• Înapoi

Supraviețuirea sufletului după moarte....

De un singur lucru puteți fi siguri: Că trăiți, chiar dacă trupul vostru se descompune până la moarte.... Depinde însă de voi înșivă în ce stare trăiți după moartea trupului, dacă viața voastră este fericită, care poate fi numită, prin urmare, și viață adevărată, sau dacă vă aflați în întuneric și neputință, care sunt sinonime cu moartea, dar păstrați totuși conștiința existenței voastre și, prin urmare, trebuie să suferiți chinuri. Dar nu se va întâmpla niciodată să pieriți complet, să nu mai știți nimic despre voi înșivă și să vă stingeți existența. Și tocmai pentru că veți continua să existați, ar trebui să vă preocupați să vă creați o stare de fericire atât timp cât rămâneți pe acest Pământ ca ființă umană. Pentru că soarta voastră într-o zi în lumea de dincolo este o chestiune de voință proprie, voi înșivă o modelați în funcție de modul de viață pe care îl duceți pe Pământ. Dacă este o viață de iubire altruistă față de aproapele, puteți fi de asemenea siguri că vă așteaptă o soartă fericită..... Dar dacă trăiți doar în funcție de propriul ego, dacă vă lipsește această iubire față de aproapele și, prin urmare, și față de Dumnezeu, atunci vă puteți aștepta cu certitudine și la o stare de agonie, căci atunci puteți fi numiți săraci și nefericiți pentru că vă lipsește totul.... lumina, puterea și libertatea, dar pe care o simțiți cu toții ca pe o agonie fără nume. Faptul că voi, oamenii de pe Pământ, credeți atât de puțin în supraviețuire este de asemenea decisiv pentru modul vostru de viață, căci sunteți iresponsabili față de sufletul vostru, deoarece nu credeți că acesta va continua să existe chiar dacă trupul vostru va muri. Și nu credeți că sufletul este până la urmă adevăratul vostru sine, că el simte exact la fel ca în viața pământească, că tânjește după fericire și strălucire și că regretă amarnic atunci când a obținut doar o singură dată o licărire de lumină a cunoașterii în care își recunoaște adevărata sa sarcină pământească și, privind înapoi, își reproșează cel mai amar că nu și-a îndeplinit-o. În schimb, sufletele cântă laude și mulțumiri cărora li se permite să intre în sfere pline de lumină și care pot fi acum active pline de forță și libertate pentru fericirea lor. Nu există pieire, dar starea de existență a sufletului este decisă de voi, oamenii care sunteți încă pe Pământ, căci acest timp v-a fost dat pentru a îmbunătăți starea sufletului, care este încă foarte deficitară la începutul întrupării, și aceasta (22.4. 1959) ar trebui, prin urmare, să fie opera sufletului ființei umane de a-și da o "viață" corectă, nepieritoare, pentru ca într-o zi să poată intra în împărăție în libertate și lumină, unde poate acum să lucreze conform stării sale de maturitate, care este într-adevăr posibilă în grade diferite, dar care poate fi numită întotdeauna viață atunci când sufletului i se permite odată să intre în împărăția luminii. Dar sufletul poate fi, de asemenea, la fel de imperfect format la sfârșitul vieții pământești, ba chiar se poate chiar să se fi întunecat și mai mult, și atunci starea lui este aceeași cu starea de moarte, atunci a folosit greșit viața pământească, nu s-a folosit de harul întrupării, și totuși nu va trece la cele veșnice.... Este o stare foarte tristă, jalnică și totuși din vina sa, căci numai voința ființei umane decide soarta sufletului, iar această voință este liberă. Dacă oamenii ar crede că există o continuare a vieții după moartea trupului.... atunci ar trăi mai responsabil pe Pământ și ar face un efort pentru a se înălța din adâncurile cele mai adânci.... Dar nici o ființă umană nu poate fi forțată să creadă, însă toată lumea va fi ajutată să atingă credința....

Amin

Sobrevivência da alma após a morte....

Uma coisa que você pode ter certeza é que você está vivo, mesmo que seu corpo pereça.... No entanto, depende de vós mesmos em que estado viveis após a morte do vosso corpo, se a vossa vida é bem-aventurada, que pode, portanto, também ser chamada de verdadeira vida, ou se estais num estado de escuridão e impotência, que são sinônimo de morte, mas, mesmo assim, conservais a consciência da vossa existência e, portanto, tendes de sofrer tormentos. Mas nunca acontecerá que vocês passem completamente, que não saibam mais nada sobre vocês mesmos e que a sua existência se extinga. E precisamente porque vocês continuarão a existir, deveria ser sua preocupação criar um estado feliz para vocês mesmos enquanto permanecerem nesta Terra como um ser humano. Pois o vosso destino um dia no reino do além é uma questão da vossa própria vontade, vós próprios o moldais de acordo com o modo de vida que levais na Terra. Se é uma vida de amor altruísta ao próximo, você também pode ter certeza de que um destino feliz o aguarda..... Mas se você só vive segundo o seu próprio ego, se lhe falta esse amor pelo próximo e, portanto, também por Deus, então você também pode esperar um estado agonizante com certeza, pois então você pode ser chamado de pobre e infeliz porque lhe falta tudo.... a luz, a força e a liberdade, mas todos vocês o sentem como uma agonia sem nome. O facto de vocês humanos na Terra acreditarem tão pouco na sobrevivência também é decisivo para o vosso modo de vida, porque vocês são irresponsáveis para com a vossa alma porque não acreditam que ela continuará a existir mesmo que o vosso corpo faleça. E você não acredita que a alma é afinal o seu verdadeiro eu, que ela sente exatamente o mesmo que na vida terrena, que anseia por felicidade e brilho e que lamenta amargamente quando só uma vez ganhou um vislumbre de luz de realização onde reconhece a sua verdadeira tarefa terrena e, olhando para trás, censura-se amargamente por não a ter cumprido, enquanto as almas cantam louvores e agradecimentos que podem entrar nas esferas cheias de luz e podem agora estar ativas cheias de força e liberdade para a sua felicidade. Não há passagem, mas o estado de existência da alma é decidido por vocês, humanos, ainda na Terra, pois este tempo foi dado a vocês para melhorar o estado da alma, que ainda é muito deficiente no início da encarnação, e ele (22.4).1959) deve, portanto, ser o trabalho da alma do ser humano para dar a si mesmo uma "vida" correta e imperecível, para que um dia possa entrar no reino em liberdade e luz, onde agora possa trabalhar de acordo com seu estado de maturidade, o que de fato é possível em diferentes graus, mas sempre pode ser chamado de vida, quando a alma pode um dia entrar no reino da luz. Mas a alma também pode ser tão mal formada no fim da sua vida terrena, de facto, pode até ter-se escurecido ainda mais, e então o seu estado será o mesmo que o estado de morte, então terá abusado da vida terrena, não terá feito uso da graça da encarnação, e ainda assim não passará.... Este é um estado muito triste, lamentável e, no entanto, é culpa sua, pois só a vontade do ser humano decide o destino da alma, e essa vontade é livre. Se as pessoas acreditassem que há uma continuação da vida após a morte do corpo.... então viveriam mais responsavelmente na terra e fariam um esforço para ascender a partir da mais profunda.... No entanto, também nenhum ser humano pode ser forçado a acreditar, mas todos são ajudados a alcançar a fé...._>Amém