• Înapoi

Împărăția Luminii.... Iisus Hristos....

Oricine a trecut prin poarta împărăției luminii se va bucura și va exulta și Îmi va mulțumi veșnic, Care l-am călăuzit astfel încât să ajungă la țelul său. Oricine poate intra în împărăția luminii este, așadar, răscumpărat de păcat și de moarte, căci ambele înseamnă întuneric, iar un suflet care nu este răscumpărat nu va putea intra niciodată în împărăția luminii.... Trebuie să-L fi găsit mai întâi pe Cel care este singura poartă de intrare în împărăția luminii: Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Și de mână cu El sufletul va intra atunci și el în această împărăție, căci El îl va elibera de povara păcatului, pentru că El a murit pe cruce pentru toate sufletele care erau adânc în întuneric, deci în păcat și moarte.... El a ispășit povara păcatului pentru voi, oamenii, a făcut sacrificiul ispășirii pentru voi, astfel încât calea spre împărăția luminii (5.9.1959) a devenit liberă pentru voi, pentru ca voi să puteți intra în fericirea eternă. Fericirea este doar acolo unde există lumină, iar lumina este acolo unde nu mai există păcat și moarte. Dar păcatul este eradicat de Iisus Hristos Însuși de îndată ce El este abordat, de îndată ce voi, oamenii, Îl chemați pe El pentru iertare.... Iată de ce există răscumpărare și pentru sufletele din împărăția de dincolo, o trecere de la întuneric la lumină, deoarece chiar și în lumea de dincolo sufletul poate să-L cheme pe El, căci de îndată ce îl cheamă pe Iisus Hristos, Mă cheamă pe Mine, iar Eu Însumi îi pot ierta acum vina păcatului, de dragul lui Iisus Hristos, care l-a ținut separat de Mine pentru o perioadă infinit de lungă..... Jertfa de pe cruce a fost făcută pentru toți oamenii, iar acolo unde există un singur suflet neîmpăcat, acesta trebuie doar să ia calea crucii pentru a putea fi eliberat de vina păcatului. Iar a fi liber de păcat înseamnă părtășie cu Mine și, prin urmare, fericire nelimitată. Dar și adevărul necondiționat face parte din el.... Prin urmare, atâta timp cât un suflet este încă departe de adevăr, nu se poate bucura de beatitudinea supremă, căci adevărul și Eu suntem una, altfel nu se poate vorbi de lumină. Lumina este cunoașterea, cunoașterea corectă a tuturor lucrurilor, iar atâta timp cât un suflet încă nu are acest lucru în împărăția de dincolo, el nu se află nici în împărăția luminii, deoarece, de îndată ce este pătruns de lumină, el are brusc și o cunoaștere profundă. Dacă sufletul refuză să accepte adevărul atunci când acesta îi este oferit, starea sa de fericire va fi încă inadecvată, nu îl va fi recunoscut încă pe Iisus Hristos în mod corect și răscumpărarea deplină nu va fi avut loc încă, ceea ce, totuși, ar fi rezultatul unei chemări din inimă la Iisus Hristos.... Și acesta este motivul pentru care nenumărate suflete se află încă în amurg, nu în mizerie, dar nu pot fi numite binecuvântate pentru multă vreme încă. Atitudinea lor față de Iisus Hristos nu este încă așa cum ar trebui să fie, pentru ca El să le deschidă poarta către împărăția luminii, iar aceste suflete au încă nevoie de multe instrucțiuni și, de asemenea, de mijlocire pentru ca înțelegerea corectă să le fie deschisă. Atâta timp cât nu se pot detașa de ideile greșite, de învățăturile greșite de diferite tipuri, nu se pot aștepta nici la cele mai depline străluciri de lumină; dar chiar voința lor determină starea în care se află. Oamenii care au respins mereu pe Pământ vor lăsa în mod repetat voința lor de respingere să pătrundă și în lumea de dincolo, când ar fi suficient să apeleze la Iisus Hristos în toată intimitatea pentru ajutorul Său.... Căci aceasta le va fi cu siguranță acordată de îndată ce chemarea în duh și în adevăr pătrunde la El.... Atunci tot întunericul va dispărea, lumina va străluci atât de puternic și de radiant prin suflet, încât tot întunericul spiritual va dispărea, încât sufletul va sta în cunoaștere și nu va mai pierde pentru totdeauna această cunoaștere a celor mai profunde corelații....

Amin

Kráľovstvo svetla.... Ježiš Kristus....

