• Înapoi

Împărăția Luminii.... Iisus Hristos....

Oricine a trecut prin poarta împărăției luminii se va bucura și va exulta și Îmi va mulțumi veșnic, Care l-am călăuzit astfel încât să ajungă la țelul său. Oricine poate intra în împărăția luminii este, așadar, răscumpărat de păcat și de moarte, căci ambele înseamnă întuneric, iar un suflet care nu este răscumpărat nu va putea intra niciodată în împărăția luminii.... Trebuie să-L fi găsit mai întâi pe Cel care este singura poartă de intrare în împărăția luminii: Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Și de mână cu El sufletul va intra atunci și el în această împărăție, căci El îl va elibera de povara păcatului, pentru că El a murit pe cruce pentru toate sufletele care erau adânc în întuneric, deci în păcat și moarte.... El a ispășit povara păcatului pentru voi, oamenii, a făcut sacrificiul ispășirii pentru voi, astfel încât calea spre împărăția luminii (5.9.1959) a devenit liberă pentru voi, pentru ca voi să puteți intra în fericirea eternă. Fericirea este doar acolo unde există lumină, iar lumina este acolo unde nu mai există păcat și moarte. Dar păcatul este eradicat de Iisus Hristos Însuși de îndată ce El este abordat, de îndată ce voi, oamenii, Îl chemați pe El pentru iertare.... Iată de ce există răscumpărare și pentru sufletele din împărăția de dincolo, o trecere de la întuneric la lumină, deoarece chiar și în lumea de dincolo sufletul poate să-L cheme pe El, căci de îndată ce îl cheamă pe Iisus Hristos, Mă cheamă pe Mine, iar Eu Însumi îi pot ierta acum vina păcatului, de dragul lui Iisus Hristos, care l-a ținut separat de Mine pentru o perioadă infinit de lungă..... Jertfa de pe cruce a fost făcută pentru toți oamenii, iar acolo unde există un singur suflet neîmpăcat, acesta trebuie doar să ia calea crucii pentru a putea fi eliberat de vina păcatului. Iar a fi liber de păcat înseamnă părtășie cu Mine și, prin urmare, fericire nelimitată. Dar și adevărul necondiționat face parte din el.... Prin urmare, atâta timp cât un suflet este încă departe de adevăr, nu se poate bucura de beatitudinea supremă, căci adevărul și Eu suntem una, altfel nu se poate vorbi de lumină. Lumina este cunoașterea, cunoașterea corectă a tuturor lucrurilor, iar atâta timp cât un suflet încă nu are acest lucru în împărăția de dincolo, el nu se află nici în împărăția luminii, deoarece, de îndată ce este pătruns de lumină, el are brusc și o cunoaștere profundă. Dacă sufletul refuză să accepte adevărul atunci când acesta îi este oferit, starea sa de fericire va fi încă inadecvată, nu îl va fi recunoscut încă pe Iisus Hristos în mod corect și răscumpărarea deplină nu va fi avut loc încă, ceea ce, totuși, ar fi rezultatul unei chemări din inimă la Iisus Hristos.... Și acesta este motivul pentru care nenumărate suflete se află încă în amurg, nu în mizerie, dar nu pot fi numite binecuvântate pentru multă vreme încă. Atitudinea lor față de Iisus Hristos nu este încă așa cum ar trebui să fie, pentru ca El să le deschidă poarta către împărăția luminii, iar aceste suflete au încă nevoie de multe instrucțiuni și, de asemenea, de mijlocire pentru ca înțelegerea corectă să le fie deschisă. Atâta timp cât nu se pot detașa de ideile greșite, de învățăturile greșite de diferite tipuri, nu se pot aștepta nici la cele mai depline străluciri de lumină; dar chiar voința lor determină starea în care se află. Oamenii care au respins mereu pe Pământ vor lăsa în mod repetat voința lor de respingere să pătrundă și în lumea de dincolo, când ar fi suficient să apeleze la Iisus Hristos în toată intimitatea pentru ajutorul Său.... Căci aceasta le va fi cu siguranță acordată de îndată ce chemarea în duh și în adevăr pătrunde la El.... Atunci tot întunericul va dispărea, lumina va străluci atât de puternic și de radiant prin suflet, încât tot întunericul spiritual va dispărea, încât sufletul va sta în cunoaștere și nu va mai pierde pentru totdeauna această cunoaștere a celor mai profunde corelații....

