• Înapoi

Vinerea Mare....

Amintiți-vă mereu numai de iubirea Mea nesfârșită pentru voi, care M-a determinat să săvârșesc lucrarea de răscumpărare pentru voi.... Ceea ce a trăit și a îndurat omul Iisus pe Pământ a făcut din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai mare nevoie spirituală. Ca ființă umană, El era deja conștient de marea vină a oamenilor din cauza păcatului și de lipsa de speranță de a se elibera de el fără ajutor. Această cunoaștere a fost efectul vieții Sale de iubire și, prin urmare, I s-a făcut milă de umanitate și a dorit să o ajute. În același timp, însă, El a recunoscut, de asemenea, ca rezultat al iubirii Sale, că trebuia să îndeplinească o misiune.... că Eu Însumi Îl trimisesem pe Pământ pentru ca El să Mă slujească drept acoperământ și astfel Eu Însumi să pot săvârși actul de Mântuire pentru răscumpărarea acestei mari vinovății a păcatului în El.... Și în conformitate cu această misiune s-a împlinit umblarea Sa pe Pământ.... un drum de greutăți și suferințe incomensurabile care trebuia mai întâi să-L lase să se maturizeze și pe care șederea Sa în mijlocul oamenilor păcătoși l-a pregătit deja pentru sufletul Său. Căci sufletul Său a coborât din împărăția luminii în întuneric. Dar învelișul pământesc care îi adăpostea sufletul a trebuit mai întâi să fie purificat prin acele suferințe și greutăți, prin lupte constante împotriva dorințelor și patimilor care se agățau de el, pentru a deveni un receptacul demn pentru Mine Însumi, Care acum Îl umplea complet și devenea astfel una cu El.... Și acum a început misiunea Sa propriu-zisă: Să aducă lumină oamenilor, să le vestească adevărul, să propovăduiască Evanghelia iubirii și, astfel, să le arate și să le exemplifice calea pe care trebuiau să o urmeze și ei dacă doreau să intre în împărăția luminii și a fericirii după moarte.... și apoi să încheie drumul Său pământesc cu o incomparabilă operă de milostenie.... cu cea mai amară cale a suferinței Sale și cu cea mai dureroasă moarte pe cruce ca jertfă pentru păcatele omenirii.... Și această misiune a fost într-adevăr îndeplinită de o ființă umană, dar Eu Însumi am fost în această ființă umană, Eu Însumi, ca Iubire Eternă, am săvârșit lucrarea de răscumpărare, căci numai Iubirea era capabilă de un asemenea sacrificiu, numai Iubirea putea îndura agonia drumului crucii și numai Iubirea putea să adune puterea de a răbda în deplină conștiință până la moartea Sa.... Și, deși omul Iisus a strigat pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit", acest strigăt a fost totuși doar o mărturisire că divinitatea din El nu L-a îndemnat la fapta Sa, ci că omul Iisus a făcut jertfa pentru semenii Săi în deplină libertate de voință, că iubirea din El Însuși L-a îndemnat să o împlinească, ceea ce, totuși, nu L-a făcut lipsit de libertate în gândirea și în acțiunea Sa. Omul Iisus a luat pe umerii Săi întreaga povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Niciunul dintre voi, oamenii, nu poate înțelege această rostire în toată profunzimea ei.... Deși Eu Însumi am săvârșit lucrarea de milă, pentru că fără iubire nici omul Iisus nu ar fi fost în stare să ia asupra Sa această măsură de suferință și chinuri.... , totuși, din nou, "Divinitatea" nu a fost în stare să sufere și, prin urmare, măsura durerii și a suferinței a trebuit să fie îndurată de un suflet capabil să sufere, o ființă umană al cărei trup era sensibil la durere și care, prin urmare, a ispășit, ca să spunem așa, ceea ce întreaga umanitate devenise vinovată față de Dumnezeu. Iar sufletul Său a suferit de asemenea în mod indescriptibil, deoarece venea din împărăția luminii, iar întunericul de pe Pământ însemna deja pentru el un chin de nedescris.... Omul Iisus era "Fiul Meu, în Care am binevoit...." El era îndreptat spre Mine cu toate simțurile, cu toată dragostea Sa, se mișca în mijlocul omenirii păcătoase și sufletul Său Mă căuta permanent pe Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, dragostea Sa M-a obligat să curg permanent în El, și astfel a putut avea loc unificarea ființei umane cu Dumnezeu, sau de asemenea: "întruparea lui Dumnezeu" a putut avea loc într-o ordine complet legală. Căci nu am putut niciodată să aleg pentru locuința Mea un înveliș uman care să nu fi fost iubire pură, deoarece Eu Însumi nu M-aș fi putut uni cu ceva impur.... Și orice substanță imatură a fost spiritualizată prin calea suferinței omului Iisus și, în același timp, vina păcatului a fost înlăturată pentru întreaga umanitate, deoarece Unul s-a sacrificat pe Sine Însuși din dragoste pentru semenii Săi. Omul Iisus M-a glorificat pe Mine Însumi prin moartea Sa, iar Eu L-am glorificat alegându-L ca acoperământ vizibil al Meu pentru eternitate.... devenind Divinitatea vizibilă în El pentru toate ființele Mele create care se fac demne de "contemplarea lui Dumnezeu". Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu vă puteți decât imagina iubirea Mea infinită care v-a ajutat să deveniți liberi prin actul de Mântuire.... Dar nu veți înțelege acest act de milă în toată profunzimea sa decât atunci când veți fi intrat voi înșivă în împărăția luminii, când lumina cunoașterii va străluci din nou prin voi, așa cum a făcut-o odinioară.... Atunci veți putea participa și voi înșivă, o veți trăi ca fiind prezentă și abia acum veți înțelege iubirea Mea infinită, care a făcut totul pentru a-și recâștiga copiii pierduți cândva pentru ea prin acea mare vină a apostaziei de la Mine....

