽음은 온 인류의 죄를 대속하는 역사였다. 그는 사람들의 모든 죄를 친히 짊어지고 십자가의 길을 갔고 육체적 정신적으로 이루 말할 수 없는 고통을 당했다. 왜냐면 그가 해결하기 원했던 죄짐이 너무 컷기 때문이다. 죄짐은 인간이 절대로 스스로 속죄할 수 없는 하나님을 떠나 타락한 영적인 존재들의 원죄였고 이 땅의 삶을 살면서 모든 사람들이 범하는 죄였다. 그러나 그는 사람들을 구원하기 위해 사랑으로 십자가에서 자신을 희생했다.

어떤 사람도 이런 긍휼의 역사의 위대함을 의식하지 못하고 어떤 사람도 그가 자신의 큰 죄를 용서받기 위해 예수 그리스도께 향할 수 있다는 일이 얼마나 측량할 수 없는 은혜인지를 헤아려볼 수 없다. 그러나 단지 용서가 빛의 나라로 가는 문을 연다. 왜냐면 죄가 있는 존재가 결코 빛의 나라에 들어갈 수 없기 때문이고 존재가 예수 그리스도를 통한 이런 용서를 받지 못했다면, 그가 영원히 어두움의 나라에 머물러야만 하기 때문이다. 인간 예수가 죄를 지은 인류를 위해 겪은 고난과 고통을 어느 누구도 측량할 수 없다. 이런 고난과 고통은 십자가에서 가장 쓰라린 죽음으로 끝이 났다. 이웃이 가장 깊은 영적인 위험에 처해 있는 것을 알았던 그가 자신의 이웃을 위해 사랑으로 견딘 고통과 굴욕을 어느 누구도 측량할 수 없다.

그는 사람들이 이런 큰 위험을 피하게 해주기를 원했고 자신의 타락한 형제들을 위해 아버지께 가는 길을 열어주기를 원했고 그들의 죄 짐을 해결해주기를 원했다. 왜냐면 하나님의 공의가 그들의 죄 짐에 대한 속죄를 행하기를 요구했기 때문이다. 그러나 사람들은 그의 구속 역사를 인정해야만 하고 그가 자신들을 위해 죽었기를 원해야만 하고 그 앞에서 자신들의 죄를 고백하고 용서를 구해야만 한다. 이런 일이 그들에게 요구하는 모든 일이다. 그러면 그들은 죄로부터 자유롭게 되고 다시 자유와 빛과 축복이 있는 영의 나라에 들어갈 권리를 갖게 된다.

하나님의 구세주 예수 그리스도를 인정하고 스스로 그에게 향하는 길을 가는 일이 사람들에게 요구하는 모든 일이다. 그러나 사람이 자신의 피를 흘린 구속받은 무리에 속하려면, 모든 사람이 자신의 자유의지로 이 일을 해야만 한다. 구속 역사는 과거와 현재와 미래의 모든 인류를 위해 이뤄졌다. 그러나 사람 자신이 죄로부터 자유롭게 되려면, 사람 자신의 자유의지가 필요하다. 필요하지 않다면, 영의 세계 전체가 갑자기 구원을 받았을 것이고 십자가의 죽음 후에는 단지 구속받은 혼들만 있게 되었을 것이고 그러면 이 땅의 삶도 불필요하게 되었을 것이다.

이런 구원을 위해 자유의지가 필요하다. 그러므로 사람 자신이 예수가 그의 죽음을 통해 자신을 구속했기를 원해야만 하고 그는 구속받은 무리들 중 한 사람이 되기를 원해야만 한다. 그러므로 그는 예수에게 의식적으로 구속해주기를 구해야만 한다. 모든 사람은 먼저 자신이 신적인 구세주인 예수를 향한 올바른 자세를 가져야만 한다는 사실을 의식해야만 하고 그를 믿어야 하고 그들의 생각으로 그와 연결시켜야 한다. 그들은 그에게 그가 자신들을 구원해주기를 구하고 그가 죄와 그 결과로부터 그들을 자유롭게 해주시기를 구해야 한다. 그러므로 그들은 그를 인정해야만 한다.

그러면 그들에게 생명력이 있는 믿음이 있게 되고 그에 대한 올바른 자세를 갖게 된다. 그러면 그들은 또한 그가 십자가에서 사람들을 위해 그의 피를 흘린 무리에 속하게 될 것이다. 그러나 그와 그의 구원이 없었다면 인간은 어두움 속에 머물고 하나님의 대적자에게 속한 나라에 머물고 하나님 자신이 예수 안에 육신을 입은 하나님과 어떤 연결도 이루지 못하고 예수가 사람들을 위해 십자가에서 죽은 이런 사람들의 무리 밖에 서게 된다. 그러면 그는 영적인 위험으로부터 구원받을 수 없다. 왜냐면 그는 죄의 무게로 신실하고 도움 없이는 더 이상 일어날 수 없게 될 것이기 때문이고 하나님의 구세주 예수 그리스도가 단지 그의 죄에서 그를 해방시킬 수 있기 때문이다.

아멘