• Înapoi

Adversitatea, care vă învață să vă rugați corect....

Vă acord toată protecția și ajutorul Meu, dacă vă apropiați de Mine pentru aceasta. Și, prin urmare, nu se poate pierde nimeni care are atât de multă credință în sine încât să-Mi ceară milă în cea mai mare adversitate. Cu adevărat nu-l voi lăsa să se piardă, căci un astfel de apel dovedește că el crede în Mine. Cu toate acestea, cuvintele care sunt rostite doar cu gura nu reprezintă o chemare către Mine, deoarece inima ființei umane este atunci neimplicată, iar Eu evaluez întotdeauna doar ceea ce urcă la Mine în spirit și în adevăr. Dar este posibil ca și așa-numiții creștini formali să trimită din inimă o chemare către Mine în momentele de cea mai mare adversitate, să aibă și ei în ei înșiși certitudinea că există un Dumnezeu care îi poate ajuta și apoi să se întoarcă la El.... Și nu voi înșela această credință.... Iar rugăciunea unei singure persoane, care este astfel trimisă la Mine în spirit și în adevăr, va obține mai mult decât rugăciunea din buze a maselor care folosesc doar formule goale și nu găsesc legătura intimă cu Mine, a căror credință în Mine este astfel una moartă, fără putere și fără viață.... Și voi, oamenii, veți ajunge în astfel de adversități în care numai Eu vă pot ajuta, și atunci se va dovedi cine stabilește relația corectă cu Mine, cine se recomandă Mie din toată inima și apelează la milă. Numai o stare complet deznădăjduită poate provoca acest apel la oamenii slabi sau necredincioși, când mântuirea nu mai pare posibilă și persoana aproape că renunță la ea însăși.... Atunci își poate aduce aminte de Cel care are putere și căruia nimic nu-i este imposibil.... Și atunci tot acoperământul exterior va cădea, atunci ființa umană va sta săracă și smerită în fața Aceluia pe Care nu a vrut să-L recunoască, dar nici nu a putut să-L respingă cu convingere, și atunci se va întoarce către El cu cuvinte pe care inima le bâiguie chiar dacă gura tace. Iar acesta nu va regreta în veci.... Într-o zi, El va binecuvânta această mare adversitate care i-a adus lumina cunoașterii pentru că el a stabilit în mod conștient legătura cu Mine, astfel încât să pot să-l ascult și să-l aud și pe el. O inimă înfricoșată are cele mai multe șanse să renunțe la carapacea rigidă din jurul ei, ea iese la iveală în toată slăbiciunea și se oferă Mie, pe Care Îl recunoaște brusc în marea ei adversitate. Dar trebuie să existe încă o scânteie de credință în ea, care a fost îngropată și care acum strălucește prin marea adversitate ca o mică stea a speranței.... Dar oricine este lipsit de credință nu va găsi calea spre Mine nici în cea mai mare adversitate, cu excepția cazului în care puterea credinței unui semen ar putea să-l convingă să se predea, la fel, unei puteri pe care încă nu a recunoscut-o.... Cunosc fiecare gând și îl iau în considerare și, cu adevărat, nu voi lăsa să se piardă pe nimeni care mai poate fi salvat, căci dragostea și grija Mea sunt îndreptate în mod constant către oamenii de pe acest Pământ, astfel încât aceștia să găsească totuși calea spre Mine înainte de sfârșit.... Prin urmare, orice s-ar întâmpla nu va contribui decât la recunoașterea Mea de către oameni, la stabilirea conștientă a legăturii cu Mine, pentru că atunci nici ei nu se vor pierde pentru veșnicie.... Voi, care sunteți cu spiritul trezit, trebuie să priviți toate evenimentele din timpul care vine doar în așa fel încât să servească la salvarea celui căzut.... Căci se vor întâmpla încă multe lucruri care vă vor face să tremurați.... Iar oamenii vor fi înclinați să nege un Dumnezeu al iubirii. Dar voi știți care este miza.... că Eu folosesc toate mijloacele pentru a-i determina pe oameni să trimită o chemare către Mine din inima lor.... și că, prin urmare, trebuie să recurg și la mijloace care vă fac să vă îndoiți de iubirea Mea și totuși, doar iubirea Mea este decisivă, pentru că vreau să protejez sufletele de o nouă izgonire, de o adversitate mult mai mare....

