• Înapoi

Vinerea Mare....

Amintiți-vă mereu numai de iubirea Mea nesfârșită pentru voi, care M-a determinat să săvârșesc lucrarea de răscumpărare pentru voi.... Ceea ce a trăit și a îndurat omul Iisus pe Pământ a făcut din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai mare nevoie spirituală. Ca ființă umană, El era deja conștient de marea vină a oamenilor din cauza păcatului și de lipsa de speranță de a se elibera de el fără ajutor. Această cunoaștere a fost efectul vieții Sale de iubire și, prin urmare, I s-a făcut milă de umanitate și a dorit să o ajute. În același timp, însă, El a recunoscut, de asemenea, ca rezultat al iubirii Sale, că trebuia să îndeplinească o misiune.... că Eu Însumi Îl trimisesem pe Pământ pentru ca El să Mă slujească drept acoperământ și astfel Eu Însumi să pot săvârși actul de Mântuire pentru răscumpărarea acestei mari vinovății a păcatului în El.... Și în conformitate cu această misiune s-a împlinit umblarea Sa pe Pământ.... un drum de greutăți și suferințe incomensurabile care trebuia mai întâi să-L lase să se maturizeze și pe care șederea Sa în mijlocul oamenilor păcătoși l-a pregătit deja pentru sufletul Său. Căci sufletul Său a coborât din împărăția luminii în întuneric. Dar învelișul pământesc care îi adăpostea sufletul a trebuit mai întâi să fie purificat prin acele suferințe și greutăți, prin lupte constante împotriva dorințelor și patimilor care se agățau de el, pentru a deveni un receptacul demn pentru Mine Însumi, Care acum Îl umplea complet și devenea astfel una cu El.... Și acum a început misiunea Sa propriu-zisă: Să aducă lumină oamenilor, să le vestească adevărul, să propovăduiască Evanghelia iubirii și, astfel, să le arate și să le exemplifice calea pe care trebuiau să o urmeze și ei dacă doreau să intre în împărăția luminii și a fericirii după moarte.... și apoi să încheie drumul Său pământesc cu o incomparabilă operă de milostenie.... cu cea mai amară cale a suferinței Sale și cu cea mai dureroasă moarte pe cruce ca jertfă pentru păcatele omenirii.... Și această misiune a fost într-adevăr îndeplinită de o ființă umană, dar Eu Însumi am fost în această ființă umană, Eu Însumi, ca Iubire Eternă, am săvârșit lucrarea de răscumpărare, căci numai Iubirea era capabilă de un asemenea sacrificiu, numai Iubirea putea îndura agonia drumului crucii și numai Iubirea putea să adune puterea de a răbda în deplină conștiință până la moartea Sa.... Și, deși omul Iisus a strigat pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit", acest strigăt a fost totuși doar o mărturisire că divinitatea din El nu L-a îndemnat la fapta Sa, ci că omul Iisus a făcut jertfa pentru semenii Săi în deplină libertate de voință, că iubirea din El Însuși L-a îndemnat să o împlinească, ceea ce, totuși, nu L-a făcut lipsit de libertate în gândirea și în acțiunea Sa. Omul Iisus a luat pe umerii Săi întreaga povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Niciunul dintre voi, oamenii, nu poate înțelege această rostire în toată profunzimea ei.... Deși Eu Însumi am săvârșit lucrarea de milă, pentru că fără iubire nici omul Iisus nu ar fi fost în stare să ia asupra Sa această măsură de suferință și chinuri.... , totuși, din nou, "Divinitatea" nu a fost în stare să sufere și, prin urmare, măsura durerii și a suferinței a trebuit să fie îndurată de un suflet capabil să sufere, o ființă umană al cărei trup era sensibil la durere și care, prin urmare, a ispășit, ca să spunem așa, ceea ce întreaga umanitate devenise vinovată față de Dumnezeu. Iar sufletul Său a suferit de asemenea în mod indescriptibil, deoarece venea din împărăția luminii, iar întunericul de pe Pământ însemna deja pentru el un chin de nedescris.... Omul Iisus era "Fiul Meu, în Care am binevoit...." El era îndreptat spre Mine cu toate simțurile, cu toată dragostea Sa, se mișca în mijlocul omenirii păcătoase și sufletul Său Mă căuta permanent pe Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, dragostea Sa M-a obligat să curg permanent în El, și astfel a putut avea loc unificarea ființei umane cu Dumnezeu, sau de asemenea: "întruparea lui Dumnezeu" a putut avea loc într-o ordine complet legală. Căci nu am putut niciodată să aleg pentru locuința Mea un înveliș uman care să nu fi fost iubire pură, deoarece Eu Însumi nu M-aș fi putut uni cu ceva impur.... Și orice substanță imatură a fost spiritualizată prin calea suferinței omului Iisus și, în același timp, vina păcatului a fost înlăturată pentru întreaga umanitate, deoarece Unul s-a sacrificat pe Sine Însuși din dragoste pentru semenii Săi. Omul Iisus M-a glorificat pe Mine Însumi prin moartea Sa, iar Eu L-am glorificat alegându-L ca acoperământ vizibil al Meu pentru eternitate.... devenind Divinitatea vizibilă în El pentru toate ființele Mele create care se fac demne de "contemplarea lui Dumnezeu". Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu vă puteți decât imagina iubirea Mea infinită care v-a ajutat să deveniți liberi prin actul de Mântuire.... Dar nu veți înțelege acest act de milă în toată profunzimea sa decât atunci când veți fi intrat voi înșivă în împărăția luminii, când lumina cunoașterii va străluci din nou prin voi, așa cum a făcut-o odinioară.... Atunci veți putea participa și voi înșivă, o veți trăi ca fiind prezentă și abia acum veți înțelege iubirea Mea infinită, care a făcut totul pentru a-și recâștiga copiii pierduți cândva pentru ea prin acea mare vină a apostaziei de la Mine....

