• Înapoi

De unde a apărut răul?....

Nu puteți măsura distanța abisală în care s-a plasat primul spirit căzut prin opoziția sa față de Mine, Dumnezeul și Creatorul său din eternitate. El M-a recunoscut pe Mine, s-a aflat într-o plinătate de lumină care excludea orice deficiență de recunoaștere.... a primit dovada iubirii și a puterii Mele din eternitate; a știut că a ieșit din Mine, că Eu l-am lăsat să se ridice; a fost nemărginit de fericit primind puterea Mea de iubire, iar el a folosit această putere conform voinței sale, ceea ce i-a sporit constant fericirea.... și totuși el s-a îndepărtat de Mine.... S-a răzvrătit împotriva Mea, a respins iubirea Mea și s-a scufundat în adâncuri fără fund.... El a devenit antiteza Mea, pe care o creasem cândva după chipul Meu.... Și acum, voi, oamenii, vă întrebați cum a fost posibil acest lucru, din moment ce prima ființă, purtătoarea luminii, a fost creată perfectă, întrucât nimic imperfect nu putea ieși din Mine.... La această întrebare nu se poate răspunde decât în așa fel încât și perfecțiunea să nu cunoască nicio limitare, nicio restricție, să se poată desfășura în toate direcțiile fără a fi împiedicată. Liberul arbitru este o parte esențială a perfecțiunii.... Perfecțiunea include faptul că totul are o măsură justă, dar acest lucru înseamnă, de asemenea, că liberul arbitru poate depăși măsura justă și că ordinea legală este astfel răsturnată. Ordinea legală este justa măsură în toate lucrurile. Prin urmare, atunci când voința liberă se abate de la măsura justă, apare și o dezordine, o stare care nu mai este în acord cu voința Mea, cu ordinea Mea eternă. Astfel, ceva inițial divin, bun, se transformă în ceea ce nu este dumnezeiesc.... în ceea ce se opune lui Dumnezeu.... Și acesta este, așadar, conceptul de "păcat".... Dar trebuie să fie posibilă depășirea "dreptei măsuri", altfel voința liberă nu ar putea fi pusă în acțiune, ci ar putea la fel de bine să rămână în acord cu ordinea eternă. Or, este cu siguranță posibil ca o ființă creată de Mine să se miște în gândire și voință greșit, deoarece posedă această libertate a voinței.... dar ea nu este niciodată împinsă de Mine Însumi în această gândire și voință greșită, deoarece ar fi imposibil ca Eu, ca Ființa cea mai perfectă, să am vreodată o gândire greșită, astfel că afirmația că am și rău în Mine este greșită.... Nici măcar ființa care a ieșit din Mine nu avea răul în sine atunci când am creat-o.... Totul era prezent în ea în justa măsură, astfel încât nu a trebuit să cadă.... Dar pentru că gândirea și voința perfectului erau nelimitate, putea de asemenea să depășească măsura justă.... putea să se piardă pe sine și să iasă din ordinea eternă.

(10.6.1960) Dar această confuzie spirituală a ființei nu putea avea loc decât atunci când se îndepărta de Mine, când împiedica astfel Cuvântul Meu să răsune în ea, căci Cuvântul Meu nu putea da și cere decât perfecțiune.... Cuvântul Meu nu ar fi determinat niciodată ființa să iasă din ordinea Mea eternă, dar de îndată ce legătura cu Mine s-a slăbit și ființa nu a mai ascultat vocea Mea, ea a putut de asemenea să gândească și să vrea în direcția greșită, deoarece această posibilitate i-a fost deschisă datorită deciziei sale de voință. Cu toate acestea, "păcatul".... a fost întotdeauna voința greșită.... în afara Mea, în care Eu nu puteam gândi și vrea decât într-o ordine justă. Eu Însumi am fost perfect, am creat ființe perfecte și ele au rămas perfecte atâta timp cât au menținut legătura cu Mine, pe care, totuși, o puteau și elibera, ca semn că posedau liberul arbitru. Dar legătura cu Mine garanta voința și gândirea corectă.... detașarea de Mine a dus la voință și gândire greșite. Căci ființa tindea acum spre ceva în afara Mea.... Lucifer, purtătorul de lumină, s-a pus în locul Meu, deși Mă recunoștea ca sursă primordială.... Ființele care au apărut din noi l-au pus pe Lucifer în locul Meu, deși aveau și ele lumina cunoașterii.... Astfel, ele au efectuat detașarea de Mine în mod voit și acum nu mai erau în ordinea corectă, măsura justă nu mai era în ele, ci acum predomina negativul.... în timp ce în ordinea justă predomină pozitivul, sau de asemenea: Perfecțiunea s-a pierdut, și din această schimbare de voință a apărut ceva imperfect care s-a exprimat în mod negativ și astfel s-a îndepărtat tot mai mult de Mine. Ceva din afara Mea s-a mișcat, de asemenea, în afara ordinii drepte, pentru că numai în Mine, ca Ființa cea mai perfectă, poate fi ordinea dreaptă și pentru că tot ceea ce nu corespunde acestei ordini este rău.... adică păcatul. Și astfel, întrebarea dacă port răul în Mine se răspunde de la sine. Nimic rău nu poate fi în Mine, altfel nu aș fi perfect. Iar răul este întotdeauna doar ceea ce iese din această perfecțiune și pervertește orice măsură justă, răsturnând astfel ordinea eternă care este principiul fundamental al ființei Mele. Dar a trebuit să dau fiecărei ființe liberul arbitru ca dovadă a divinității sale, iar aceasta trebuie să aibă posibilitatea de a se schimba în fiecare direcție.... Și astfel, ființa însăși a creat răul atunci când a apostaziat față de Mine, când a ieșit din ordinea eternă, când a vrut în mod negativ să-și folosească forța pentru a lucra împotriva Mea.... când s-a îndepărtat de Mine. Și de dragul scopului Meu suprem.... ca creaturile Mele să devină "copii".... nu am împiedicat ființa spirituală, ci aceasta putea la fel de bine să rămână cu Mine, nu era nevoie să devină păcătoasă și să cadă, putea rămâne perfectă în liberul arbitru și să se bucure de fericirea supremă la care, totuși, a renunțat în mod voluntar.