Amin

La miseria che insegna a pregare bene

Concedo la Mia Protezione ed il Mio Aiuto a tutti voi, se li chiedete a Me. E perciò non può andare perduto nessun uomo che ha tanta fede in sé di poter invocare Me per la Compassione nella più alta miseria. Non lo lascio davvero andare perduto, perché una tale chiamata dimostra che crede in Me. Le parole che pronuncia solo la bocca, non sono ancora nessuna chiamata a Me, perché allora il cuore dell’uomo non ne partecipa ed Io valuto sempre soltanto ciò che sale a Me nello Spirito e nella Verità. Ma è possibile che anche i cosiddetti cristiani formali in tempi di massima miseria mandano una chiamata su a Me provenendo dal cuore, che anche loro abbiano in sé la certezza che esista un Dio, il Quale può aiutarli e poi si rivolgono a Lui. Ed Io non deluderò questa fede. E la preghiera di un unico uomo che quindi viene inviata su a Me nello Spirito e nella Verità, otterrà di più che la preghiera di labbra delle masse che impiegano solo vuote formule e non trovano l’intimo collegamento con Me, la cui fede in Me quindi è morta, senza Forza e Vita.

E voi uomini capiterete in tale miseria, nella quale solo Io posso aiutare, ed allora si dimostrerà chi stabilisce il giusto rapporto con Me, chi si raccomanda a Me di tutto cuore e chiede la Grazia. Solo uno stato totalmente disperato nei credenti di fede debole oppure miscredenti, può procurare questa chiamata di richiesta, se la salvezza non sembra più possibile in nessun modo e l’uomo stesso rinuncia quasi a sé. Allora può pensare a Colui il Quale ha la Potenza ed al Quale nulla è impossibile. Ed allora cadono tutti gli involucri esteriori, allora l’uomo sta povero ed umile dinanzi a Colui, il Quale non voleva riconoscere, ma che non poteva nemmeno rinnegare convinto, ed allora si rivolge a Lui con parole che raccoglie il cuore, anche quando la bocca rimane muta. E costui non si pentirà in eterno. Una volta benedirà questa grande miseria che gli ha portato la Luce della conoscenza, perché ha stabilito coscientemente il collegamento con Me in modo, che Io lo potevo ascoltare e l’ho esaudito.

Un cuore timoroso lascia cadere prima l’involucro rigido, si fa avanti in tutta la debolezza e si offre a Me, il Quale riconosce all’improvviso nella sua grande miseria. Ma in lui deve anche essere una scintillina di fede che era coperta ed ora splende attraverso la grande miseria come minuscola stella di speranza. Chi è miscredente, non trova la via verso di Me nemmeno nella più grande miseria, a meno che la Forza della fede di un prossimo lo possa muovere di dare pure sé stesso ad una Potenza da lui non ancora riconosciuta. Io sò di ogni pensiero e ne tengo conto, e chi si lascia ancora salvare, non lo lascio davvero andare perduto, perché il Mio Amore e Provvidenza valgono per gli uomini di questa Terra, che Mi trovano ancora prima della fine.

Perciò, qualunque cosa possa anche succedere, tutto deve soltanto contribuire che gli uomini Mi riconoscano, che stabiliscano coscientemente il collegamento con Me, perché allora non sono nemmeno perduti per tempi eterni. Voi che siete di spirito risvegliato, dovete osservare gli avvenimenti del tempo in arrivo solamente in modo, che servano alla salvezza dello spirituale caduto, perché succederanno ancora molte cose che vi faranno tremare. E gli uomini saranno inclini a rinnegare un Dio dell’Amore. Ma voi sapete di che cosa si tratta, che Io impiego tutti i mezzi per indurre gli uomini, di mandare a Me una chiamata dal cuore e che perciò devo anche cogliere i mezzi che vi fanno dubitare del Mio Amore, e malgrado ciò è ancora determinante unicamente il Mio Amore, perché vorrei preservare le anime dalla rinnovata relegazione, da una miseria molto peggiore.

Amen