• Înapoi

Lupta pentru existență este indispensabilă....

O viață pământească liniștită ar însemna pentru cei mai mulți oameni o stagnare spirituală sau chiar un declin, pentru că atunci ființa umană va fi rareori activă în vederea desăvârșirii sale spirituale, deoarece viața pământească l-ar împlini pe deplin, adică i-ar fi de ajuns dacă îi oferă ceea ce are nevoie fizic. Astfel, iubirea sa egoistă ar fi constant susținută și nici soarta semenilor săi nu i-ar oferi vreo ocazie de a-i ajuta și de a fi activ în mod dezinteresat. Viața pe Pământ este o perioadă de testare a voinței ființei umane. Dar, pentru a se putea testa, trebuie să fie stimulată din diferite părți..... Astfel, fiecare instinct al ființei umane trebuie să fie abordat, iar voința trebuie să stabilească acum ce instincte va îndeplini. Iar acest lucru presupune și o situație în continuă schimbare în viață, presupune stimulente constante, dar și eșecuri constante care determină acum lupta conștientă a ființei umane în viață, aceasta poate fi orientată pur fizic, dar poate influența și viața interioară și astfel ființa umană profită de toate oportunitățile de maturizare.... dar poate, de asemenea, să lase astfel de oportunități să treacă pe lângă el. Numai o luptă constantă în viață îi permite ființei umane să devină activă, care la început îi solicită doar vitalitatea, dar pe care o poate folosi și pentru a dobândi forță spirituală. O viață pe Pământ fără luptă ar lăsa nefolosită și vitalitatea ființei umane, deoarece o viață pe Pământ fără luptă nu ar aprinde decât foarte rar în inimile oamenilor dragostea care i-ar împinge să fie activi în dragoste. Oamenii ar duce doar o existență deșartă și nu ar recunoaște un scop al existenței lor care constă în transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele. Deoarece vede că situația aproapelui este la fel de bună ca și a lui și nu are niciun motiv să dovedească iubire față de el. Pe de altă parte, însă, el își poate crea o viață pământească liniștită dacă se străduiește să compenseze prin iubire inegalitatea existentă între oameni, dacă încearcă astfel să remedieze stările de adversitate, care trebuie să fie de dragul maturizării sufletului, printr-o activitate dezinteresată de iubire și se plasează astfel într-o stare de maturitate care îi asigură o viață pământească lipsită de griji, deoarece a trecut, ca să zic așa, testul voinței: Să stabilească legătura cu Mine prin iubire.... care este și rămâne scopul și ținta existenței pământești.... Pământul este un loc de maturizare pentru sufletul care intră pe Pământ încă într-o stare foarte imatură. Așadar, nu poate fi încă un loc paradisiac prin voința Mea, dar ar putea deveni un loc paradisiac prin voința oamenilor.... dacă fiecare s-ar strădui să-și îndeplinească sarcina pământească de a se transforma în iubire.... dar pentru aceasta trebuie să i se dea și posibilitatea de a oferi ajutor dezinteresat semenilor săi aflați în nevoie. Căci aceasta va dovedi dragostea voastră pentru Mine și pentru aproapele vostru. Dar atunci fiecare persoană poate fi sigură că va fi împovărată cu din ce în ce mai puține greutăți și griji, iar atunci pământul ar putea fi cu adevărat o locuință paradisiacă pentru toți oamenii, dacă dragostea îi va umple pe toți. Pământul este o școală prin care fiecare ființă umană trebuie să treacă....Intră în el imatur și ar trebui să îl părăsească complet matur din nou.... Și succesul va necesita întotdeauna o muncă grea, o victorie va încorona întotdeauna o luptă anterioară.... Dar scopul este unul glorios, iar voința omului poate atinge acest scop....

Amin

Strijd om het bestaan is absoluut noodzakelijk

Een rustig leventje zou voor de meeste mensen geestelijke stilstand, zo niet achteruitgang betekenen, want de mens zou dan zelden gaan werken aan zijn geestelijke voltooiing, omdat het aards bestaan hem volledig vervult, d.w.z. voor hem voldoende is wanneer het hem biedt wat hij nodig heeft. Zijn eigenliefde zou dus steeds gevoed worden en ook het lot van zijn medemens zou hem dan geen gelegenheid bieden om dienend en onbaatzuchtig werkzaam te zijn.

Het leven op aarde is een proeftijd voor de wil van de mens. Maar om zich te kunnen beproeven, moet hij van verschillende kanten uit worden aangespoord. Dus moet elke aandrift in de mens worden aangesproken en moet de wil nu bepalen aan welke aandriften hij gevolg geeft. En dat vereist ook een zich voortdurend veranderende levenssituatie, het vereist voortdurende aansporingen en voortdurende mislukkingen, die de mens nu tot een bewuste strijd in het leven weten te bewegen, die alleen maar aards gericht kan zijn, maar die ook op het innerlijk leven van invloed kan zijn.

De mens kan dus alle gelegenheden negeren. Pas de voortdurende strijd om het bestaan laat de mens actief worden - aanvankelijk alleen zijn levenskracht opeisend, maar die hij ook kan gebruiken om geestelijke kracht te verwerven. Een bestaan op aarde zonder moeite zou alleen in de zeldzaamste gevallen in het hart van de mens liefde ontsteken, die de mens aanspoort om in liefde te werken. De mensen zouden slechts een lui leventje leiden en een doel van hun bestaan niet onderkennen dat bestaat in de verandering van eigenliefde tot naastenliefde. Want hij ziet de naaste in even goede levensomstandigheden en ziet geen aanleiding tegenover hem liefde te betonen. Maar anderzijds kan hij zich een rustig aards bestaan bezorgen, wanneer hij zich inspant de ongelijkheid die onder de mensen bestaat in liefde op te heffen - wanneer hij dus noodsituaties, die er terwille van het rijper worden van de ziel moeten zijn, probeert op te heffen door onbaatzuchtige liefdewerken en zichzelf dus in een staat van rijpheid plaatst, die hem een zorgeloos aards bestaan verzekert - omdat hij a.h.w. de wilsproef op aarde heeft doorstaan: de verbinding met MIJ tot stand te brengen door de liefde - wat zin en doel van het leven op aarde is en blijft.

De aarde is de rijpingsplaats voor het geestelijke dat in een nog zeer onrijpe staat de aarde betreedt: dus kan ze nog geen paradijselijke verblijfplaats zijn door Mijn Wil, maar ze zou het kunnen worden door de menselijke wil - wanneer eenieder er alleen naar zou streven om eerst zijn opgave op aarde te vervullen en zich te vormen tot liefde.

Daartoe moeten hem echter ook de mogelijkheden worden verschaft die daarin bestaan onbaatzuchtige hulp te verlenen aan de medemensen die zich in nood bevinden. Want daarin moeten ze hun liefde tot MIJ en tot de naaste bewijzen. Maar dan kan ook ieder mens er zeker van zijn dat er steeds minder noden en zorgen op hem zullen drukken en dan zou ook de aarde waarlijk een paradijselijke verblijfplaats zijn voor alle mensen als liefde alles zou vervullen. De aarde is een scholingsplaats die ieder mens moet doorlopen. Hij betreedt ze onrijp en geheel rijp moet hij haar weer verlaten. En steeds zal 'n succes ook 'n inspannend werk vooropstellen, steeds zal een zege een eerdere strijd bekronen. Maar het doel is iets wondermoois en de wil van de mens kan dit doel bewerkstelligen.

Amen