Amin

VELIKI PETAK....

Trebate se uvijek prisjećati Moje beskonačne ljubavi koja Me je motivirala ostvariti za vas čin Spasenja.... Štogod je čovjek Isus doživio i pretrpio na Zemlji On je bio prihvatio poradi Njegove ljubavi spram Svojih bližnjih ljudskih bića za koje je znao kako trpe tešku duhovnu bijedu. Još kao čovjek je On već znao za ogromnu krivnju grijeha čovječanstva i beznadežnost da oni sebe oslobode bez pomoći. Ovo znanje je bilo rezultat Njegovog života ljubavi, i tako se On sažalio nad čovječanstvom htijući pomoći. Međutim, kao rezultat Njegove ljubavi On je također shvatio kako je morao ispuniti misiju.... da Sam Ga Ja Osobno poslao na Zemlju da Mi posluži kao posuda, i tako Sam Ja Osobno mogao ostvariti djelo Spasenja u Njemu za iskupljenje spomenute krivnje grijeha (2 Korinćanima 5:18, 19).... I u skladu sa ovom misijom je Njegov život na Zemlji napredovao.... život nebrojenih/neizrecivih poteškoća i boli koji su Ga najprije trebali usavršiti i koje je Njegova duša iskusila jednostavno poradi Njegovog združivanja sa grešnim ljudima, budući je Njegova duša bila sišla iz kraljevstva svjetla u tamu. Ali najprije je zemaljska čaura koja je ograđivala dušu trebala biti pročišćena pomoću tih boli i poteškoća, tako što će se uvijek odupirati požudama i strastima koji su prianjali uz nju kako bi postala dostojan prijemnik za Mene Osobno, ali Koji Ga je onda potpuno i sasvim prožeo i tako postao jedno sa Njime....

