• Înapoi

Iluminarea ucenicilor numai după moartea lui Iisus pe cruce....

Mai am încă multe să vă spun, dar voi nu le înțelegeți.... De câte ori le-am spus aceste cuvinte ucenicilor Mei, care erau în permanență în jurul Meu și totuși, de multe ori, nu puteau înțelege cine le vorbea și în ce relație se aflau cu Cel care le vorbea.... Dar ei nu erau încă iluminați de Spiritul Meu.... Iar ei nu puteau primi spiritul Meu decât după ce am oferit jertfa de pe cruce pentru întreaga omenire. Dar ar fi fost de asemenea destul de inutil să le prezint în prealabil discipolilor Mei cea mai profundă înțelepciune, chiar dacă munca preliminară pentru aceasta a fost cu siguranță făcută de Mine. Căci sarcina lor consta doar în a merge în lume și a vesti oamenilor Evanghelia iubirii, informându-i despre Mine și despre actul Meu de Mântuire, căci acesta era cel mai important lucru pentru toți oamenii, ca ei să vadă în Mine pe Mântuitorul de păcat și de moarte, pe Cel care singur îi putea elibera din noaptea morții. Ceea ce ucenicii Mei trebuiau să știe pentru această slujbă de învățătură le-a fost revelat prin Spiritul Meu și, prin urmare, ei au putut să își îndeplinească corect slujba de învățătură, au putut să ofere lumină oamenilor care o cereau și ei înșiși au putut, de asemenea, să privească în mod strălucit uneori și să dobândească o înțelegere a împărăției spirituale.... Pentru că ei au fost, de asemenea, instruiți din acea împărăție, au fost în contact cu Mine și cu lumea luminii și, prin urmare, au fost, de asemenea, luminoși și clari în interiorul lor.... Ei M-au recunoscut ca fiind Dumnezeul lor și Creatorul veșniciei, ca Tatăl lor care a coborât la copiii Săi pentru a le aduce ajutor în cele mai mari adversități spirituale. Dar ei au avut această cunoaștere deplină doar după revărsarea spiritului, după înălțarea Mea la Cer.... Cât timp am trăit Eu Însumi printre ei, ei M-au considerat încă o ființă umană, deși Divinitatea din Mine se exprima în mod constant, atât în discursuri, cât și în operele omului Iisus. Și trebuia să fie așa, ei trebuiau să-Mi poată urmări viața pământească în deplină imparțialitate până la moartea Mea, pentru că și ei erau ființe libere, care nu aveau voie să fie determinate de niciun fel de constrângere spirituală în gândurile, intențiile și acțiunile lor. Și, prin urmare, totul nu le-ar fi putut fi revelat înainte de revărsarea spiritului, pentru că i-ar fi zdrobit, adică intelectul lor nu ar fi fost capabil să proceseze acest lucru și nici ei nu ar fi putut deveni vestitori adecvați ai învățăturii Mele de iubire, care erau meniți să umble printre oameni ca ființe umane și, de asemenea, nu li s-a permis să le ofere nici o dovadă ca să le forțeze credința. Eu îi cunoșteam pe ucenicii Mei, le cunoșteam starea de maturitate și le dădeam întotdeauna ceea ce erau capabili să înțeleagă.... dar apoi cunoașterea le-a venit într-o clipă, când spiritul Meu s-a revărsat asupra acestor ucenici. Și astfel, fiecare persoană va fi instruită atunci când Eu Însumi voi putea aprinde lumina în ea, și numai atunci îi vor fi accesibile înțelepciuni și mai profunde pentru care înainte nu avea înțelegere. Cu toate acestea, voi, ucenicii Mei din ultimele zile, ar trebui să duceți cunoștințele pe care le primiți în lume din nou, pentru că ele pot contribui la dorința unei persoane pentru spiritul Meu.... Dar numai atunci îl va face fericit cunoașterea pe care, cu siguranță, a primit-o cu intelectul înainte, dar care trebuie să ajungă mai întâi la inima sa pentru a prinde viață atunci când lumina cunoașterii se aprinde în el.... Și de aceea ar trebui să proclamați întotdeauna învățătura Mea despre iubire mai întâi, căci numai iubirea Îmi face posibilă revărsarea spiritului Meu, numai iubirea aprinde lumina, căci iubirea însăși este lumina eternității și oricine se află în această lumină a scăpat cu adevărat de noapte, toate secretele i se dezvăluie, căci Eu Însumi Mă dezvălui lui și el va fi fericit....