Amin

Where did evil come from?....

You cannot assess to which abysmal distance the once-fallen spirit has sunk as a result of its opposition to Me, his God and Creator of eternity. He knew Me, he possessed an abundance of light which excluded all deficiency of realisation .... throughout eternities he received the evidence of My love and strength; he knew he had come forth from Me, that I had created him; he was inconceivably happy to receive My strength of love and he used this strength according to his will, which continuously augmented his bliss .... And yet, he left Me .... He rebelled against Me, rejected My love and plunged into bottomless depths .... He, whom I once created in My image, became My direct opposite .... And now you humans pose the question as to how this could have been possible; after all, the first being, the bearer of light, was created in all perfection, as nothing imperfect can come forth from Me .... This question can only be answered in that perfection knows no limitation, no restriction; it was able to move in any direction without being prevented from doing so. Free will is an imperative part of perfection .... perfection includes the fact that everything has the rightful measure but this also means that free will can exceed the rightful measure and that the rightful measure will thereby be revoked .... Lawful order is the rightful measure in all things. Consequently, if free will diverts from the lawful dimension, disorder will ensue, a state, which no longer corresponds to My will, to My eternal order. Hence something initially divine, something good, changes into something non-divine .... into something opposing God .... And this is therefore the concept of ‘sin’ .... On the other hand, it must be possible to exceed the ‘rightful measure’, otherwise free will could not become active, but it can just as well remain within eternal order. It is therefore indeed possible that a being created by Me can entertain wrong thoughts and intentions because it has free will .... but it is never pushed by Me Myself into wrong thinking and wanting, because it would be impossible for Me, the most perfect Being, to ever have a wrong thought, hence the allegation is wrong that evil is also inherent in Me .... Nor did the being I externalised have anything evil in itself when I created it .... everything it possessed was the lawful measure so that it did not have to fall ....

However, because the thoughts and intentions of the perfect being were unlimited, it was also able to go beyond the rightful measure .... it was able to lose itself and step out of the eternal order. But this spiritual confusion of the being could only occur when it turned away from Me, when it prevented My Word from sounding in him, for My Word was unable to give or demand anything else but perfection .... My Word would never have induced the being into leaving My eternal order, but once the bond with Me became loosened and the being no longer listened to My voice, it was also able to think and want in the wrong direction, because this option was open to it on account of its decision of will. Yet ‘sin’ .... the wrong will .... was at all times external from Me, I was only ever able to think and want in lawful order. I Myself was perfect, I created perfect beings and these remained perfect for as long as they upheld their connection with Me, but which they were also able to sever as a sign that they possessed free will. But this bond with Me guaranteed right inclinations and thoughts .... detachment from Me resulted in wrong inclinations and thoughts. For the being aspired towards something external to Me .... Lucifer, the light bearer, put himself in My place, although he recognised Me as the primary source .... The beings which came forth from both of us put Lucifer in My place, even though they, too, possessed the light of realisation .... Hence they deliberately carried out the separation and no longer moved within the right order, they no longer possessed the rightful measure, instead, the negative now predominated .... whereas in lawful order the positive prevails. In other words: perfection was being lost and something imperfect emerged from this change of will, which expressed itself in a negative way and thus distanced itself increasingly further. Something outside of Me also went outside the lawful order, because lawful order can only be in Me, the most perfect Being, and because everything that does not correspond to this order is evil .... therefore sin. And so the answer to the question as to whether I carry evil in Me is clear. Nothing evil can exist in Me or I would not be perfect. And evil is always that which steps out of this perfection and turns the rightful measure around, which thus revokes the eternal order, which is the fundamental principle of My nature. However, as evidence of its divinity I had to give free will to every being, and this had to have the option to change itself in any direction .... And thus the being itself created evil when it rebelled against Me, when it left the eternal order, when it wanted to use its strength negatively and work against Me .... when it distanced itself from Me. And for the sake of My ultimate goal .... for My living creations to become ‘children’ .... I did not prevent the being, nevertheless, it could just as well have remained with Me, it did not have to become sinful and fall, it could have voluntarily remained perfect and enjoyed supreme bliss, nevertheless, it voluntarily forfeited it.

Amen