• Înapoi

Lupta pentru existență este indispensabilă....

O viață pământească liniștită ar însemna pentru cei mai mulți oameni o stagnare spirituală sau chiar un declin, pentru că atunci ființa umană va fi rareori activă în vederea desăvârșirii sale spirituale, deoarece viața pământească l-ar împlini pe deplin, adică i-ar fi de ajuns dacă îi oferă ceea ce are nevoie fizic. Astfel, iubirea sa egoistă ar fi constant susținută și nici soarta semenilor săi nu i-ar oferi vreo ocazie de a-i ajuta și de a fi activ în mod dezinteresat. Viața pe Pământ este o perioadă de testare a voinței ființei umane. Dar, pentru a se putea testa, trebuie să fie stimulată din diferite părți..... Astfel, fiecare instinct al ființei umane trebuie să fie abordat, iar voința trebuie să stabilească acum ce instincte va îndeplini. Iar acest lucru presupune și o situație în continuă schimbare în viață, presupune stimulente constante, dar și eșecuri constante care determină acum lupta conștientă a ființei umane în viață, aceasta poate fi orientată pur fizic, dar poate influența și viața interioară și astfel ființa umană profită de toate oportunitățile de maturizare.... dar poate, de asemenea, să lase astfel de oportunități să treacă pe lângă el. Numai o luptă constantă în viață îi permite ființei umane să devină activă, care la început îi solicită doar vitalitatea, dar pe care o poate folosi și pentru a dobândi forță spirituală. O viață pe Pământ fără luptă ar lăsa nefolosită și vitalitatea ființei umane, deoarece o viață pe Pământ fără luptă nu ar aprinde decât foarte rar în inimile oamenilor dragostea care i-ar împinge să fie activi în dragoste. Oamenii ar duce doar o existență deșartă și nu ar recunoaște un scop al existenței lor care constă în transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele. Deoarece vede că situația aproapelui este la fel de bună ca și a lui și nu are niciun motiv să dovedească iubire față de el. Pe de altă parte, însă, el își poate crea o viață pământească liniștită dacă se străduiește să compenseze prin iubire inegalitatea existentă între oameni, dacă încearcă astfel să remedieze stările de adversitate, care trebuie să fie de dragul maturizării sufletului, printr-o activitate dezinteresată de iubire și se plasează astfel într-o stare de maturitate care îi asigură o viață pământească lipsită de griji, deoarece a trecut, ca să zic așa, testul voinței: Să stabilească legătura cu Mine prin iubire.... care este și rămâne scopul și ținta existenței pământești.... Pământul este un loc de maturizare pentru sufletul care intră pe Pământ încă într-o stare foarte imatură. Așadar, nu poate fi încă un loc paradisiac prin voința Mea, dar ar putea deveni un loc paradisiac prin voința oamenilor.... dacă fiecare s-ar strădui să-și îndeplinească sarcina pământească de a se transforma în iubire.... dar pentru aceasta trebuie să i se dea și posibilitatea de a oferi ajutor dezinteresat semenilor săi aflați în nevoie. Căci aceasta va dovedi dragostea voastră pentru Mine și pentru aproapele vostru. Dar atunci fiecare persoană poate fi sigură că va fi împovărată cu din ce în ce mai puține greutăți și griji, iar atunci pământul ar putea fi cu adevărat o locuință paradisiacă pentru toți oamenii, dacă dragostea îi va umple pe toți. Pământul este o școală prin care fiecare ființă umană trebuie să treacă....Intră în el imatur și ar trebui să îl părăsească complet matur din nou.... Și succesul va necesita întotdeauna o muncă grea, o victorie va încorona întotdeauna o luptă anterioară.... Dar scopul este unul glorios, iar voința omului poate atinge acest scop....

Amin

A luta pela existência é indispensável....

Uma vida terrena pacífica significaria paralisação espiritual ou mesmo declínio para a maioria das pessoas, pois então o ser humano raramente trabalhará em direção à sua perfeição espiritual, porque a vida terrena o realiza completamente, ou seja, é suficiente para ele se lhe oferece o que ele precisa. Seu amor-próprio, portanto, encontraria constantemente alimento e também o lote do ser humano não lhe ofereceria nenhuma oportunidade de ser ativo de forma serviçal e altruísta. A vida na Terra é uma época de testes para a vontade do ser humano. Mas para poder testar-se a si mesmo, deve ser estimulado de diferentes lados..... Assim, cada instinto do ser humano deve ser abordado e a vontade deve agora determinar quais instintos ele vai cumprir. E isso também exige uma situação em constante mudança na vida, exige incentivos constantes e também falhas constantes que agora determinam a luta consciente do ser humano pela vida, que só pode ser orientada para a terra, mas que também pode ter influência na vida interior e assim o ser humano aproveita todas as oportunidades para amadurecer.... mas também pode deixar passar tais oportunidades. Só uma luta constante pela vida permite que o ser humano se torne ativo, a princípio apenas exigindo sua vitalidade, mas que ele também pode utilizar para alcançar a força espiritual. Uma vida na Terra sem luta também deixaria a vitalidade do ser humano sem uso, pois uma vida na Terra sem luta só muito raramente acenderia amor no coração das pessoas, o que as impeliria a serem ativas no amor. As pessoas apenas levariam uma existência ameaçadora e não reconheceriam um propósito da sua existência que consiste na transformação do amor próprio em amor de vizinhança. Pois ele vê o seu próximo na mesma boa situação da vida e não tem motivos para provar amor para com ele. Por outro lado, porém, ele pode criar uma vida terrena pacífica para si mesmo se se esforçar por compensar a desigualdade existente entre as pessoas com amor, se assim tentar remediar estados de adversidade, que têm de ser por causa do amadurecimento da alma, através de uma actividade desinteressada de amor e assim se colocar num estado de maturidade que lhe dê uma vida terrena despreocupada porque, por assim dizer, passou no teste da vontade: estabelecer o vínculo comigo através do amor.... que é e continua a ser o propósito e a meta da existência terrena.... A Terra é a estação madura para o espiritual, que entra na Terra em um estado ainda muito imaturo. Assim, ainda não pode ser uma morada paradisíaca através da Minha vontade, mas pode tornar-se uma morada paradisíaca através da vontade.... das pessoas, se apenas todos se esforçassem para cumprir primeiro a sua tarefa terrena, para se moldar em amor...., para a qual, no entanto, também lhe deve ser dada a oportunidade de prestar ajuda desinteressada aos seus semelhantes necessitados. Pois isto provará o vosso amor por Mim e pelo vosso próximo. Mas então cada pessoa também pode estar certa de que será sobrecarregada por cada vez menos dificuldades e preocupações, e então a Terra poderia ser verdadeiramente uma morada paradisíaca para todas as pessoas se o amor enchesse a todos. A Terra é uma estação de treino que todo o ser humano tem de passar por.... Ele entra nele imaturamente e deve deixá-lo novamente maduro.... E o sucesso exigirá sempre muito trabalho, uma vitória coroará sempre uma luta anterior.... Mas a meta é gloriosa, e a vontade do homem pode alcançar essa meta...._>Amém