• Înapoi

Iubirea milostivă a aproapelui

Ar trebui să strălucești de iubire milostivă față de nevoile semenilor tăi atunci când ești abordat pentru ajutor și ești capabil să îi ajuți. Ar trebui să simți adversitatea lor ca pe a ta, pentru a le ajuta cât mai bine, și vei trezi în aproapele tău iubirea reciprocă, iar flacăra iubirii se va răspândi și va forma cercuri tot mai largi, persoana iubitoare își va spori și ea disponibilitatea de a ajuta, iar iubirea reciprocă în semenii săi va găsi, de asemenea, mereu o nouă hrană.... Flacăra iubirii va crește și se va îndrepta spre Mine, care sunt însăși iubirea eternă.... Iubirea față de Mine poate fi demonstrată doar prin iubirea dezinteresată față de aproapele, pentru că a Mă iubi pe Mine, ca pe cea mai perfectă Ființă din infinit, nu este dificil.... dar a-l iubi pe aproapele cu toate slăbiciunile și neajunsurile sale nu este decât o dovadă că omul are o inimă plină de compasiune și de bunăvoință și că ar dori să-și exprime iubirea care doarme în el față de aproapele slab și neajutorat care vine la el în necazul său. Această iubire este, așadar, milă și se naște cu adevărat în inima omului.... și dovedește iubirea față de Mine, căci iubirea față de o ființă imperfectă nu face decât să confirme iubirea față de Ființa perfectă, care este Creatorul a tot ceea ce înconjoară ființa umană, deci și al aproapelui, care trebuie să pretindă o adevărată iubire frățească după voia lui Dumnezeu.... De asemenea, dragostea de aproapele nu poate fi niciodată prefăcută, căci omul fie își arată dragostea față de aproapele său, fie îl părăsește în necazurile sale. Dar el nu-și va atenua niciodată greutățile dacă nu va fi obligat să o facă prin alte avantaje materiale, care atunci, însă, nu mai intră în aria iubirii aproapelui, așa cum este ea cerută de către Mine, de la voi oamenii.... A oferi ajutor de dragul unui avantaj pământesc este echivalent cu o omisiune în ochii Mei, căci numai altruismul este adevărata iubire față de aproapele, așa cum o cer prin porunca Mea. Ceea ce se face din calcul nu se încadrează în împlinirea acestei porunci, ci este o lucrare moartă, care nu primește atenția Mea. Dar voi, oamenii, nu Mă puteți înșela, căci Eu văd în inimile voastre.... Și de aceea cer iubire milostivă.... un sentiment de iubire milostivă care se aplică aproapelui tău în nevoie.... Numai pe aceasta o voi considera și prețui ca pe o dovadă a iubirii voastre pentru Mine, Dumnezeul și Tatăl vostru, Care vă urmărește cu iubirea Sa nesfârșită și vrea să vă atragă la Sine în iubire milostivă.... Și vi s-a dat măsura dragostei pe care trebuie să o aveți față de aproapele vostru.... Îl veți iubi ca pe voi înșivă.... Același lucru pe care îl pretindeți pentru voi înșivă ar trebui să i-l dați și lui, adică să îl ajutați cât puteți de bine și să vă amintiți întotdeauna că ar fi bine pentru voi dacă ați primi același ajutor de la semenii voștri..... Să nu credeți niciodată că nu aveți nici o obligație față de aproapele vostru, pentru că Eu v-am impus această obligație prin porunca Mea, prin adaosul "ca și față de voi înșivă"..... Vă acord oamenilor o măsură de iubire de sine și, în consecință, ar trebui să vă iubiți aproapele "ca pe voi înșivă". Iar acest adaos vă obligă să vă amintiți mereu de aproapele vostru, așa cum vă amintiți în mod predominant de voi înșivă și acest lucru nu vă este refuzat. Dar, de îndată ce ai grijă și de aproapele tău, iubirea de sine este și ea justificată și, în curând, nu va mai depăși măsura corectă.... Căci veți crește în iubirea milostivă față de aproapele și astfel veți dovedi o iubire tot mai profundă față de Mine.... veți împlini poruncile Mele și veți deveni cu adevărat binecuvântați....

