• Înapoi

Vinerea Mare....

Amintiți-vă mereu numai de iubirea Mea nesfârșită pentru voi, care M-a determinat să săvârșesc lucrarea de răscumpărare pentru voi.... Ceea ce a trăit și a îndurat omul Iisus pe Pământ a făcut din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai mare nevoie spirituală. Ca ființă umană, El era deja conștient de marea vină a oamenilor din cauza păcatului și de lipsa de speranță de a se elibera de el fără ajutor. Această cunoaștere a fost efectul vieții Sale de iubire și, prin urmare, I s-a făcut milă de umanitate și a dorit să o ajute. În același timp, însă, El a recunoscut, de asemenea, ca rezultat al iubirii Sale, că trebuia să îndeplinească o misiune.... că Eu Însumi Îl trimisesem pe Pământ pentru ca El să Mă slujească drept acoperământ și astfel Eu Însumi să pot săvârși actul de Mântuire pentru răscumpărarea acestei mari vinovății a păcatului în El.... Și în conformitate cu această misiune s-a împlinit umblarea Sa pe Pământ.... un drum de greutăți și suferințe incomensurabile care trebuia mai întâi să-L lase să se maturizeze și pe care șederea Sa în mijlocul oamenilor păcătoși l-a pregătit deja pentru sufletul Său. Căci sufletul Său a coborât din împărăția luminii în întuneric. Dar învelișul pământesc care îi adăpostea sufletul a trebuit mai întâi să fie purificat prin acele suferințe și greutăți, prin lupte constante împotriva dorințelor și patimilor care se agățau de el, pentru a deveni un receptacul demn pentru Mine Însumi, Care acum Îl umplea complet și devenea astfel una cu El.... Și acum a început misiunea Sa propriu-zisă: Să aducă lumină oamenilor, să le vestească adevărul, să propovăduiască Evanghelia iubirii și, astfel, să le arate și să le exemplifice calea pe care trebuiau să o urmeze și ei dacă doreau să intre în împărăția luminii și a fericirii după moarte.... și apoi să încheie drumul Său pământesc cu o incomparabilă operă de milostenie.... cu cea mai amară cale a suferinței Sale și cu cea mai dureroasă moarte pe cruce ca jertfă pentru păcatele omenirii.... Și această misiune a fost într-adevăr îndeplinită de o ființă umană, dar Eu Însumi am fost în această ființă umană, Eu Însumi, ca Iubire Eternă, am săvârșit lucrarea de răscumpărare, căci numai Iubirea era capabilă de un asemenea sacrificiu, numai Iubirea putea îndura agonia drumului crucii și numai Iubirea putea să adune puterea de a răbda în deplină conștiință până la moartea Sa.... Și, deși omul Iisus a strigat pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit", acest strigăt a fost totuși doar o mărturisire că divinitatea din El nu L-a îndemnat la fapta Sa, ci că omul Iisus a făcut jertfa pentru semenii Săi în deplină libertate de voință, că iubirea din El Însuși L-a îndemnat să o împlinească, ceea ce, totuși, nu L-a făcut lipsit de libertate în gândirea și în acțiunea Sa. Omul Iisus a luat pe umerii Săi întreaga povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Niciunul dintre voi, oamenii, nu poate înțelege această rostire în toată profunzimea ei.... Deși Eu Însumi am săvârșit lucrarea de milă, pentru că fără iubire nici omul Iisus nu ar fi fost în stare să ia asupra Sa această măsură de suferință și chinuri.... , totuși, din nou, "Divinitatea" nu a fost în stare să sufere și, prin urmare, măsura durerii și a suferinței a trebuit să fie îndurată de un suflet capabil să sufere, o ființă umană al cărei trup era sensibil la durere și care, prin urmare, a ispășit, ca să spunem așa, ceea ce întreaga umanitate devenise vinovată față de Dumnezeu. Iar sufletul Său a suferit de asemenea în mod indescriptibil, deoarece venea din împărăția luminii, iar întunericul de pe Pământ însemna deja pentru el un chin de nedescris.... Omul Iisus era "Fiul Meu, în Care am binevoit...." El era îndreptat spre Mine cu toate simțurile, cu toată dragostea Sa, se mișca în mijlocul omenirii păcătoase și sufletul Său Mă căuta permanent pe Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, dragostea Sa M-a obligat să curg permanent în El, și astfel a putut avea loc unificarea ființei umane cu Dumnezeu, sau de asemenea: "întruparea lui Dumnezeu" a putut avea loc într-o ordine complet legală. Căci nu am putut niciodată să aleg pentru locuința Mea un înveliș uman care să nu fi fost iubire pură, deoarece Eu Însumi nu M-aș fi putut uni cu ceva impur.... Și orice substanță imatură a fost spiritualizată prin calea suferinței omului Iisus și, în același timp, vina păcatului a fost înlăturată pentru întreaga umanitate, deoarece Unul s-a sacrificat pe Sine Însuși din dragoste pentru semenii Săi. Omul Iisus M-a glorificat pe Mine Însumi prin moartea Sa, iar Eu L-am glorificat alegându-L ca acoperământ vizibil al Meu pentru eternitate.... devenind Divinitatea vizibilă în El pentru toate ființele Mele create care se fac demne de "contemplarea lui Dumnezeu". Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu vă puteți decât imagina iubirea Mea infinită care v-a ajutat să deveniți liberi prin actul de Mântuire.... Dar nu veți înțelege acest act de milă în toată profunzimea sa decât atunci când veți fi intrat voi înșivă în împărăția luminii, când lumina cunoașterii va străluci din nou prin voi, așa cum a făcut-o odinioară.... Atunci veți putea participa și voi înșivă, o veți trăi ca fiind prezentă și abia acum veți înțelege iubirea Mea infinită, care a făcut totul pentru a-și recâștiga copiii pierduți cândva pentru ea prin acea mare vină a apostaziei de la Mine....

