• Înapoi

Împărăția Luminii.... Iisus Hristos....

Oricine a trecut prin poarta împărăției luminii se va bucura și va exulta și Îmi va mulțumi veșnic, Care l-am călăuzit astfel încât să ajungă la țelul său. Oricine poate intra în împărăția luminii este, așadar, răscumpărat de păcat și de moarte, căci ambele înseamnă întuneric, iar un suflet care nu este răscumpărat nu va putea intra niciodată în împărăția luminii.... Trebuie să-L fi găsit mai întâi pe Cel care este singura poartă de intrare în împărăția luminii: Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Și de mână cu El sufletul va intra atunci și el în această împărăție, căci El îl va elibera de povara păcatului, pentru că El a murit pe cruce pentru toate sufletele care erau adânc în întuneric, deci în păcat și moarte.... El a ispășit povara păcatului pentru voi, oamenii, a făcut sacrificiul ispășirii pentru voi, astfel încât calea spre împărăția luminii (5.9.1959) a devenit liberă pentru voi, pentru ca voi să puteți intra în fericirea eternă. Fericirea este doar acolo unde există lumină, iar lumina este acolo unde nu mai există păcat și moarte. Dar păcatul este eradicat de Iisus Hristos Însuși de îndată ce El este abordat, de îndată ce voi, oamenii, Îl chemați pe El pentru iertare.... Iată de ce există răscumpărare și pentru sufletele din împărăția de dincolo, o trecere de la întuneric la lumină, deoarece chiar și în lumea de dincolo sufletul poate să-L cheme pe El, căci de îndată ce îl cheamă pe Iisus Hristos, Mă cheamă pe Mine, iar Eu Însumi îi pot ierta acum vina păcatului, de dragul lui Iisus Hristos, care l-a ținut separat de Mine pentru o perioadă infinit de lungă..... Jertfa de pe cruce a fost făcută pentru toți oamenii, iar acolo unde există un singur suflet neîmpăcat, acesta trebuie doar să ia calea crucii pentru a putea fi eliberat de vina păcatului. Iar a fi liber de păcat înseamnă părtășie cu Mine și, prin urmare, fericire nelimitată. Dar și adevărul necondiționat face parte din el.... Prin urmare, atâta timp cât un suflet este încă departe de adevăr, nu se poate bucura de beatitudinea supremă, căci adevărul și Eu suntem una, altfel nu se poate vorbi de lumină. Lumina este cunoașterea, cunoașterea corectă a tuturor lucrurilor, iar atâta timp cât un suflet încă nu are acest lucru în împărăția de dincolo, el nu se află nici în împărăția luminii, deoarece, de îndată ce este pătruns de lumină, el are brusc și o cunoaștere profundă. Dacă sufletul refuză să accepte adevărul atunci când acesta îi este oferit, starea sa de fericire va fi încă inadecvată, nu îl va fi recunoscut încă pe Iisus Hristos în mod corect și răscumpărarea deplină nu va fi avut loc încă, ceea ce, totuși, ar fi rezultatul unei chemări din inimă la Iisus Hristos.... Și acesta este motivul pentru care nenumărate suflete se află încă în amurg, nu în mizerie, dar nu pot fi numite binecuvântate pentru multă vreme încă. Atitudinea lor față de Iisus Hristos nu este încă așa cum ar trebui să fie, pentru ca El să le deschidă poarta către împărăția luminii, iar aceste suflete au încă nevoie de multe instrucțiuni și, de asemenea, de mijlocire pentru ca înțelegerea corectă să le fie deschisă. Atâta timp cât nu se pot detașa de ideile greșite, de învățăturile greșite de diferite tipuri, nu se pot aștepta nici la cele mai depline străluciri de lumină; dar chiar voința lor determină starea în care se află. Oamenii care au respins mereu pe Pământ vor lăsa în mod repetat voința lor de respingere să pătrundă și în lumea de dincolo, când ar fi suficient să apeleze la Iisus Hristos în toată intimitatea pentru ajutorul Său.... Căci aceasta le va fi cu siguranță acordată de îndată ce chemarea în duh și în adevăr pătrunde la El.... Atunci tot întunericul va dispărea, lumina va străluci atât de puternic și de radiant prin suflet, încât tot întunericul spiritual va dispărea, încât sufletul va sta în cunoaștere și nu va mai pierde pentru totdeauna această cunoaștere a celor mai profunde corelații....

Amin

Reich des Lichtes.... Jesus Christus....