Amin

Karfreitag....

Gedenket immer nur Meiner endlosen Liebe zu euch, die Mich bewog, das Erlösungswerk für euch zu vollbringen.... Was der Mensch Jesus auf Erden erlebt und erduldet hat, das tat Er aus Liebe zu den Mitmenschen, die Er in größter geistiger Not wußte. Ihm war als Mensch schon das Wissen eigen von der großen Sündenschuld der Menschen und der Hoffnungslosigkeit, von dieser frei zu werden ohne Hilfe. Dieses Wissen war die Auswirkung Seines Liebelebens, und darum erbarmte Ihn die Menschheit, und Er wollte ihr helfen. Zugleich aber erkannte Er auch als Folge Seiner Liebe, daß Er eine Mission zu erfüllen hatte.... daß Ich Selbst Ihn zur Erde gesandt hatte, auf daß Er Mir als Hülle dienen und also Ich Selbst das Erlösungswerk zur Tilgung jener großen Sündenschuld in Ihm vollbringen konnte.... Und dieser Mission gemäß erfüllte sich Sein Erdenwandel.... ein Weg unermeßlicher Nöte und Leiden, die Ihn vorerst heranreifen lassen mußten und die schon der Aufenthalt inmitten der sündigen Menschen Seiner Seele bereitete. Denn Seine Seele kam aus dem Reiche des Lichtes herab in die Finsternis. Aber die irdische Hülle, welche die Seele barg, mußte durch jene Leiden und Nöte, durch ständige Kämpfe wider die ihr anhaftenden Begierden und Leidenschaften vorerst geläutert werden, um nun ein würdiges Aufnahmegefäß zu sein für Mich Selbst, Der Ich Ihn nun aber voll und ganz erfüllte und also eins wurde mit Ihm.... Und nun setzte Seine eigentliche Mission ein: den Menschen Licht zu bringen, ihnen die Wahrheit zu verkünden, das Evangelium der Liebe zu predigen und ihnen also den Weg zu zeigen und vorzuleben, den auch sie gehen mußten, wollten sie nach ihrem Tode eingehen in das Reich des Lichtes und der Seligkeit.... um dann als letztes Seinen Erdenweg zu beschließen mit einem unvergleichbaren Erbarmungswerk.... mit Seinem bittersten Leidensweg und dem schmerzvollsten Tode am Kreuz als Opfer für die Sündenschuld der Menschheit.... Und diese Mission führte wohl ein Mensch aus, aber Ich Selbst war in diesem Menschen, Ich Selbst als die Ewige Liebe vollbrachte das Werk der Erlösung, denn nur allein die Liebe war zu einem solchen Opfer fähig, nur die Liebe konnte die Qualen des Kreuzweges ertragen und nur die Liebe konnte die Kraft aufbringen, geduldig auszuhalten in vollstem Bewußtsein bis zu Seinem Tode.... Und wenngleich der Mensch Jesus am Kreuz die Worte ausrief: "Mein Gott, Mein Gott, warum hast Du Mich verlassen....", so war dieser Ausruf doch nur ein Bekenntnis dessen, daß die Gottheit in Ihm Ihn nicht zu Seiner Tat drängte, sondern daß der Mensch Jesus in völlig freiem Willen das Opfer brachte für Seine Mitmenschen, daß Ihn die Liebe in Sich zur