Amin

Viernes Santo

Acordaos siempre de mi infinito Amor hacia vosotros que me indujo a realizar la Obra de Redención para vosotros. Lo que el hombre Jesús experimentó y sufrió en la Tierra, esto lo hizo por Amor a sus semejantes de los que sabía que se encontraban en una gran miseria espiritual. Él, como hombre, ya sabía de la inmensa culpa del pecado de los hombres, y de la falta de esperanza de liberarse de ella sin ayuda .... Este conocimiento fue la consecuencia de su Vida de Amor, por lo que Él tuvo Piedad de la humanidad y quiso ayudarla.

Como resultado de su Amor, Jesús también se dio cuenta que debía cumplir con una Misión .... que Yo mismo le había enviado a la Tierra para que Él pudiera servirme como envoltura .... para que así Yo mismo pudiera cumplir en Él la Obra redentora de la cancelación de esta gran culpa de pecados .... Pues conforme a esta Misión se cumplió su camino por la Tierra - un camino de apuros y sufrimientos inconmensurables, los que debían primero elevarle a la madurez .... apuros y sufrimientos que su Alma ya experimentó por su permanencia entre la humanidad pecadora, porque su Alma había bajado del Reino de la Luz a las tinieblas ....

Pero la forma terrenal que cobijó al Alma, antes debía purificarse a través de aquellas amarguras y miserias por medio de continuas luchas contra deseos y pasiones apegadas, y así llegar a ser finalmente un receptáculo digno de Mí mismo, al que Yo entonces colmé enteramente, y así fui Uno con Él.

Y a eso –en su sentido propio– Jesús empezó su Misión: traer Luz a los seres humanos, comunicarles la Verdad, predicarles el Evangelio del Amor, vivir una Vida ejemplar y mostrarles así el camino que también ellos debían recorrer - si después de dejar el cuerpo material atrás intentaban entrar en el Reino de la Luz y la Bienaventuranza .... Para que, por último, terminara su pasaje por la Tierra con una Obra de Misericordia incomparable .... con su camino de Pasión más amargo y la muerte más dolorosa en la cruz, ofrecidos como Sacrificio por la deuda de pecados de la humanidad.

