• Înapoi

Supraviețuirea sufletului după moarte....

De un singur lucru puteți fi siguri: Că trăiți, chiar dacă trupul vostru se descompune până la moarte.... Depinde însă de voi înșivă în ce stare trăiți după moartea trupului, dacă viața voastră este fericită, care poate fi numită, prin urmare, și viață adevărată, sau dacă vă aflați în întuneric și neputință, care sunt sinonime cu moartea, dar păstrați totuși conștiința existenței voastre și, prin urmare, trebuie să suferiți chinuri. Dar nu se va întâmpla niciodată să pieriți complet, să nu mai știți nimic despre voi înșivă și să vă stingeți existența. Și tocmai pentru că veți continua să existați, ar trebui să vă preocupați să vă creați o stare de fericire atât timp cât rămâneți pe acest Pământ ca ființă umană. Pentru că soarta voastră într-o zi în lumea de dincolo este o chestiune de voință proprie, voi înșivă o modelați în funcție de modul de viață pe care îl duceți pe Pământ. Dacă este o viață de iubire altruistă față de aproapele, puteți fi de asemenea siguri că vă așteaptă o soartă fericită..... Dar dacă trăiți doar în funcție de propriul ego, dacă vă lipsește această iubire față de aproapele și, prin urmare, și față de Dumnezeu, atunci vă puteți aștepta cu certitudine și la o stare de agonie, căci atunci puteți fi numiți săraci și nefericiți pentru că vă lipsește totul.... lumina, puterea și libertatea, dar pe care o simțiți cu toții ca pe o agonie fără nume. Faptul că voi, oamenii de pe Pământ, credeți atât de puțin în supraviețuire este de asemenea decisiv pentru modul vostru de viață, căci sunteți iresponsabili față de sufletul vostru, deoarece nu credeți că acesta va continua să existe chiar dacă trupul vostru va muri. Și nu credeți că sufletul este până la urmă adevăratul vostru sine, că el simte exact la fel ca în viața pământească, că tânjește după fericire și strălucire și că regretă amarnic atunci când a obținut doar o singură dată o licărire de lumină a cunoașterii în care își recunoaște adevărata sa sarcină pământească și, privind înapoi, își reproșează cel mai amar că nu și-a îndeplinit-o. În schimb, sufletele cântă laude și mulțumiri cărora li se permite să intre în sfere pline de lumină și care pot fi acum active pline de forță și libertate pentru fericirea lor. Nu există pieire, dar starea de existență a sufletului este decisă de voi, oamenii care sunteți încă pe Pământ, căci acest timp v-a fost dat pentru a îmbunătăți starea sufletului, care este încă foarte deficitară la începutul întrupării, și aceasta (22.4. 1959) ar trebui, prin urmare, să fie opera sufletului ființei umane de a-și da o "viață" corectă, nepieritoare, pentru ca într-o zi să poată intra în împărăție în libertate și lumină, unde poate acum să lucreze conform stării sale de maturitate, care este într-adevăr posibilă în grade diferite, dar care poate fi numită întotdeauna viață atunci când sufletului i se permite odată să intre în împărăția luminii. Dar sufletul poate fi, de asemenea, la fel de imperfect format la sfârșitul vieții pământești, ba chiar se poate chiar să se fi întunecat și mai mult, și atunci starea lui este aceeași cu starea de moarte, atunci a folosit greșit viața pământească, nu s-a folosit de harul întrupării, și totuși nu va trece la cele veșnice.... Este o stare foarte tristă, jalnică și totuși din vina sa, căci numai voința ființei umane decide soarta sufletului, iar această voință este liberă. Dacă oamenii ar crede că există o continuare a vieții după moartea trupului.... atunci ar trăi mai responsabil pe Pământ și ar face un efort pentru a se înălța din adâncurile cele mai adânci.... Dar nici o ființă umană nu poate fi forțată să creadă, însă toată lumea va fi ajutată să atingă credința....

Amin

Vida del alma después de la muerte....

Podéis estar seguros de una cosa, de que vivéis, incluso si vuestro cuerpo está muriendo. Pero depende de vosotros mismos, en qué condición viváis después de vuestra muerte física, si vuestra vida es una bendición, que también puede ser llamada una vida verdadera, o si os encontráis en una falta de luz e impotencia, que son sinónimos de muerte, pero aún mantenéis la conciencia de vuestra existencia y por lo tanto tenéis que sufrir tormentas. Pero nunca sucederá que perezcáis por completo, que ya no sepáis nada de vosotros mismos y que vuestra existencia se extinga.

Y precisamente porque perdisteis, debería ser vuestra preocupación crear un estado feliz para vosotros mientras que permanezcáis como seres humanos en la tierra. Debido a que vuestra suerte en el reino del otro lado un día dependerá de vuestra propia cuestión voluntad, vosotros mismos lo estáis formando según vuestro estilo de vida que estáis llevando en la tierra. Si se trata de un camino de amor desinteresado al prójimo, entonces también podéis estar seguros de que os espera una suerte feliz.... Pero si solo vivéis para vosotros mismos, también os falta ese amor por vuestro prójimo y, por lo tanto, también por Dios y entonces podéis esperar también un estado tortuoso con certeza, porque entonces se puede llamaros pobres e infelices, porque os falta de todo.... la luz, la fuerza y la libertad y todos vosotros lo sentiréis como como una agonía infinita.

Que vosotros los humanos en la tierra creéis tan poco en una vida continua también es determinante para vuestra conducta de vida, porque sois irresponsables con vuestra alma porque no creéis que persistirá cuando vuestro cuerpo perece. Y tampoco creéis que vuestra alma es vuestro verdadero “Yo”, que se siente exactamente igual que en la vida terrenal, que anhela la felicidad y claridad y que lamenta amargamente si solo ha obtenido un rayo de luz de conocimiento, cuando reconoce su verdadera tarea en la tierra y, mirando hacia atrás y en retrospectiva hace los reproches más amargos por no haberlos cumplido.... Mientras que las almas cantan alabanzas y agradecimientos, a las que se permite entrar en esferas llenas de luz, y ahora pueden estar activas llenas de fuerza y libertad para su felicidad.

No hay desvanecimiento, pero en qué condición el alma percibe su existencia, esto depende todavía de vuestra decisión en la tierra, porque este tiempo se os ha dado para que mejoréis el estado del alma, que todavía es muy deficiente al comienzo de la encarnación, y por lo tanto (22.04.1959) debe ser obra del alma humana darse uno mismo una “vida” real e inmortal para que una vez pueda entrar en el reino en libertad y luz, donde ahora puede obrar dependiendo de su estado de madurez, lo cual es posible en diferentes grados, pero que siempre puede llamarse vida cuando se permite que el alma entre en el reino de la luz.

Sin embargo, el alma puede ser formada de la manera tan imperfecta al final de su vida terrenal, e incluso haberse oscurecido más y entones su estado equivale al estado de muerte, entonces ha abusado su vida terrenal, no ha aprovechado la gracia de la encarnación, y a pesar de todo no perecerá.... Este es un estado muy triste, lamentable y, sin embargo, es su propia culpa porque la voluntad propia del hombre es la única que decide la suerte del alma, y esta voluntad es libre.

Si la gente quisiera creer que hay una continuación después de la muerte del cuerpo.... Entonces vivirían más responsablemente en la tierra y tratarían de elevarse desde las profundidades más profundas....

Pero nadie puede ser obligado a creer, pero a todos se les ayuda a llegar a la fe....

Amén