Ausführung veranlaßte, Die Ihn aber nicht unfrei machte in Seinem Denken und Handeln. Die ganze Sündenlast der Menschheit nahm der Mensch Jesus auf Seine Schultern und ging damit zum Kreuz.... Keiner von euch Menschen kann diesen Ausspruch in seiner ganzen Tiefe erfassen.... Zwar vollbrachte Ich Selbst das Werk der Erbarmung, weil auch der Mensch Jesus ohne Liebe nicht wäre fähig gewesen, dieses Maß von Leiden und Qualen auf Sich zu nehmen.... doch wiederum konnte die "Gottheit" nicht leiden, und darum mußte das Maß von Schmerzen und Leiden eine leidensfähige Seele ertragen, ein Mensch, Dessen Körper schmerzempfindlich war und Der also gleichsam sühnte, was die gesamte Menschheit an Gott schuldig werden ließ. Und auch Dessen Seele litt unbeschreiblich, weil sie aus dem Lichtreich kam und schon die Finsternis auf Erden für sie eine unbeschreibliche Qual bedeutete.... Der Mensch Jesus war "Mein Sohn, an Dem Ich großes Wohlgefallen hatte...." Er war Mir mit allen Sinnen, mit all Seiner Liebe, zugewandt, Er bewegte Sich inmitten der sündigen Menschheit, und Seine Seele suchte unausgesetzt Mich, Seinen Gott und Vater von Ewigkeit, Seine Liebe zwang Mich zu unausgesetztem Einfließen in Ihn, und so also konnte die Einigung stattfinden von Mensch und Gott, oder auch: Die "Menschwerdung Gottes" konnte erfolgen in völlig gesetzmäßiger Ordnung. Denn niemals konnte Ich Mir eine menschliche Hülle zum Aufenthalt wählen, die nicht pur Liebe gewesen wäre, weil Ich Selbst Mich nicht mit etwas Unreinem hätte verbinden können.... Und jegliche unreife Substanz wurde durch den Leidensweg des Menschen Jesus vergeistigt.... und zugleich die Sündenschuld abgetragen für die gesamte Menschheit, weil Einer aus Liebe Sich opferte für Seine Mitmenschen. Der Mensch Jesus verherrlichte durch Seinen Tod Mich Selbst, und Ich verherrlichte Ihn, indem Ich Ihn zur schaubaren Hülle Meiner Selbst wählte für ewig.... indem Ich Selbst in Ihm zur schaubaren Gottheit wurde für alle Meine geschaffenen Wesen, die sich der "Anschauung Gottes" würdig machen. Ihr könnet, solange ihr auf Erden weilet, euch immer nur Meine endlose Liebe vor Augen stellen, die euch zur Freiwerdung verhalf durch das Erlösungswerk.... Begreifen aber werdet ihr diesen Erbarmungsakt erst in seiner ganzen Tiefe, wenn ihr selbst in das Lichtreich werdet eingegangen sein, wenn das Licht der Erkenntnis euch wieder durchstrahlt wie einst.... Dann werdet ihr auch selbst teilnehmen können, ihr werdet es selbst als gegenwärtig erleben und nun erst Meine unendliche Liebe begreifen, die alles getan hat, um ihre Kinder wieder zurückzugewinnen, die ihr einstens verlorengingen durch jene große Schuld des Abfalles von Mir....

Amen