• Înapoi

De unde a apărut răul?....

Nu puteți măsura distanța abisală în care s-a plasat primul spirit căzut prin opoziția sa față de Mine, Dumnezeul și Creatorul său din eternitate. El M-a recunoscut pe Mine, s-a aflat într-o plinătate de lumină care excludea orice deficiență de recunoaștere.... a primit dovada iubirii și a puterii Mele din eternitate; a știut că a ieșit din Mine, că Eu l-am lăsat să se ridice; a fost nemărginit de fericit primind puterea Mea de iubire, iar el a folosit această putere conform voinței sale, ceea ce i-a sporit constant fericirea.... și totuși el s-a îndepărtat de Mine.... S-a răzvrătit împotriva Mea, a respins iubirea Mea și s-a scufundat în adâncuri fără fund.... El a devenit antiteza Mea, pe care o creasem cândva după chipul Meu.... Și acum, voi, oamenii, vă întrebați cum a fost posibil acest lucru, din moment ce prima ființă, purtătoarea luminii, a fost creată perfectă, întrucât nimic imperfect nu putea ieși din Mine.... La această întrebare nu se poate răspunde decât în așa fel încât și perfecțiunea să nu cunoască nicio limitare, nicio restricție, să se poată desfășura în toate direcțiile fără a fi împiedicată. Liberul arbitru este o parte esențială a perfecțiunii.... Perfecțiunea include faptul că totul are o măsură justă, dar acest lucru înseamnă, de asemenea, că liberul arbitru poate depăși măsura justă și că ordinea legală este astfel răsturnată. Ordinea legală este justa măsură în toate lucrurile. Prin urmare, atunci când voința liberă se abate de la măsura justă, apare și o dezordine, o stare care nu mai este în acord cu voința Mea, cu ordinea Mea eternă. Astfel, ceva inițial divin, bun, se transformă în ceea ce nu este dumnezeiesc.... în ceea ce se opune lui Dumnezeu.... Și acesta este, așadar, conceptul de "păcat".... Dar trebuie să fie posibilă depășirea "dreptei măsuri", altfel voința liberă nu ar putea fi pusă în acțiune, ci ar putea la fel de bine să rămână în acord cu ordinea eternă. Or, este cu siguranță posibil ca o ființă creată de Mine să se miște în gândire și voință greșit, deoarece posedă această libertate a voinței.... dar ea nu este niciodată împinsă de Mine Însumi în această gândire și voință greșită, deoarece ar fi imposibil ca Eu, ca Ființa cea mai perfectă, să am vreodată o gândire greșită, astfel că afirmația că am și rău în Mine este greșită.... Nici măcar ființa care a ieșit din Mine nu avea răul în sine atunci când am creat-o.... Totul era prezent în ea în justa măsură, astfel încât nu a trebuit să cadă.... Dar pentru că gândirea și voința perfectului erau nelimitate, putea de asemenea să depășească măsura justă.... putea să se piardă pe sine și să iasă din ordinea eternă.

