• Înapoi

Iluminarea ucenicilor numai după moartea lui Iisus pe cruce....

Mai am încă multe să vă spun, dar voi nu le înțelegeți.... De câte ori le-am spus aceste cuvinte ucenicilor Mei, care erau în permanență în jurul Meu și totuși, de multe ori, nu puteau înțelege cine le vorbea și în ce relație se aflau cu Cel care le vorbea.... Dar ei nu erau încă iluminați de Spiritul Meu.... Iar ei nu puteau primi spiritul Meu decât după ce am oferit jertfa de pe cruce pentru întreaga omenire. Dar ar fi fost de asemenea destul de inutil să le prezint în prealabil discipolilor Mei cea mai profundă înțelepciune, chiar dacă munca preliminară pentru aceasta a fost cu siguranță făcută de Mine. Căci sarcina lor consta doar în a merge în lume și a vesti oamenilor Evanghelia iubirii, informându-i despre Mine și despre actul Meu de Mântuire, căci acesta era cel mai important lucru pentru toți oamenii, ca ei să vadă în Mine pe Mântuitorul de păcat și de moarte, pe Cel care singur îi putea elibera din noaptea morții. Ceea ce ucenicii Mei trebuiau să știe pentru această slujbă de învățătură le-a fost revelat prin Spiritul Meu și, prin urmare, ei au putut să își îndeplinească corect slujba de învățătură, au putut să ofere lumină oamenilor care o cereau și ei înșiși au putut, de asemenea, să privească în mod strălucit uneori și să dobândească o înțelegere a împărăției spirituale.... Pentru că ei au fost, de asemenea, instruiți din acea împărăție, au fost în contact cu Mine și cu lumea luminii și, prin urmare, au fost, de asemenea, luminoși și clari în interiorul lor.... Ei M-au recunoscut ca fiind Dumnezeul lor și Creatorul veșniciei, ca Tatăl lor care a coborât la copiii Săi pentru a le aduce ajutor în cele mai mari adversități spirituale. Dar ei au avut această cunoaștere deplină doar după revărsarea spiritului, după înălțarea Mea la Cer.... Cât timp am trăit Eu Însumi printre ei, ei M-au considerat încă o ființă umană, deși Divinitatea din Mine se exprima în mod constant, atât în discursuri, cât și în operele omului Iisus. Și trebuia să fie așa, ei trebuiau să-Mi poată urmări viața pământească în deplină imparțialitate până la moartea Mea, pentru că și ei erau ființe libere, care nu aveau voie să fie determinate de niciun fel de constrângere spirituală în gândurile, intențiile și acțiunile lor. Și, prin urmare, totul nu le-ar fi putut fi revelat înainte de revărsarea spiritului, pentru că i-ar fi zdrobit, adică intelectul lor nu ar fi fost capabil să proceseze acest lucru și nici ei nu ar fi putut deveni vestitori adecvați ai învățăturii Mele de iubire, care erau meniți să umble printre oameni ca ființe umane și, de asemenea, nu li s-a permis să le ofere nici o dovadă ca să le forțeze credința. Eu îi cunoșteam pe ucenicii Mei, le cunoșteam starea de maturitate și le dădeam întotdeauna ceea ce erau capabili să înțeleagă.... dar apoi cunoașterea le-a venit într-o clipă, când spiritul Meu s-a revărsat asupra acestor ucenici. Și astfel, fiecare persoană va fi instruită atunci când Eu Însumi voi putea aprinde lumina în ea, și numai atunci îi vor fi accesibile înțelepciuni și mai profunde pentru care înainte nu avea înțelegere. Cu toate acestea, voi, ucenicii Mei din ultimele zile, ar trebui să duceți cunoștințele pe care le primiți în lume din nou, pentru că ele pot contribui la dorința unei persoane pentru spiritul Meu.... Dar numai atunci îl va face fericit cunoașterea pe care, cu siguranță, a primit-o cu intelectul înainte, dar care trebuie să ajungă mai întâi la inima sa pentru a prinde viață atunci când lumina cunoașterii se aprinde în el.... Și de aceea ar trebui să proclamați întotdeauna învățătura Mea despre iubire mai întâi, căci numai iubirea Îmi face posibilă revărsarea spiritului Meu, numai iubirea aprinde lumina, căci iubirea însăși este lumina eternității și oricine se află în această lumină a scăpat cu adevărat de noapte, toate secretele i se dezvăluie, căci Eu Însumi Mă dezvălui lui și el va fi fericit....

Amin

Erleuchtung der Jünger erst nach dem Kreuzestod Jesu....