Amin

Il Regno di Luce – GESU’ CRISTO

Chi è passato per la Porta del Regno di Luce, sarà felice e giubilerà e Mi ringrazierà eternamente, che l’ho guidato così che ha raggiunto la sua meta. Chi può entrare nel Regno di Luce, è quindi liberato dal peccato e dalla morte, perché ambedue significano oscurità ed un’anima non-liberata non potrà mai entrare nel Regno di Luce. Lei deve aver trovato dapprima Colui il Quale E’ l’unica Porta nel Regno di Luce. Gesù Cristo il Redentore. E tenuto alla Sua Mano l’anima entrerà poi in questo Regno, perché Lui la libererà dal suo peso di peccato, perché Egli E’ morto per tutte le anime sulla Croce, che tutti si trovavano profondamente nell’oscurità nel peccato e nella morte. Egli ha espiato questo peso di peccato per voi uomini, Egli ha portato per voi il Sacrificio di Espiazione, affinché vi sia liberata la via nel Regno di Luce, affinché possiate entrare nell’eterna Beatitudine. La Beatitudine è soltanto là, dove vi è Luce, e la Luce è, dove non esistono più peccato e nessuna morte. Il peccato però è estinto da Gesù Cristo Stesso, appena GI viene richiesto, appena voi uomini Lo invocate per il Perdono. Per questo nel Regno dell’aldilà esiste anche una redenzione per le anime, un cambiamento dall’oscurità alla Luce, perché anche nell’aldilà l’anima può ancora invocarLo, perché appena invoca Gesù Cristo, invoca Me ed Io Stesso ora per via di Gesù Cristo posso perdonarle la colpa di peccato, che l’ha tenuta lontana da Me per un tempo infinitamente lungo. Il Sacrificio della Croce è stato dato per tutti gli uomini e dove esiste soltanto un’anima non-redenta, là deve essere soltanto presa la via verso la Croce, per poter liberarsi pure della colpa del peccato. Ed essere libera dal peccato significa comunione con Me e quindi illimitata Beatitudine. Ma per questo ci vuole anche l’assoluta Verità. Per questo un’anima non può ancora gioire della più sublime beatitudine finché lei è ancora lontana dalla Verità, perché la Verità ed Io Siamo Uno, altrimenti non si può parlare di Luce. La Luce è conoscenza, il giusto sapere di tutto, e finché manca questo ad un anima nell’aldilà, non si trova nemmeno all’interno del Regno di Luce, perché appena viene irradiata dalla Luce, si trova anche subitaneamente profonda conoscenza in lei. Se ora l’anima si difende di accettare la Verità, quando le viene offerta, allora anche il suo stato di beatitudine sarà ancora imperfetto, non ha ancora riconosciuto bene Gesù Cristo e non ha potuto ancora aver luogo la piena Redenzione, che però avrebbe per conseguenza un’intima invocazione a Gesù Cristo. E questo è il motivo, per cui innumerevoli anime si trovano ancora nella luce crepuscolare, non nell’infelicità, ma per nulla e per tanto tempo non può essere chiamata beata. La sua predisposizione verso Gesù Cristo non è ancora così come deve essere, che Lui le può aprire la Porta nel Regno di Luce e queste anime necessitano ancora molti insegnamenti ed anche intercessione, che venga loro dischiusa la giusta comprensione. Finché non si possono liberare da false immaginazioni, da dottrine errate del genere più diverso, fino ad allora non possono nemmeno aspettarsi una pienissima irradiazione di Luce; ma la loro volontà stessa decide lo stato nel quale si trovano. Degli uomini che sulla Terra hanno sempre rifiutato, faranno sempre di nuovo predominare anche nell’aldilà la loro volontà di rifiuto, dove basterebbe semplicemente, invocare in tutta l’interiorità Gesù Cristo per il Suo Aiuto. Perché questo gli viene certamente dato, appena giunge a Lui la chiamata nello Spirito e nella Verità. Allora svanirà ogni oscurità, la Luce sarà così chiara e splendente nel far ardere l’anima, che ogni oscurità spirituale scompare, che l’anima sta nella conoscenza ed ora non perderà mai più questo sapere dei più profondi collegamenti.

Amen