(10.6.1960) Dar această confuzie spirituală a ființei nu putea avea loc decât atunci când se îndepărta de Mine, când împiedica astfel Cuvântul Meu să răsune în ea, căci Cuvântul Meu nu putea da și cere decât perfecțiune.... Cuvântul Meu nu ar fi determinat niciodată ființa să iasă din ordinea Mea eternă, dar de îndată ce legătura cu Mine s-a slăbit și ființa nu a mai ascultat vocea Mea, ea a putut de asemenea să gândească și să vrea în direcția greșită, deoarece această posibilitate i-a fost deschisă datorită deciziei sale de voință. Cu toate acestea, "păcatul".... a fost întotdeauna voința greșită.... în afara Mea, în care Eu nu puteam gândi și vrea decât într-o ordine justă. Eu Însumi am fost perfect, am creat ființe perfecte și ele au rămas perfecte atâta timp cât au menținut legătura cu Mine, pe care, totuși, o puteau și elibera, ca semn că posedau liberul arbitru. Dar legătura cu Mine garanta voința și gândirea corectă.... detașarea de Mine a dus la voință și gândire greșite. Căci ființa tindea acum spre ceva în afara Mea.... Lucifer, purtătorul de lumină, s-a pus în locul Meu, deși Mă recunoștea ca sursă primordială.... Ființele care au apărut din noi l-au pus pe Lucifer în locul Meu, deși aveau și ele lumina cunoașterii.... Astfel, ele au efectuat detașarea de Mine în mod voit și acum nu mai erau în ordinea corectă, măsura justă nu mai era în ele, ci acum predomina negativul.... în timp ce în ordinea justă predomină pozitivul, sau de asemenea: Perfecțiunea s-a pierdut, și din această schimbare de voință a apărut ceva imperfect care s-a exprimat în mod negativ și astfel s-a îndepărtat tot mai mult de Mine. Ceva din afara Mea s-a mișcat, de asemenea, în afara ordinii drepte, pentru că numai în Mine, ca Ființa cea mai perfectă, poate fi ordinea dreaptă și pentru că tot ceea ce nu corespunde acestei ordini este rău.... adică păcatul. Și astfel, întrebarea dacă port răul în Mine se răspunde de la sine. Nimic rău nu poate fi în Mine, altfel nu aș fi perfect. Iar răul este întotdeauna doar ceea ce iese din această perfecțiune și pervertește orice măsură justă, răsturnând astfel ordinea eternă care este principiul fundamental al ființei Mele. Dar a trebuit să dau fiecărei ființe liberul arbitru ca dovadă a divinității sale, iar aceasta trebuie să aibă posibilitatea de a se schimba în fiecare direcție.... Și astfel, ființa însăși a creat răul atunci când a apostaziat față de Mine, când a ieșit din ordinea eternă, când a vrut în mod negativ să-și folosească forța pentru a lucra împotriva Mea.... când s-a îndepărtat de Mine. Și de dragul scopului Meu suprem.... ca creaturile Mele să devină "copii".... nu am împiedicat ființa spirituală, ci aceasta putea la fel de bine să rămână cu Mine, nu era nevoie să devină păcătoasă și să cadă, putea rămâne perfectă în liberul arbitru și să se bucure de fericirea supremă la care, totuși, a renunțat în mod voluntar.

Amin

ODAKLE JE DOŠLO ZLO?....

Vi ne možete odmjeriti do koje je nedokucive razdaljine jednom pali duh potonuo kao rezultat njegova protivljenja Meni, njegovu Bogu i Stvoritelju od vjecnosti. On Me poznavao, on je posjedovao jedno obilje svjetla koje je iskljucivalo svo pomanjkanje shvacanja.... kroz vjecnosti je on primio dokaz Moje Ljubavi i snage; on je znao da je bio proizašao od Mene, da Sam ga Ja bio stvorio; on je bio nezamislivo sretan primiti Moju snagu Ljubavi i on je iskoristio ovu snagu sukladno njegovoj volji, što je neprestano umnažalo njegovo blaženstvo.... A ipak, on Me napustio.... On se pobunio protiv Mene, odbacio Moju Ljubav i uronio u dubine bez dna.... On, kojeg Sam Ja jednom stvorio na Moju sliku, je postao Meni potpuno protivan.... I sada vi ljudi postavljate pitanje kako je to moglo biti moguce; naposlijetku, prvo bice, nositelj svjetla, je bio stvoren u svem savršenstvu, kako ništa nesavršeno ne može proizaci iz Mene.... Ovo pitanje može biti tako odgovoreno da savršenstvo ne poznaje nikakvog ogranicenja, nikakvog sputavanja; ono se bilo sposobno kretati u bilo kojem pravcu bez da je bilo sprijeceno to napraviti. Slobodna volja je jedan nužan dio savršenstva.... savršenstvo ukljucuje cinjenicu da sve ima ispravnu mjeru ali ovo takoder znaci da slobodna volja može prevazici zakonitu mjeru i da ce ispravna mjera na taj nacin biti opozvana.... Zakonski red je zakonska mjera u svim stvarima. Posljedicno tome, ako se slobodna volja odvrati od zakonske dimenzije, nastat ce nesklad, stanje, koje više nije podudarno Mojoj volji, Mojem vjecnom redu. Otud se nešto u pocetku Božansko, nešto, dobro, mijenja u nešto ne-Božansko.... u nešto Bogu protivno.... I ovo je prema tome pojam (shvacanje) ‘grijeha’.... U drugu ruku, mora biti moguce prekoraciti ‘zakonitu mjeru’, inace slobodna volja ne bi mogla postati aktivna, ali ona isto tako može itekako ostati unutar vjecnog reda. Prema tome je doista moguce da bice stvoreno od strane Mene može gajiti pogrešne misli i namjere buduci ono ima slobodnu volju.... ali nikada nije bilo pogurnut od strane Mene Osobno u pogrešno razmišljanje i htijenje, buduci bi to bilo nemoguce za Mene, najsavršenije Bice, ikada imati pogrešne misli, otud je tvrdnja pogrešna da je zlo takoder sastavni dio Mene (odnosi se na pogrešku u otkrovenju J.Lorbera).... Niti je bice koje Sam Ja postavio u vanjskom obliku imalo išta zlo u sebi kada Sam ga stvorio.... sve što je posjedovalo je bila ispravna (zakonska) mjera tako da ono nije moralo pasti....