Bien que esta Misión haya siso realizada por un hombre, pero Yo mismo estaba en este hombre - porque Yo mismo como Amor eterno cumplí con la Obra de Redención, dado que únicamente el Amor era capaz de semejante Sacrificio .... únicamente el Amor podía soportar el dolor del camino de la Pasión, y sólo el Amor pudo procurar la Fuerza para soportar pacientemente todo esto plenamente conscientemente, incluso su muerte. Aunque el hombre Jesús en la cruz haya exclamado: “¡Dios mío, Dios mío!, ¿por qué me has abandonado?”, esta exclamación fue sólo una confirmación que la Divinidad en Él no le empujaba a este Acto, sino que el hombre Jesús con su Voluntad totalmente libre había ofrecido el sacrificio por sus semejantes, porque el Amor en Él le condujo a la ejecución del Acto, lo que no le coartó en su libertad de pensar y de actuar libremente. El hombre Jesús tomó sobre sus hombros todo el peso del pecado de la humanidad, y caminó con él a la cruz ....

Nadie de vosotros los hombres puede entender el sentido de estas palabras en todo su fondo. A pesar de que Yo mismo haya llevado a cabo la Obra de Misericordia, –porque sin Amor tampoco el hombre Jesús habría sido capaz de cargarse con semejante exceso de sufrimientos y tormentos– por otra parte la Divinidad no podía sufrir, por lo que esta carga de dolores y sufrimientos tenía que ser entregada a un Alma capaz de sufrir - a un hombre cuyo cuerpo era sensible para dolores, y que así ya expiaba lo que toda la humanidad había causado en contra de Dios.

También el Alma de este hombre sufrió indescriptiblemente porque venía del Reino de la Luz a las tinieblas de la Tierra, lo que ya era una tremenda tortura para este Alma. El hombre Jesús constaba: .... “Este es mi hijo muy amado, en quien tengo mis complacencias”. Él se dedicó a Mí con todos sus Sentidos y con todo su Amor. Él se movía en medio de la humanidad pecadora y su alma me buscó incesantemente a Mí, a su Dios y Padre desde toda eternidad. Su Amor me insistió a influir continuamente en Él, con lo que así pudo llevarse a cabo la unión entre el hombre y Dios, o sea, que se cumplió plenamente lo que está escrito: “Dios se hizo hombre”, y eso dentro del orden completamente legal. Porque Yo nunca habría podido escoger una forma humana como morada si esta no hubiera sido puro Amor, pues Yo mismo nunca habría podido unirme con algo impuro .... Pues toda sustancia inmadura fue espiritualizada por el camino de la Pasión del hombre Jesús .... y al mismo tiempo la culpa del pecado de toda la humanidad fue redimida porque había Uno que por puro Amor se sacrificó por sus semejantes ....

Con su muerte el hombre Jesús me glorificó a Mí mismo, y Yo le glorifiqué a Él eligiéndole como Envoltura visible de Mí mismo para toda eternidad. Pues, en Él Yo mismo he llegado a ser la Divinidad visible para todos mis seres creados que se hacen dignos de poder contemplar a Dios. Mientras viváis en la Tierra siempre podréis imaginaros mi infinito Amor que os ayudó a liberaros mediante la Obra de Redención .... Pero comprender esta Obra de Misericordia en toda su profundidad, esto sólo lo podréis cuando vosotros mismos ya habréis entrado en el Reino de la Luz, cuando la Luz de la Comprensión vuelva a penetraros como antaño .... Entonces vosotros mismos podréis participar en Él .... entonces vosotros mismos experimentaréis su realidad, y solamente entonces comprenderéis mi infinito Amor que hizo todo para recuperar a sus hijos que antaño se perdieron por la inmensa culpa de su apostasía de Mí ....

Amén