• Înapoi

Iluminarea ucenicilor numai după moartea lui Iisus pe cruce....

Mai am încă multe să vă spun, dar voi nu le înțelegeți.... De câte ori le-am spus aceste cuvinte ucenicilor Mei, care erau în permanență în jurul Meu și totuși, de multe ori, nu puteau înțelege cine le vorbea și în ce relație se aflau cu Cel care le vorbea.... Dar ei nu erau încă iluminați de Spiritul Meu.... Iar ei nu puteau primi spiritul Meu decât după ce am oferit jertfa de pe cruce pentru întreaga omenire. Dar ar fi fost de asemenea destul de inutil să le prezint în prealabil discipolilor Mei cea mai profundă înțelepciune, chiar dacă munca preliminară pentru aceasta a fost cu siguranță făcută de Mine. Căci sarcina lor consta doar în a merge în lume și a vesti oamenilor Evanghelia iubirii, informându-i despre Mine și despre actul Meu de Mântuire, căci acesta era cel mai important lucru pentru toți oamenii, ca ei să vadă în Mine pe Mântuitorul de păcat și de moarte, pe Cel care singur îi putea elibera din noaptea morții. Ceea ce ucenicii Mei trebuiau să știe pentru această slujbă de învățătură le-a fost revelat prin Spiritul Meu și, prin urmare, ei au putut să își îndeplinească corect slujba de învățătură, au putut să ofere lumină oamenilor care o cereau și ei înșiși au putut, de asemenea, să privească în mod strălucit uneori și să dobândească o înțelegere a împărăției spirituale.... Pentru că ei au fost, de asemenea, instruiți din acea împărăție, au fost în contact cu Mine și cu lumea luminii și, prin urmare, au fost, de asemenea, luminoși și clari în interiorul lor.... Ei M-au recunoscut ca fiind Dumnezeul lor și Creatorul veșniciei, ca Tatăl lor care a coborât la copiii Săi pentru a le aduce ajutor în cele mai mari adversități spirituale. Dar ei au avut această cunoaștere deplină doar după revărsarea spiritului, după înălțarea Mea la Cer.... Cât timp am trăit Eu Însumi printre ei, ei M-au considerat încă o ființă umană, deși Divinitatea din Mine se exprima în mod constant, atât în discursuri, cât și în operele omului Iisus. Și trebuia să fie așa, ei trebuiau să-Mi poată urmări viața pământească în deplină imparțialitate până la moartea Mea, pentru că și ei erau ființe libere, care nu aveau voie să fie determinate de niciun fel de constrângere spirituală în gândurile, intențiile și acțiunile lor. Și, prin urmare, totul nu le-ar fi putut fi revelat înainte de revărsarea spiritului, pentru că i-ar fi zdrobit, adică intelectul lor nu ar fi fost capabil să proceseze acest lucru și nici ei nu ar fi putut deveni vestitori adecvați ai învățăturii Mele de iubire, care erau meniți să umble printre oameni ca ființe umane și, de asemenea, nu li s-a permis să le ofere nici o dovadă ca să le forțeze credința. Eu îi cunoșteam pe ucenicii Mei, le cunoșteam starea de maturitate și le dădeam întotdeauna ceea ce erau capabili să înțeleagă.... dar apoi cunoașterea le-a venit într-o clipă, când spiritul Meu s-a revărsat asupra acestor ucenici. Și astfel, fiecare persoană va fi instruită atunci când Eu Însumi voi putea aprinde lumina în ea, și numai atunci îi vor fi accesibile înțelepciuni și mai profunde pentru care înainte nu avea înțelegere. Cu toate acestea, voi, ucenicii Mei din ultimele zile, ar trebui să duceți cunoștințele pe care le primiți în lume din nou, pentru că ele pot contribui la dorința unei persoane pentru spiritul Meu.... Dar numai atunci îl va face fericit cunoașterea pe care, cu siguranță, a primit-o cu intelectul înainte, dar care trebuie să ajungă mai întâi la inima sa pentru a prinde viață atunci când lumina cunoașterii se aprinde în el.... Și de aceea ar trebui să proclamați întotdeauna învățătura Mea despre iubire mai întâi, căci numai iubirea Îmi face posibilă revărsarea spiritului Meu, numai iubirea aprinde lumina, căci iubirea însăși este lumina eternității și oricine se află în această lumină a scăpat cu adevărat de noapte, toate secretele i se dezvăluie, căci Eu Însumi Mă dezvălui lui și el va fi fericit....

