• Înapoi

Lupta pentru existență este indispensabilă....

O viață pământească liniștită ar însemna pentru cei mai mulți oameni o stagnare spirituală sau chiar un declin, pentru că atunci ființa umană va fi rareori activă în vederea desăvârșirii sale spirituale, deoarece viața pământească l-ar împlini pe deplin, adică i-ar fi de ajuns dacă îi oferă ceea ce are nevoie fizic. Astfel, iubirea sa egoistă ar fi constant susținută și nici soarta semenilor săi nu i-ar oferi vreo ocazie de a-i ajuta și de a fi activ în mod dezinteresat. Viața pe Pământ este o perioadă de testare a voinței ființei umane. Dar, pentru a se putea testa, trebuie să fie stimulată din diferite părți..... Astfel, fiecare instinct al ființei umane trebuie să fie abordat, iar voința trebuie să stabilească acum ce instincte va îndeplini. Iar acest lucru presupune și o situație în continuă schimbare în viață, presupune stimulente constante, dar și eșecuri constante care determină acum lupta conștientă a ființei umane în viață, aceasta poate fi orientată pur fizic, dar poate influența și viața interioară și astfel ființa umană profită de toate oportunitățile de maturizare.... dar poate, de asemenea, să lase astfel de oportunități să treacă pe lângă el. Numai o luptă constantă în viață îi permite ființei umane să devină activă, care la început îi solicită doar vitalitatea, dar pe care o poate folosi și pentru a dobândi forță spirituală. O viață pe Pământ fără luptă ar lăsa nefolosită și vitalitatea ființei umane, deoarece o viață pe Pământ fără luptă nu ar aprinde decât foarte rar în inimile oamenilor dragostea care i-ar împinge să fie activi în dragoste. Oamenii ar duce doar o existență deșartă și nu ar recunoaște un scop al existenței lor care constă în transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele. Deoarece vede că situația aproapelui este la fel de bună ca și a lui și nu are niciun motiv să dovedească iubire față de el. Pe de altă parte, însă, el își poate crea o viață pământească liniștită dacă se străduiește să compenseze prin iubire inegalitatea existentă între oameni, dacă încearcă astfel să remedieze stările de adversitate, care trebuie să fie de dragul maturizării sufletului, printr-o activitate dezinteresată de iubire și se plasează astfel într-o stare de maturitate care îi asigură o viață pământească lipsită de griji, deoarece a trecut, ca să zic așa, testul voinței: Să stabilească legătura cu Mine prin iubire.... care este și rămâne scopul și ținta existenței pământești.... Pământul este un loc de maturizare pentru sufletul care intră pe Pământ încă într-o stare foarte imatură. Așadar, nu poate fi încă un loc paradisiac prin voința Mea, dar ar putea deveni un loc paradisiac prin voința oamenilor.... dacă fiecare s-ar strădui să-și îndeplinească sarcina pământească de a se transforma în iubire.... dar pentru aceasta trebuie să i se dea și posibilitatea de a oferi ajutor dezinteresat semenilor săi aflați în nevoie. Căci aceasta va dovedi dragostea voastră pentru Mine și pentru aproapele vostru. Dar atunci fiecare persoană poate fi sigură că va fi împovărată cu din ce în ce mai puține greutăți și griji, iar atunci pământul ar putea fi cu adevărat o locuință paradisiacă pentru toți oamenii, dacă dragostea îi va umple pe toți. Pământul este o școală prin care fiecare ființă umană trebuie să treacă....Intră în el imatur și ar trebui să îl părăsească complet matur din nou.... Și succesul va necesita întotdeauna o muncă grea, o victorie va încorona întotdeauna o luptă anterioară.... Dar scopul este unul glorios, iar voința omului poate atinge acest scop....

Amin

Inevitabile la lotta dell’esistenza

Una vita terrena calma significherebbe per la maggior parte degli uomini un arresto o persino una retrocessione spirituale, perché allora raramente l’uomo diventerebbe attivo per il suo perfezionamento spirituale, perché la vita terrena lo soddisfa completamente, cioè, gli basta quando gli offre in cose terrene ciò che gli basta. Il suo amore dell’io troverebbe quindi sempre del nutrimento ed anche la sorte dei prossimi non gli offrirebbe nessuna occasione per attivarsi nel servire nel disinteresse. La vita terrena è un periodo di prova per la volontà dell’uomo. Ma per potersi mettere alla prova, deve essere stimolato da diversi lati. Quindi ogni inclinazione nell’uomo deve essere stimolata ed ora la volontà deve determinare, quali impulsi adempiere. E questo richiede anche una situazione di vita che cambia costantemente, richiede costanti stimoli e costanti insuccessi, che ora invitano l’uomo ad una cosciente lotta di vita, che può essere svolta soltanto terrenamente, che però può anche essere un’influenza sulla vita interiore. Quindi l’uomo può lasciare passare da sé tutte le opportunità. Soltanto una costante lotta di vita fa diventare attivo l’uomo, prima richiedendo la sua forza vitale, che può però essere anche usata per ottenere la forza spirituale. Un’esistenza terrena senza lotta lascerebbe inutilizzata anche la forza vitale, ed un’esistenza senza lotta accenderebbe soltanto nei casi più rari l’amore nel cuore degli uomini, che lo spinge all’azione d’amore. Gli uomini condurrebbero soltanto un’esistenza da fannullone e non riconoscerebbero uno scopo della loro esistenza, che consiste nel cambiamento dell’amore dell’io nell’amore per il prossimo, perché lo vede nella stessa buona situazione di vita e non ha nessun motivo, di mostrargli l’amore. D’altra parte può però procurarsi una vita terrena tranquilla, quando si sforza di pareggiare l’ineguaglianza tra gli uomini con l’amore, quando cerca quindi di eliminare gli stati di miseria per via della maturazione dell’anima mediante un’attività d’amore disinteressato e mette sé stesso quindi in uno stato di maturità che gli assicura una vita terrena spensierata, perché ha generalmente sostenuta la prova della volontà sulla Terra: di stabilire il legame con Me mediante l’amore, che è e rimane lo scopo e la meta della vita terrena. La Terra è la stazione di maturazione per lo spirituale, che entra nella Terra in uno stato ancora molto immaturo: Quindi non può ancora essere un soggiorno paradisiaco mediante la $$Mia$$ Volontà, ma lo potrebbe diventare mediante la volontà degli uomini, se soltanto ognuno tendesse ad adempiere dapprima il suo compito terreno di formarsi nell’amore. Ma per questo gli devono anche essere procurate delle possibilità che consistono, nel prestare disinteressato aiuto per dei prossimi che si trovano nella miseria. Perché in queste occasioni devono dimostrare il loro amore per Me ed il prossimo. Ma allora ogni uomo può anche essere certo, che peseranno sempre meno miserie e preoccupazioni su di lui, ed allora anche la Terra potrebbe essere veramente un soggiorno paradisiaco per tutti gli uomini, se tutto fosse colmato d’amore. La Terra è una stazione di scuola, che ogni uomo deve percorrere. Egli entra in lei immaturo, e maturato la deve di nuovo lasciare. Ed un successo premette anche sempre un duro lavoro, una vittoria sarà sempre il risultato di una lotta precedente. Ma la meta è veramente meravigliosa, la volontà dell’uomo può raggiungere questa meta.

Amen