Medutim, buduci su misli i namjere savršenog bica bile neogranicene, ono je takoder bilo sposobno prekoraciti ispravnu mjeru.... ono je bilo sposobno sebe pogubiti i iskoraciti iz vjecnog reda. Ali ova duhovna pomutnja bica se jedino mogla pojaviti kad se ono okrenulo od Mene, kada je sprijecilo Moju Rijec da odzvanja u njemu, jer Moja Rijec je bla nesposobna dati ili zahtjevati išta drugo osim savršenstva.... Moja Rijec ne bi nikada bila navela bice da napusti Moj vjecni red, ali jednom kada je veza sa Mnom postala oslabljena i bice više nije slušalo Moj glas, ono je bilo takoder sposobno razmišljati i željeti u pogrešnom pravcu, buduci je ova opcija bila otvorena za njega naracun njegove odluke volje. Ipak ‘grijeh’.... pogrešna volja.... je bila u svako vrijeme izvanjska od Mene, Ja Sam jedino uvijek mogao razmišljati i željeti u zakonskom redu. Ja Osobno Sam bio savršen, Ja Sam stvorio savršena bica i ova su ostala savršena onoliko dugo koliko su održala njihovu vezu sa Mnom, ali koju su oni takoder mogli prekinuti kao znak da su posjedovali slobodnu volju. Ali ova veza sa Mnom je jamcila ispravne namjere i misli.... razdvajanje od Mene je rezultiralo u pogrešnim sklonostima i mislima. Jer bice je ceznulo spram necega Meni izvanjskog.... Lucifer, nositelj svjetla, je sebe postavio na Moje mjesto, premda Me on prepoznao kao prvobitni izvor.... Bica koja su proizašla iz nas oboje su postavila Lucifera na Moje mjesto, premda su oni, takoder, posjedovali svjetlo shvacanja.... Otud su oni promišljeno izvršili razdvajanje i više se nisu kretali unutar ispravnog reda, oni više nisu posjedovali ispravnu mjeru, namjesto toga, sada je negativno prevladavalo.... dok je u zakonskom redu pozitivno prevladavalo. Drugim rijecima: savršenstvo je bilo izgubljeno i nešto nesavršeno je izronilo iz ove promjene volje, koja je sebe izrazila na negativan nacin i time udaljila sebe rastuce dalje. Nešto izvan Mene je takoder iskoracilo van zakonskog reda, buduci zakonski red može jedino biti u Meni, najsavršenijem Bicu, i buduci sve što se ne podudara sa ovim redom jeste zlo.... prema tome grijeh. I tako je odgovor na pitanje da li Ja nosim zlo u Meni sasvim jasan. Ništa zlo ne može postojati u Meni ili Ja ne bi bio savršen. I zlo je uvijek ono što istupi izvan ovog savršenstva i izokrece ispravnu mjeru, što time opoziva vjecni red, koji je temeljni princip Moje prirode. Medutim, kao dokaz njegove božanstvenosti Ja sam morao dati slobodnu volju svakom bicu, i ovo je trebalo imati opciju promijeniti sebe u bilo kojem pravcu.... I time je sâmo bice stvorilo zlo kada se ono pobunilo protiv Mene, kada je napustilo vjecni red, kada je ono željelo iskoristiti njegovu snagu negativno i raditi protiv Mene.... kada je sebe udaljilo od Mene. I poradi Mojeg konacnog cilja.... za Moje žive tvorevine da postanu ‘djeca’.... Ja nisam sprijecio bice, unatoc tome, ono je isto tako moglo ostati sa Mnom, ono nije trebalo postati grešno i pasti, ono je moglo dobrovoljno ostati savršeno i uživati najviše blaženstvo, unatoc tome, ono ga je dobrovoljno proigralo.

AMEN