Každý, kto vstúpil bránou do kráľovstva svetla, sa bude radovať a bude veľmi rád a bude na veky vďačný Mne, ktorý Som ho tak priviedol k dosiahnutiu jeho cieľa. Každý, kto je schopný vstúpiť do kráľovstva svetla, je vykúpený z hriechu a smrti, pretože to dvoje znamená tmu, a nevykúpená duša nikdy nebude schopná vstúpiť do kráľovstva svetla.... Najprv musí nájsť Jediného, ​​Ktorý je bránou do kráľovstva svetla: Ježiša Krista, Božského Vykupiteľa (Ján 10:1, 7, 9). A duša, ktorá sa drží Jeho ruke, vstúpi do tohto kráľovstva, lebo ju On zbaví bremena hriechu, pretože zomrel na Kríži pre všetky duše, ktoré boli v temnote, teda v hriechu a smrti.... On niesol bremeno hriechu namiesto vás ľudí. On miesto vás priniesol obeť zmierenia, aby pre vás uvoľnil cestu do kráľovstva svetla, aby ste mohli vstúpiť do večného blahoslavenstva. Blahoslavenstvo existuje iba tam, kde sa dá nájsť svetlo, a svetlo sa dá nájsť iba tam, kde už neexistuje hriech a smrť. Hriech však odstráni samotný Ježiš Kristus, akonáhle bude o to požiadaný, len čo Ho ľudia prosia o odpustenie....

V dôsledku toho existuje aj spása pre duše v inej ríši, prechod z temnoty do svetla, pretože aj duše z inej ríši Ho stále môžu vzývať, lebo akonáhle ona vzýva Ježiša Krista, vzýva Mňa Osobne a kvôli Ježišovi Kristovi budem môcť odpustiť jej vinu hriecha, ktorá ju donekonečna oddeľovala odo Mňa.... Obeť na Kríži bola vykonaná pre celé ľudstvo a každá nevykúpená duša sa potrebuje iba vybrať cestou ku Krížu, aby bola vyslobodená z viny hriecha. Oslobodenie od hriechu znamená zjednotenie so Mnou, teda neobmedzené šťastie.

Súčasťou toho je však aj absolútna Pravda.... Preto si duša nebude môcť užiť najvyššiu blaženosť, pokiaľ bude stále vzdialená od Pravdy, pretože Pravda a Ja sme jedno, inak by sme nemohli hovoriť o svetle. Svetlo je úplné spoznanie, správne poznanie všetkého, a pokiaľ duša v inej ríše stále nie je do toho uvedená, ešte nie je v kráľovstve svetla, no akonáhle je preniknutá svetlom, okamžite zažije aj hlbokú skúsenosť spoznania.

Ak teda duša odmietne prijať Pravdu, keď je jej ponúknutá, vtedy bude jej stav blaženosti stále nedokonalý, v tom prípade Ježiša Krista ešte nebude môcť náležite rozpoznať a celé vykúpenie ešte nebude možné, ktoré by však bolo výsledkom úprimnej túžbe po Ježišovi Kristovi.... A z tohto dôvodu je nespočetné množstvo duší stále v súmraku, oni nie sú úbohé, ale ich nemožno považovať blaženými ešte za jeden veľmi dlhý čas. Ich postoj k Ježišovi Kristovi nie je taký, aký by mal byť, aby im bolo umožené otvoriť brány do kráľovstva svetla a tieto duše budú stále potrebovať veľa vyučovania, ako aj príhovárania sa (zo strany blížnych), aby pre Neho získali to správe porozumenie.

Pokiaľ nie sú schopné pustiť sa zlých myšlienok, rôznych druhov zavádzajúcich učení, nemôžu očakávať, že budú úplne preniknuté svetlom; ale ich vlastná vôľa rozhodne o stave, v ktorom sa nachádzajú. Ľudia, ktorí Ho dôsledne odmietli na Zemi, tiež opakovane dovolia, aby sa ich vôľa odmietnutia dostala v inej ríši do popredia, kým by jednoducho stačilo úprimne zavolať na Ježiša Krista o pomoc.... No tá sa im určite poskytne, len čo sa ich túžobné volanie v duchu a Pravde priblíži k Nemu.... Vtedy všetká tma zmizne, svetlo tak jasne osvieti dušu, že všetká duchovná temnota zmizne, a duša zažije najjasnejšie spoznanie a už nikdy viacej nebude schopná stratiť toto poznanie najhlbších vzájomných vsťahov....

AMEŇ