Amin

Barmhartige naastenliefde

Tegenover de nood van de medemens zult u in barmhartige liefde moeten ontbranden, wanneer u om hulp zult worden gevraagd en hun deze hulp zult kunnen bieden. U zult hun nood moeten voelen alsof ze van uzelf is, om dan naar vermogen te helpen. En u zult wederliefde in de naaste opwekken en de vlam van liefde zal zich uitbreiden in steeds grotere kringen. De liefdevolle mens zal ook zijn hulpvaardigheid versterken en de wederliefde in de medemens zal eveneens steeds nieuwe voeding vinden. De vlam van liefde zal groter worden en zich met kracht een weg banen naar Mij, de eeuwige Liefde.

De liefde voor Mij kan alleen door onbaatzuchtige naastenliefde worden bewezen. Want Mij lief te hebben, als het volmaaktste Wezen in de oneindigheid, is niet moeilijk. Maar van de medemens te houden, met al zijn zwakheden en gebreken, is er pas een bewijs voor, dat de mens een meevoelend hart heeft, dat bereid is liefde te geven en dat hij de in hem sluimerende liefde graag tegenover deze zwakke, hulpeloze naaste kenbaar zou willen maken, die in zijn nood tot hem komt. Deze liefde dus is mededogen en waarlijk in het hart van de mens geboren. En ze bewijst de liefde voor Mij, want van een gebrekkig wezen te houden, bevestigt pas de liefde voor het volmaakte Wezen, dat Schepper is van al datgene, wat de mens omringt. Dus ook van de naaste, die daarom op ware broederliefde aanspraak kan maken naar Gods wil.

De naastenliefde zal ook nooit kunnen worden geveinsd, want de mens bewijst de naaste of liefde of hij laat hem in zijn nood. Maar hij zal nooit diens nood lenigen, wanneer hij er niet toe is gedwongen door andere materiële voordelen, die dan echter niet meer in het gebied van de naastenliefde thuishoren, zoals ze door Mij van u mensen gevraagd wordt. Ter wille van aards voordeel hulp te bieden is in mijn ogen hetzelfde als een verzuim. Want alleen de onbaatzuchtigheid is echte naastenliefde, zoals Ik ze door mijn gebod vraag. Wat uit berekening wordt gedaan, valt niet onder de vervulling van dit gebod, maar is een dood werk, dat niet mijn aandacht trekt.

Maar u mensen zult Mij niet kunnen misleiden, want Ik kijk in uw hart. En daarom vraag Ik een gloed van barmhartige liefde. Een gevoel van barmhartige liefde, die uitgaat naar uw naaste die zich in nood bevindt. Alleen deze zal Ik beschouwen en waarderen als een bewijs van uw liefde voor Mij, uw God en Vader, die u met Zijn nooit aflatende liefde volgt en u tot zich wil trekken in erbarmende liefde. En er is u aangegeven, welke mate van liefde u de naaste zult moeten schenken. U moet van hem houden als van uzelf. Hetzelfde waarop u aanspraak maakt voor uzelf, zult u hem ook moeten laten toekomen. Dat wil zeggen: u moet hem naar vermogen helpen en er steeds aan denken, dat het ook u goed zou doen wanneer u van uw medemens dezelfde hulp zou ondervinden. U zult nooit moeten denken geen verplichtingen tegenover uw naaste te hebben. Want deze verplichting heb Ik u opgelegd door mijn gebod, door de toevoeging: "als uzelf".

Ik sta u mensen een mate van eigenliefde toe en daarmee in overeenstemming moet u de naaste beminnen "als uzelf". En deze toevoeging verplicht u steeds aan de naaste te denken, zoals u immers ook voornamelijk aan uzelf denkt en dit u ook niet is verboden. Maar zodra u zich ook om de naaste bekommert, is ook uw eigenliefde gerechtvaardigd en ze zal ook spoedig niet meer de juiste maat overschrijden. Want u zult toenemen in barmhartige naastenliefde en zo ook steeds diepere liefde voor Mij bewijzen. U zult mijn geboden vervullen en daardoor waarlijk gelukzalig worden.

Amen