Wer die Pforte des Lichtreiches durchschritten hat, der wird frohlocken und jauchzen und Mir ewig danken, Der Ich ihn so führte, daß er sein Ziel erreicht hat. Wer das Lichtreich betreten kann, der ist also erlöst von Sünde und Tod, denn beides bedeutet Finsternis, und eine unerlöste Seele wird niemals in das Reich des Lichtes eintreten können.... Sie muß zuvor Den gefunden haben, Der allein die Pforte ist in das Reich des Lichtes: Jesus Christus, der göttliche Erlöser. Und an Seiner Hand wird die Seele dann ebenfalls dieses Reich betreten, denn Er wird sie befreien von ihrer Sündenlast, weil Er für alle Seelen am Kreuz gestorben ist, die tief in der Finsternis, also in Sünde und Tod, sich befanden.... Er hat die Sündenlast abgebüßt für euch Menschen, Er hat das Sühneopfer gebracht für euch, damit euch der Weg ins Lichtreich (5.9.1959) frei wurde, damit ihr eingehen könnet zur ewigen Seligkeit. Seligkeit ist allein dort, wo Licht ist, und Licht ist, wo es keine Sünde und keinen Tod mehr gibt. Die Sünde aber ist ausgelöscht von Jesus Christus Selbst, sowie Er darum angegangen wird, sowie ihr Menschen um die Vergebung zu Ihm rufet.... Darum gibt es auch im jenseitigen Reich eine Erlösung für die Seelen, ein Wandel aus der Finsternis zum Licht, weil auch im Jenseits noch die Seele zu Ihm rufen darf, denn sowie sie Jesus Christus anrufet, ruft sie Mich an, und Ich Selbst kann ihr nun um Jesu Christi willen ihre Sündenschuld vergeben, die sie endlos lange Zeit von Mir getrennt gehalten hatte.... Das Kreuzesopfer ist für alle Menschen gebracht worden, und wo es nur eine unerlöste Seele gibt, dort braucht nur der Weg zum Kreuz genommen werden, um auch der Sündenschuld ledig werden zu können. Und frei zu sein von der Sünde bedeutet Gemeinschaft mit Mir und also unbegrenzte Seligkeit. Aber auch unbedingte Wahrheit gehört dazu.... Darum kann so lange eine Seele noch nicht sich der höchsten Seligkeit erfreuen, wie sie noch fern ist der Wahrheit, denn die Wahrheit und Ich sind eins, ansonsten nicht von Licht gesprochen werden kann. Licht ist Erkenntnis, rechtes Wissen um alles, und solange dieses noch einer Seele mangelt im jenseitigen Reich, ist sie auch nicht innerhalb des Lichtreiches, denn sowie sie von Licht durchstrahlt wird, ist auch schlagartig tiefe Erkenntnis in ihr. Wehrt sich nun die Seele, die Wahrheit anzunehmen, so sie ihr dargereicht wird, so wird auch ihr Seligkeitszustand noch mangelhaft sein, sie hat dann Jesus Christus noch nicht recht erkannt, und die volle Erlösung hat noch nicht stattfinden können, die ein inniger Anruf Jesu Christi aber zur Folge haben würde.... Und das ist der Grund, daß sich zahllose Seelen noch im Dämmerlicht befinden, nicht in Unseligkeit, aber sie noch lange nicht selig genannt werden können. Ihre Einstellung zu Jesus Christus ist noch nicht so, wie sie sein soll, daß Er ihnen die Pforte ins Lichtreich öffnen kann, und diese Seelen benötigen noch viele Belehrungen und auch Fürbitte, daß ihnen das rechte Verständnis dafür erschlossen wird. Solange sie sich nicht lösen können von falschen Vorstellungen, von Irrlehren verschiedenster Art, so lange können sie auch nicht vollste Lichtdurchstrahlung erwarten; aber ihr Wille selbst bestimmt den Zustand, in dem sie sich befinden. Menschen, die auf Erden stets ablehnten, werden auch im Jenseits immer wieder ihren Ablehnungswillen zum Durchbruch kommen lassen, wo es einfach genügen würde, in aller Innigkeit Jesus Christus anzurufen um Seine Hilfe.... Denn diese wird ihnen sicher zuteil, sowie der Ruf im Geist und in der Wahrheit zu Ihm dringt.... Dann wird jegliche Finsternis weichen, das Licht wird so hell und strahlend die Seele durchglühen, daß jede geistige Dunkelheit schwindet, daß die Seele in der Erkenntnis steht und dieses Wissen um die tiefsten Zusammenhänge nun auch ewiglich nicht mehr verlieren wird....

Amen