I sada je Njegova stvarna misija počela: donijeti svjetlo ljudima, proglasiti im istinu, propovijedati Evanđelje ljubavi i na taj način ukazati i primjerom pokazati put kojim su se oni također trebali zaputiti ako su nakon smrti željeli ući u kraljevstvo svjetla i blaženstva.... da bi konačno zaključio Njegov zemaljski put sa neusporedivim činom milosrđa.... sa Njegovom najgorčom patnjom i mučnom smrću na križu kao žrtvom za krivnju grijeha čovječanstva.... I ova je misija doista bila ostvarena od strane ljudskog bića ali Ja Osobno Sam bio u ovom ljudskom biću, Ja Osobno, Vječna Ljubav, Sam ostvario djelo Spasenja (2 Korinćanima 5:18, 19), budući je jedino ljubav bila sposobna napraviti takvu žrtvu, jedino je ljubav mogla podnašati muke križa, i jedino je ljubav mogla pronaći snagu da strpljivo ustraje/pretrpi u potpunoj svjesnosti sve do Njegove smrti.... A premda je čovjek Isus izgovorio na križu riječi, ‘Moj Bože, Moj Bože, zašto Si Me ostavio....’ (Matej 27:46; Marko 15:34) bilo je to, naposlijetku, jedino proglašenje da Ga Božanstvo u Njemu nije prisililo na Njegovu akciju nego da je ljudsko biće Isus dobrovoljno ponudio žrtvu namjesto Njegovih bližnjih ljudskih bića, da Ga je ljubav unutar Njega motivirala da nastavi ali da Ja nisam onemogućio Njegovu slobodu misli i djelovanja.

Isus, čovjek, je uzeo na Svoja ramena cjelokupni teret grijeha čovječanstva i hodao sa njime do križa.... Ni jedan od vas ne može razumjeti potpuno značenje ovih Riječi.... Iako Sam Ja Osobno ostvario čin milosrđa, budući bez ljubavi čovjek Isus ne bi bio sposoban na Sebe uzeti toliku količinu bola i patnje.... pa ipak istovremeno ‘Božanstvo’ nije moglo patiti i zbog toga je stupanj boli i patnje trebao biti pretrpljen od strane duše koja je sposobna patiti, od strane ljudskog bića Čije je tijelo bilo osjetljivo na bol i Koji je tako na ovaj način nadoknadio za ono što je prouzročilo da cijelo čovječanstvo postane grešno pred Bogom. I Njegova je duša također neizreciovo patila pošto je došla iz kraljevstva svjetla i tamu na Zemlji je doživjela kao neopisivo mučenje....

Čovjek Isus je bio ‘Moj Sin, sa Kojim Sam bio potpuno zadovoljan....’ (Matej 3:17; 17:5; Marko 1:11; 9:7; Luka 3:22; 2 Petrova 1:17) On Mi je bio privržen u svakom smislu, sa svom Njegovom ljubavlju, On je živio među grešnim ljudima i Njegova je duša neprestano bila u potrazi za Mnom, Njegovim Bogom i Ocem od vječnosti, Njegova ljubav Me prisilila u Njega neprestano utjecati, i na taj način se moglo ostvariti sjedinjenje između čovjeka i Boga, to jest, ‘Božja ljudska manifestacija/očitovanje’ je moglo proslijediti u apsolutnom zakonskom redu. Jer Ja nikad ne bi mogao odabrati utjelovljenje u ljudskoj čauri koja nije bila čista ljubav budući se Ja Osobno ne mogu sjediniti sa nečim nečistim.... A kroz patnju čovjeka Isusa je svaka nezrela supstanca postala produhovljena.... i istovremeno je cijelo čovječanstvo bilo oslobođeno od krivnje grijeha pošto je jedno ljudsko biće Sebe žrtvovalo iz ljubavi namjesto Njegovih bližnjih ljudskih bića.

Čovjek Isus je Mene Osobno proslavio kroz Svoju smrt, i Ja Sam proslavio Njega (Ivan 12:28) time što Sam Ga odabrao kao vječno vidljivu izvanjsku pojavu za Sebe [[= u smislu, ‘kao Svoje lice’]].... time što Sam u Njemu postao vidljivo Božanstvo za sva Moja stvorena bića koja su sebe učinila dostojnima ‘Promatranja Boga’. Sve dok živite na Zemlji vi zauvijek možete vizualizirati Moju beskonačnu ljubav koja vam je pomogla da se kroz čin Spasenja oslobodite.... ali vi ćete jedino razumjeti potpunu dubinu ovog djela milosrđa kada sami uđete u kraljevstvo onostranog, kada vas svjetlo realizacije opet prožme kao što je to činilo u početku.... Onda također i vi sami možete sudjelovati, vi ćete ga doživjeti kao stvarnost i jedino onda ćete razumjeti Moju beskonačnu ljubav koja je napravila sve što je bilo potrebno napraviti da bi povratila svoju djecu koja su jednom zalutala uslijed ogromnog grijeha otpadništva od Mene.

AMEN