• Înapoi

Transformarea ființei....

Nu trebuie să uitați că iubirea eternă v-a chemat la viață, că voi înșivă ați fost, prin urmare, iubire ca ființă primordială, ca și Mine Însumi, și că trebuie să vă întoarceți din nou la ființa voastră primordială, de care v-ați îndepărtat, adică v-ați transformat în opusul ei. Și, de asemenea, transformarea în iubire trebuie să aibă loc din nou, deoarece nu puteți rămâne separați de Mine la nesfârșit și, prin urmare, activitatea și domnia Mea vor avea întotdeauna ca scop să vă readucă în starea în care vă aflați la început. Natura Mea este iubirea, numai iubirea putea să radieze din Mine și, ca ființă, de asemenea, să fie destinată să lucreze în iubire. Dar atunci trebuia să lucreze și în voința Mea și, atâta timp cât acest lucru era valabil, ființele erau și ele unite intim cu Mine, erau în permanență pătrunse de forța iubirii Mele și erau, prin urmare, ființe asemenea Mie. Cu toate acestea, ele nu au rămas astfel.... ele și-au întors voința împotriva Mea și au folosit puterea iubirii care curgea spre ele pentru a lucra împotriva voinței Mele. Încet-încet s-au îndepărtat de Mine, iar orice îndepărtare a însemnat și o slăbire a rezervei de putere, care a devenit din ce în ce mai mică, deoarece ființele însele au respins-o în aroganță și gândire greșită. Pentru că odată cu rezistența lor au pierdut și lumina cunoașterii, au căzut în abis unde întunericul tot mai dens le-a învăluit, s-au întărit în substanța lor spirituală și au devenit materie rigidă pe care doar voința Mea a schimbat-o din nou și le-a permis să devină creații în care ar trebui să renunțe la rezistența lor. Prin urmare, ele trebuie să treacă printr-o stare în care rămân într-o totală neputință pentru a putea fi trezite din nou la viață într-o zi și astfel, conform voinței Mele, să anime creații în care are loc acest proces lent de maturizare. Acesta este timpul voinței "legate", când doar voința Mea se aplică și ființa își îndeplinește, prin urmare, destinul într-o stare de constrângere până când va ajunge la maturitatea în care liberul arbitru îi poate fi redat din nou. Căci într-o zi trebuie să dovediți din nou că ați apărut din "iubire". Și într-o zi iubirea trebuie să izbucnească din nou liber în voi înșivă și să vă împingă spre Mine, într-o zi trebuie să solicitați din nou de bunăvoie puterea iubirii de la Mine și să vă uniți cu Mine printr-o viață de iubire, ceea ce se va întâmpla în timpul vieții voastre pe acest Pământ. Dar atunci se va fi realizat și procesul de reintegrare în Mine, atunci substanța spirituală, care a fost creată cândva din iubirea Mea în conformitate cu voința Mea, se va fi întors de bunăvoie în starea în care și-a asumat din nou natura sa inițială și va deveni perfectă în liberul arbitru, așa cum a fost creată cândva prin voința Mea.... Atunci va fi fost îndeplinită lucrarea pe care Mi-am propus să o fac atunci când v-am creat, pentru a vă face copiii Mei, pe care nu am putut să-i creez din cauza libertății voinței, dar pe care fiecare ființă trebuie să o realizeze ea însăși pentru a fi apoi fericită la nesfârșit în eternitate....

Amin

opätná premena bytostí na lásku....

Nemali by ste zabudnúť, že vás Večná Láska priviedla k životu, že preto bola vašou základnou prirodzenosťou láska ako (čo Som) i Ja Sám (láska) a že sa musíte znova vrátiť k svojej základnej prirodzenosti, od ktorej ste sa vzdialili, to jest zmenili ste sa na protikladné/protivné. A táto premena na lásku sa musí uskutočniť znova, pretože nemôžete zostať navždy oddelení odo Mňa a preto Moja činnosť a spravovanie sa vždy budú snažiť vrátiť vás do stavu, v ktorom ste boli na začiatku.

Moja prirodzenosť je láska, iba láska mohla pochádzať/vychádzať odo Mňa a ako duchovná bytosť mohla byť rovnako predurčená, aby bola aktívna v láske. Ale potom to tiež muselo pracovať v Mojej vôli, a pokiaľ to tak bolo, bytosti boli so Mnou tiež úzko spojené, boli neustále prenikané silou Mojej lásky, a preto sa bytosti podobali Mne. Napriek tomu nezostali také.... obrátili svoju vôľu proti Mne a využili silu lásky, ktorá k nim prúdila, aby konali v rozpore s Mojou vôľou. Postupne sa vzdialili odo Mňa a každá vzdialenosť (alebo „každé také vzdiaľovanie“) tiež znamená slabší prítok sily, ktorý sa stával stále menším, pretože bytosti v pýche a nesprávnom myslení to samy odmietli. Keďže v dôsledku svojho odporu stratili aj svetlo realizácie/spoznania, oni upadli (alebo „stroskotali“) do priepasti, kde temnota, ktorá ich pohltila, sa stávala čoraz silnejšou, až kým ich duchovná substancia nestvrdla a nestali sa pevnou hmotou, ktorú Moja vôľa znova zmenila a tvarovala ich do stvorení (alebo „z ních stvorenia“), v ktorých sa mohli vzdať svojho odporu.

Preto oni musia vydržať v stave, v ktorom zostávajú v úplnej slabosti, aby sa jedného dňa mohli znova prebudiť k životu, a preto stvorenia oživujú v súlade s Mojou vôľou, aby v nich mohol prebiehať pomalý proces dozrievania. Toto je fáza „zaviazanej/obmedzenej“ vôle, v ktorej sa uplatňuje iba Moja vôľa, a teda bytosť plní svoju úlohu v stave prinútenia, kým nedosiahne zrelosť, keď môže znova získať svoju slobodnú vôľu. Lebo jedného dňa sa znova musí preukázať, že ste prišli z „lásky“. A jedného dňa sa vo vás musí rozhorieť láska a znova naliehať ku Mne, jedného dňa musíte dobrovoľne požiadať o silu lásky odo Mňa a životom lásky sa so Mnou ešte raz spojiť, čo by sa malo stať počas vášho života na Zemi. Potom sa však dokončí proces reintegrácie a vtedy bytosť, ktorá bola podľa Mojej vôle raz vytvorená Mojou láskou (alebo „podľa Mojej láske“), sa dobrovoľne vráti do stavu opätovného osvojenia si svojej základnej prirodzenosti a jej vlastnou vôľou sa stane rovnako dokonalá ako to bola raz (keď bola) vytvorená Mojou vôľou.... Potom sa dokončí práca, ktorú Som naplánoval pri vašom vytvorení, aby Som vás učinil Mojími deťmi, ktoré Som nemohol Ja Sám vytvoriť kvôli slobodnej vôli, ale namiesto toho musí každá bytosť dosiahnuť toto sama o sebe, ale potom ona bude nekonečne šťastná vo večnosti.

AMEŇ