Amin

L’illuminazione dei discepoli solo dopo la morte sulla Croce di Gesù

Ho ancora molto da dirvi, ma non lo afferrate. Quante volte ho detto queste Parole ai Miei discepoli, che erano bensì costantemente intorno a Me e malgrado ciò sovente non potevano comprendere Chi parlava con loro ed in quale rapporto stavano con Colui Che parlava a loro. Ma non erano ancora illuminati dal Mio Spirito. E potevano ricevere il Mio Spirito solamente dopo il Mio Sacrificio sulla Croce che ho portato per l’intera umanità. Sarebbe però anche stato del tutto inutile guidare i Miei discepoli già prima nelle Sapienze più profonde, benché anche per questa veniva da Me prestato il lavoro preliminare, perché il loro compito consisteva unicamente nel fatto, di uscire nel mondo e di annunciare agli uomini il Vangelo dell’amore e di portare loro l’annuncio di Me e della Mia Opera di Redenzione, perché questa era la cosa più importante per tutti gli uomini, cioè di vedere in Me il Salvatore dal peccato e dalla morte, l’Uno, il Quale Solo poteva liberarli dalla notte della morte. Quello che i Miei discepoli dovevano sapere per questa funzione d’insegnamento, veniva loro rivelato mediante il Mio Spirito, e perciò potevano provvedere giustamente a questa loro funzione, potevano dare il chiarimento agli uomini che lo desideravano, ed anche loro stessi a volte erano chiaroveggenti e potevano dare uno sguardo nel Regno dello Spirito. Loro venivano anche istruiti da quel Regno, stavano in collegamento con Me ed il mondo di Luce, e di conseguenza era anche chiaro e limpido in loro stessi. Mi riconoscevano come il loro Dio e Creatore dall’Eternità, come il loro Padre, il Quale Era disceso ai suoi figli per portar loro l’Aiuto nella miseria spirituale più grande. Ma questa pienissima conoscenza l’avevano solo dopo l’Effusione dello Spirito, dopo la Mia Ascesa al Cielo. Fino a quando Io Stesso camminavo fra loro, Mi vedevano comunque come Uomo, benché la Mia Divinità Si manifestava costantemente, sia nel parlare come anche nelle Opere dell’Uomo Gesù. E questo doveva essere così, dovevano poter seguire nella totale naturalezza il Mio cammino terreno fino alla Mia morte, perché anche loro erano degli esseri liberi che non dovevano essere determinati da nessuna costrizione spirituale nel loro pensare, volere ed agire. E perciò a loro non poteva essere rivelato tutto prima dell’Effusione dello Spirito, perché li avrebbe fatti crollare, cioè il loro intelletto non lo avrebbe potuto elaborare e non avrebbero nemmeno potuto diventare degli idonei annunciatori della Mia Dottrina d’amore, coloro che avrebbero dovuto andare come uomo fra gli uomini e non avrebbero dovuto portare loro alcuna dimostrazione da costringere alla fede. Io conoscevo i Miei discepoli, conoscevo il loro stato di maturità e davo loro sempre ciò che erano in grado di afferrare, ma la conoscenza giunse loro poi fulmineamente, quando il Mio Spirito si Era effuso su questi discepoli. E così verrà istruito ogni uomo, quando Io Stesso posso accendere in lui la Luce, e solo allora possono essere dischiuse in lui anche le Sapienze più profonde, per le quali non aveva nessuna comprensione prima. Malgrado ciò voi, Miei discepoli del tempo della fine, dovete di nuovo portare fuori nel mondo il sapere che voi stessi ricevete, perché può contribuire affinché ad un uomo possa sopraggiungere il desiderio per il Mio Spirito. Ma solo allora lo renderà felice il sapere che ha accolto bensì dapprima con l’intelletto, ma che deve poi penetrare nel cuore per diventare vivente, quando in lui viene accesa la Luce della conoscenza. E perciò dovete annunciare sempre per primo la Mia Dottrina dell’amore, perché l’amore soltanto rende possibile che Io possa effondere il Mio Spirito, l’amore soltanto accende la Luce, perché l’amore stesso è la Luce dall’Eternità, e chi sta in questa Luce, è davvero sfuggito alla notte, a lui si rivelano tutti i Segreti, perché Io Stesso Mi rivelo a lui e sarà beato.

Amen