• Înapoi

Munca răscumpărătorului în viața de apoi....

Mare este bucuria sufletelor care au găsit răscumpărarea prin voi și prin cooperarea voastră, fie pe Pământ, fie în împărăția de dincolo, căci toate au fost în mare suferință atâta timp cât au fost departe de Dumnezeu, deci încă legate prin vina lor de păcat de adversarul care le-a asuprit în toate felurile și a încercat să împiedice aceste suflete să găsească răscumpărarea. De aici trebuie să pornească ajutorul semenilor, care își desfășoară lucrarea de mântuire prin mijlocirea pentru sufletele celor răposați sau prin vestirea Evangheliei printre semeni și care, de fiecare dată, smulg noi suflete de la adversar și le conduc la Dumnezeu. Și de îndată ce un suflet a regăsit drumul spre Dumnezeu, cea mai mare nevoie a sa a fost remediată și este fericit de răscumpărarea sa și acum caută să facă aceeași lucrare la rândul său.... pentru a ajuta sufletele îndepărtate de Dumnezeu să găsească calea spre Dumnezeu și astfel spre El Însuși. Toate acestea sunt, cu siguranță, o muncă care nu este foarte ușor de recunoscut de către semeni ca fiind o activitate benefică, deoarece se referă întotdeauna doar la bunăstarea sufletului și, prin urmare, este considerată în exterior ca fiind de puțin folos. Și totuși, este una dintre cele mai importante activități pe care o persoană le poate face în viața pământească, deoarece salvează sufletul de la moartea veșnică, chiar dacă trupul cade pradă morții fizice. Însă existența sufletului este asigurată în beatitudine, deoarece sufletul nu poate pieri, dar starea în care se află este decisivă, deoarece aceasta poate fi beatitudine sau moarte. Dar dacă sufletul se află în starea de beatitudine, atunci el se află în starea de viață, care acum nu are sfârșit. Iar dacă sufletul a fost mult timp în starea de moarte în împărăția de dincolo, este incomparabil de fericit pentru el atunci când a scăpat de această stare și a ajuns la viață prin ajutorul vostru, motiv pentru care nu puteți face suficientă muncă de răscumpărare prin mijlocire pentru astfel de suflete, dacă vreți să le ajutați să ajungă la viață din moarte. Aceasta este o lucrare de cea mai mare milă, o lucrare de cea mai mare iubire față de aproapele, pentru că astfel de suflete depind de ajutorul vostru prin mijlocire și vă vor mulțumi veșnic și, la rândul lor, vor ajuta în același mod și celelalte ființe nenorocite din lumea de dincolo. Dar fără această mijlocire, ele sunt prea slabe pentru a ajunge la lumina voinței lor și, prin urmare, primul ajutor trebuie să le fie dat prin iubirea și voința voastră de a le aduce ajutor în necazurile lor. Fiecare gând de iubire față de ele are un efect ca forță și nu va lipsi, ele simt fiecare gând de iubire ca fiind benefic și le încurajează să se apropie de voi și să vă asculte dacă le împărtășiți mental Evanghelia, pe care acum o acceptă și ele pentru că le este oferită cu iubire. Iubirea răscumpără și aduce sufletelor mântuirea din adversitatea lor, pe care o includeți în rugăciunea voastră plină de iubire pentru ca ele să poată scăpa de puterea adversarului....

Amin

Erlöserarbeit im Jenseits....

Groß ist die Freude der Seelen, die durch euch und eure Mitarbeit Erlösung fanden, sei es auf Erden oder auch im jenseitigen Reich, denn sie alle befanden sich in großer Not, solange sie abseits waren von Gott, also in ihrer Sündenschuld noch gefesselt waren an den Gegner, der sie bedrängte in jeder Weise und alles zu verhindern suchte, daß solche Seelen Erlösung finden. Dort muß die Hilfe der Mitmenschen einsetzen, die durch Fürbitte für die Seelen der Abgeschiedenen oder durch Verkündigung des Evangeliums unter den Mitmenschen ihre Erlöserarbeit verrichten und immer wieder neue Seelen dem Gegner abringen und Gott zuführen. Und sowie eine Seele zu Gott zurückgefunden hat, ist ihre größte Not behoben, und sie ist selig über ihre Erlösung und sucht nun ihrerseits die gleiche Arbeit zu verrichten.... den Gott-fernen Seelen zu helfen, den Weg zu Gott und also Ihn Selbst zu finden. Es ist dies alles wohl eine Arbeit, die nicht sehr den Mitmenschen erkenntlich ist als segenbringende Tätigkeit, weil sie immer nur das Wohl der Seele betrifft und daher nach außen hin als wenig nutzbringend angesehen wird. Und dennoch ist sie eine der wichtigsten Verrichtungen, die der Mensch im Erdenleben tun kann, weil die Seele dadurch gerettet wird vom ewigen Tode, wenngleich der Leib dem körperlichen Tode verfällt. Aber das Bestehen der Seele ist gesichert in Seligkeit, denn die Seele kann nicht vergehen, aber der Zustand ist bestimmend, in dem sie sich befindet, denn dieser kann sein Seligkeit oder Tod. Ist aber die Seele im Zustand der Seligkeit, dann ist sie im Zustand des Lebens, der nun kein Ende mehr nimmt. Und hat sich die Seele lange schon im Zustand des Todes befunden im jenseitigen Reich, so ist es für sie unvergleichlich beseligend, wenn sie diesem Zustand entronnen ist und durch eure Mithilfe zum Leben gelangt ist, weshalb ihr nicht genug Erlöserarbeit durch Fürbitte für solche Seelen leisten könnet, wenn ihr ihnen helfen wollet, zum Leben vom Tod zu gelangen. Es ist dies ein Werk größter Barmherzigkeit, ein Werk größter Nächstenliebe, denn solche Seelen sind auf eure Hilfe durch Fürbitte angewiesen, und sie werden es euch ewiglich danken und ihrerseits wieder in gleicher Weise helfen den anderen unglückseligen Wesen im Jenseits. Aber ohne diese Fürbitte sind sie zu schwach, um aus eigenem Willen zum Licht zu gelangen, und darum muß die erste Hilfe ihnen geleistet werden durch eure Liebe und den Willen, ihnen Hilfe zu bringen in ihrer Not. Jeder liebende Gedanke an sie wirkt sich aus als Kraft und wird seine Wirkung nicht verfehlen, jeden liebenden Gedanken empfinden sie wohltätig, und er regt sie an, sich euch zu nähern und euch anzuhören, wenn ihr ihnen gedanklich das Evangelium vermittelt, das sie nun auch annehmen, weil es ihnen in Liebe dargereicht wird. Die Liebe erlöset und bringt den Seelen Rettung aus ihrer Not, die ihr in euer liebendes Gebet einschließet, auf daß sie der Macht des Gegners entrinnen können....

Amen