Ich habe euch noch viel zu sagen, aber ihr fasset es nicht.... Wie oft sprach Ich diese Worte zu Meinen Jüngern, die wohl ständig um Mich waren und doch es oft nicht begreifen konnten, wer mit ihnen redete und in welchem Verhältnis sie zu Dem standen, Der zu ihnen sprach.... Aber sie waren noch nicht von Meinem Geist erleuchtet.... Und Meinen Geist konnten sie erst empfangen, nachdem Ich das Kreuzesopfer dargebracht hatte für die gesamte Menschheit. Es wäre aber auch ganz zwecklos gewesen, Meine Jünger schon zuvor in die tiefsten Weisheiten einzuführen, wenngleich die Vorarbeit dazu wohl von Mir aus geleistet wurde. Denn ihre Aufgabe bestand lediglich darin, in die Welt hinauszugehen und den Menschen das Evangelium der Liebe zu verkünden und ihnen von Mir und Meinem Erlösungswerk Kunde zu bringen, denn es war dies das Wichtigste für alle Menschen, daß sie in Mir den Erretter sahen von Sünde und Tod, den Einen, Der allein sie befreien konnte aus der Nacht des Todes. Das, was Meine Jünger für dieses Lehramt wissen mußten, das wurde ihnen durch Meinen Geist offenbart, und sie konnten daher ihr Lehramt recht versehen, sie konnten den Menschen Aufklärung geben, die solche verlangten, und sie selbst konnten auch zuweilen hell schauen und Einblick nehmen in das Reich des Geistes.... Denn sie wurden auch aus jenem Reiche belehrt, sie standen in Verbindung mit Mir und der lichtvollen Welt, und sonach war es auch in ihnen selbst hell und klar.... Sie erkannten Mich als ihren Gott und Schöpfer von Ewigkeit, als ihren Vater, Der zu Seinen Kindern herabgestiegen war, um ihnen Hilfe zu bringen in größter geistiger Not. Aber diese vollste Erkenntnis hatten sie erst nach der Ausgießung des Geistes, nach Meiner Auffahrt zum Himmel.... Solange Ich Selbst unter ihnen wandelte, sahen sie Mich doch als Mensch an, wenngleich die Gottheit aus Mir ständig Sich äußerte, sowohl in Reden als auch in den Werken des Menschen Jesus. Und es mußte dies so sein, sie mußten in völliger Unbefangenheit Meinen Erdenwandel verfolgen können bis zu Meinem Tode, denn auch sie waren freie Wesen, die keinerlei geistiger Zwang bestimmen durfte zu ihrem Denken, Wollen und Handeln. Und darum konnte ihnen auch nicht vor der Ausgießung des Geistes alles offenbart werden, weil sie daran zerbrochen wären, d.h. ihr Verstand es nicht hätte verarbeiten können und sie auch nicht zu tauglichen Verkündern Meiner Liebelehre hätten werden können, die als Mensch mitten unter Menschen gehen sollten und ihnen gleichfalls keine zum Glauben zwingenden Beweise hätten erbringen dürfen. Ich kannte Meine Jünger, Ich wußte um ihren Reifezustand, und Ich gab ihnen stets das, was sie zu fassen vermochten.... aber die Erkenntnis kam ihnen dann blitzartig, als sich Mein Geist über diese Jünger ergoß. Und so wird jeder Mensch belehrt werden, wenn Ich Selbst das Licht anzünden kann in ihm, und dann erst werden ihm auch tiefere Weisheiten erschlossen werden können, für die er zuvor kein Verständnis hat. Dennoch sollt ihr, Meine Jünger der Endzeit, das Wissen, das ihr selbst empfanget, wieder hinaustragen in die Welt, denn es kann dazu beitragen, daß einen Menschen das Verlangen befällt nach Meinem Geist.... Aber erst dann wird ihn das Wissen beglücken, was er zuvor wohl mit dem Verstand aufnahm, das aber erst zum Herzen dringen muß, um lebendig zu werden, wenn in ihm das Licht der Erkenntnis entzündet wird.... Und darum sollt ihr immer als erstes Meine Liebelehre verkünden, denn die Liebe allein macht es möglich, daß Ich Meinen Geist ausgießen kann, die Liebe allein entzündet das Licht, denn die Liebe ist Selbst das Licht von Ewigkeit, und wer in diesem Licht steht, der ist wahrlich der Nacht entflohen, ihm enthüllen sich alle Geheimnisse, denn Ich Selbst offenbare Mich ihm, und er wird selig sein....

Amen