• Înapoi

Referiri ale lui Dumnezeu la caracterul trecător al bunurilor pământești....

Omul trebuie mai întâi să fie făcut să înțeleagă caracterul trecător al bunurilor pământești-materiale înainte de a se îndrepta spre ceea ce este nepieritor. Viața pământească îi umple gândurile pentru că îl confruntă cu sarcini și împliniri ale datoriei care îi vor ocupa mereu gândirea.... Iar el ar fi insațiabil dacă totul ar dura, pentru că atunci ar putea să-și sporească constant bunurile și atunci nu ar mai exista nicio limită pentru dorințele și poftele sale.... Dar, întrucât materia este trecătoare, el este astfel obligat să fie în permanență activ pentru a obține aceste bunuri, ceea ce, într-adevăr, îi poate ocupa și toată gândirea, dar lasă deschisă și posibilitatea ca efemeritatea să-l învețe să gândească altfel.... că i se poate părea inutil să-și folosească toată vitalitatea doar pentru aceste bunuri.... că are o dorință pentru bunuri care sunt nepieritoare. Numai conștientizarea lipsei de valoare a bunurilor pământești îl poate determina să se străduiască pentru bunurile spirituale.... sau altfel să alerge tot mai mult după cele trecătoare pentru că nu au permanență.... Și chiar dacă posesiunile pământești rămân la om și el le poate spori în mod constant fără ca acestea să-i fie luate, gândul morții îi amintește mereu că trebuie să se desprindă din timp de ceea ce pierde totuși prin moarte.... Așadar, totul în viață este aranjat de Dumnezeu în așa fel încât ființa umană poate învăța foarte ușor să disprețuiască lumea și bunurile ei și să intre mental într-o altă lume.... Dar gândurile și voința lui nu sunt neapărat îndreptate spre această altă lume.... omul este liber să aleagă de care lume se lasă captivat.... Iar bunurile pământești vor exercita de cele mai multe ori o atracție mai mare pentru că sunt tangibile și vizibile, în timp ce bunurile spirituale nu lasă prea multă impresie pentru că se presupune că au o valoare prea mică.... și vor avea valoare pentru oameni doar dacă aceștia sunt capabili să se detașeze cu ușurință de bunurile pământești. Dacă fiecare persoană s-ar gândi că chiar a doua zi ar putea fi ultima sa zi, atunci toate bunurile pământești și achiziționarea lor i s-ar părea complet inutile și ar face ceva mai multe provizii pentru timpul de după.... Dar ei resping orice gând despre moarte ca fiind "încă prematur" și se bucură doar de lumea pământească și de bunurile ei. De aceea, cu cât sfârșitul este mai aproape, cu atât mai mult moartea este adusă în fața ochilor oamenilor..... Oamenii sunt smulși din mijlocul vieții pentru a le arăta în mod repetat semenilor lor caracterul trecător, pentru a le îndrepta în mod repetat gândurile spre propria lor moarte.... Se arată atât de evident cât de puțină siguranță poate avea fiecare individ în ceea ce privește propria viață.... și, de fiecare dată, bunurile sunt distruse, bunurile pământești cad victime diverselor catastrofe.... Oamenii sunt mereu și pretutindeni îndreptați spre viața reală, permanentă, pe care fiecare o poate obține dacă își dorește cu seriozitate.... dacă se străduiește să obțină bunuri spirituale pe care nici măcar moartea nu i le poate lua, care îl vor urma în împărăția de dincolo atunci când va veni ceasul trecerii sale.... Fiecare persoană ar trebui să se străduiască să obțină comori spirituale, atunci nici măcar moartea nu-l va mai speria; atunci va fi devenit și el victorios asupra morții, pentru că îl așteaptă viața veșnică în împărăția spirituală, care îl va face nespus de fericit și va dăinui pentru toată veșnicia....

Amin

As referências de Deus à transitoriedade dos bens terrenos....

A transitoriedade do material terreno deve primeiro ser tornada compreensível para o ser humano antes de ele se voltar para aquilo que é imperecível. A vida terrestre enche os seus pensamentos porque o confronta com tarefas e o cumprimento de deveres que sempre ocuparão os seus pensamentos.... E ele seria insaciável se tudo durasse, porque então ele seria capaz de aumentar constantemente os seus bens e não haveria então nenhum limite para os seus desejos e desejos.... Mas uma vez que a matéria é transitória, ele é assim constantemente obrigado a ser activo para alcançar estes bens...., o que pode, de facto, também retomar todo o seu pensamento mas também deixa em aberto a possibilidade de que a transitória o ensine a pensar de forma diferente.... que lhe pode parecer inútil usar toda a sua vitalidade apenas para estes bens.... que ele tem um desejo de bens que são imperecíveis. Só a realização da inutilidade dos bens terrenos pode levá-lo a lutar pelos bens espirituais.... ou então a perseguir cada vez mais após o transitório porque não tem permanência.... E mesmo que os bens terrenos permaneçam com o ser humano e ele possa aumentá-los constantemente sem que lhe sejam retirados, o pensamento da morte é sempre um lembrete para ele de que se deve separar cedo daquilo que, no entanto, perde através da morte.... Assim, tudo na vida é organizado por Deus de tal forma que o ser humano pode muito facilmente aprender a desprezar o mundo e os seus bens e entrar mentalmente noutro mundo.... Mas os seus pensamentos e vontade não são necessariamente dirigidos para este outro mundo.... o homem é livre de escolher que mundo se deixa cativar por.... E os bens terrenos exercerão sobretudo uma maior atracção porque são tangíveis e visíveis, enquanto os bens espirituais deixam pouca impressão porque são supostamente de pouco valor.... e só terá valor para as pessoas se elas forem capazes de se separarem facilmente dos bens terrenos. Se cada pessoa considerasse que o dia seguinte poderia ser o seu último, então todos os bens terrenos e a sua aquisição lhe pareceriam completamente inúteis e ele faria um pouco mais de provisões para o tempo a seguir a.... Mas rejeitam qualquer pensamento de morte como 'ainda prematuro' e só desfrutam do mundo terreno e dos seus bens. É por isso que quanto mais perto está o fim, mais a morte é trazida aos olhos das pessoas..... As pessoas são arrancadas do meio da vida a fim de apontar repetidamente a transição para os seus semelhantes, a fim de voltarem repetidamente os seus pensamentos para a sua própria morte.... É tão obviamente demonstrado como cada indivíduo pode ter pouca segurança em relação à sua própria vida.... e, uma e outra vez, os bens terrenos são destruídos, os bens terrenos são vítimas das várias catástrofes.... As pessoas são sempre e em todo o lado apontadas para a vida real e permanente que todos podem alcançar se quiserem seriamente.... se se esforçar por bens espirituais que até a morte não lhe pode tirar, que o seguirão para o reino do além quando chegar a hora da sua passagem.... Cada pessoa deve lutar por tesouros espirituais, então nem a morte o assustará; então também se terá tornado vitorioso sobre a morte, porque a vida eterna o espera no reino espiritual, o que o fará indizívelmente feliz e durará toda a eternidade...._>Ámen