Amin

La Inspiración de los discípulos sólo después de la muerte de Jesús en la cruz

«Aún tengo mucho a deciros, pero no vais a comprenderlo»... ¡Cuántas veces dije estas palabras a mis discípulos que, a pesar de que continuamente estaban alrededor de Mí, frecuentemente no podían percibir Quién es Aquel que les hablaba y en qué relación se encontraban con Él, pues aún no estaban inspirados por mi Espíritu! Porque a mi Espíritu solamente lo podían recibir después de que Yo –para toda la humanidad– había consumado el Sacrificio en la cruz.

También habría sido en vano el introducir a mis discípulos antes ya en los saberes más profundos, aunque las gestiones preliminares para esto ya las he hecho Yo. Porque su tarea consistía únicamente en salir al mundo para traer a los seres humanos el Evangelio del Amor y para hablarles de Mí y de mi Obra de Redención.

Lo más importante para todos los seres humanos era que viesen en Mí el Salvador del pecado y de la muerte, el Único que podía liberarlos de la noche de la muerte. Lo que mis discípulos tenían que saber para este profesorado les fue revelado por mi Espíritu, de modo que lo podían ejercer correctamente... por eso, a seres humanos que deseaban instrucción, se la podían dar. E incluso los discípulos mismos de vez en cuando tenían clarividencia y podían echar “un vistazo” al Reino del Espíritu... También les llegaba Enseñanza de aquel Reino porque estaban en conexión conmigo y el mundo de Luz, por lo que también en ellos mismos hubo más Luz y claridad.

Me reconocían como su Dios y Creador desde eternidades, y como su Padre, El que había descendido a “sus niños” para traerles Ayuda en su gran desgracia espiritual. Pero el más perfecto reconocimiento sólo lo tenían después del Derrame del Espíritu... después de mi Ascensión al Cielo... Mientras Yo mismo me encontraba entre ellos, me consideraban como hombre, aunque continuamente se manifestaba la Divinidad en Mí, tanto en las Palabras como en las Obras del Hombre Jesús.

Tenía que ser así... debían poder perseguir mi camino por la Tierra totalmente desenvueltos, hasta a mi muerte. Porque también ellos eran seres libres, a los que ninguna obligación espiritual debía ser ejercida en su pensar, su querer y su actuar. Por eso tampoco se podía revelarles todo antes del Derrame del Espíritu, porque entonces se habrían quebrado en ello, es decir, su mente no habría podido asimilarlo, por lo que tampoco habrían llegado a ser divulgadores aptos de mi Doctrina de Amor - los que como hombres debían moverse en medio de hombres, e igualmente no debían haber presentado pruebas que habrían obligado a adoptar una fe.

Yo conocía a mis discípulos... Yo sabía su estado de madurez, y siempre les di lo que eran capaces de asimilar... Pero luego, cuando mi Espíritu se derramó sobre ellos, el reconocimiento se les produjo repentinamente... Y así será enseñado cada ser humano - si Yo mismo puedo encender la Luz en él... y sólo entonces también se le podrá hacer comprender sabidurías para las cuales antes no tenía comprensión.

A pesar de todo, vosotros que sois mis discípulos de la etapa final y que recibís el saber, debéis volver a llevarlo al mundo, porque allí puede ocasionar que a un ser humano invada el deseo por mi Espíritu. Y sólo entonces le deleitará el saber - un saber que antes ya lo había percibido mediante el intelecto, pero que primero debe penetrar en el corazón para que se haga vivo cuando se enciende en él la Luz del reconocimiento...

Por eso, antes de todo, debéis divulgar mi Doctrina de Amor, porque únicamente el Amor hace posible que Yo pueda verter mi Espíritu... únicamente el Amor enciende la Luz, porque el Amor mismo es la Luz desde eternidades. Y aquel que se halla en esta Luz, verdaderamente, se ha salvado de la noche... a él se le revelan todos los secretos porque Yo mismo me revelo en él, y él será bienaventurado...

Amén.