• Înapoi

Referiri ale lui Dumnezeu la caracterul trecător al bunurilor pământești....

Omul trebuie mai întâi să fie făcut să înțeleagă caracterul trecător al bunurilor pământești-materiale înainte de a se îndrepta spre ceea ce este nepieritor. Viața pământească îi umple gândurile pentru că îl confruntă cu sarcini și împliniri ale datoriei care îi vor ocupa mereu gândirea.... Iar el ar fi insațiabil dacă totul ar dura, pentru că atunci ar putea să-și sporească constant bunurile și atunci nu ar mai exista nicio limită pentru dorințele și poftele sale.... Dar, întrucât materia este trecătoare, el este astfel obligat să fie în permanență activ pentru a obține aceste bunuri, ceea ce, într-adevăr, îi poate ocupa și toată gândirea, dar lasă deschisă și posibilitatea ca efemeritatea să-l învețe să gândească altfel.... că i se poate părea inutil să-și folosească toată vitalitatea doar pentru aceste bunuri.... că are o dorință pentru bunuri care sunt nepieritoare. Numai conștientizarea lipsei de valoare a bunurilor pământești îl poate determina să se străduiască pentru bunurile spirituale.... sau altfel să alerge tot mai mult după cele trecătoare pentru că nu au permanență.... Și chiar dacă posesiunile pământești rămân la om și el le poate spori în mod constant fără ca acestea să-i fie luate, gândul morții îi amintește mereu că trebuie să se desprindă din timp de ceea ce pierde totuși prin moarte.... Așadar, totul în viață este aranjat de Dumnezeu în așa fel încât ființa umană poate învăța foarte ușor să disprețuiască lumea și bunurile ei și să intre mental într-o altă lume.... Dar gândurile și voința lui nu sunt neapărat îndreptate spre această altă lume.... omul este liber să aleagă de care lume se lasă captivat.... Iar bunurile pământești vor exercita de cele mai multe ori o atracție mai mare pentru că sunt tangibile și vizibile, în timp ce bunurile spirituale nu lasă prea multă impresie pentru că se presupune că au o valoare prea mică.... și vor avea valoare pentru oameni doar dacă aceștia sunt capabili să se detașeze cu ușurință de bunurile pământești. Dacă fiecare persoană s-ar gândi că chiar a doua zi ar putea fi ultima sa zi, atunci toate bunurile pământești și achiziționarea lor i s-ar părea complet inutile și ar face ceva mai multe provizii pentru timpul de după.... Dar ei resping orice gând despre moarte ca fiind "încă prematur" și se bucură doar de lumea pământească și de bunurile ei. De aceea, cu cât sfârșitul este mai aproape, cu atât mai mult moartea este adusă în fața ochilor oamenilor..... Oamenii sunt smulși din mijlocul vieții pentru a le arăta în mod repetat semenilor lor caracterul trecător, pentru a le îndrepta în mod repetat gândurile spre propria lor moarte.... Se arată atât de evident cât de puțină siguranță poate avea fiecare individ în ceea ce privește propria viață.... și, de fiecare dată, bunurile sunt distruse, bunurile pământești cad victime diverselor catastrofe.... Oamenii sunt mereu și pretutindeni îndreptați spre viața reală, permanentă, pe care fiecare o poate obține dacă își dorește cu seriozitate.... dacă se străduiește să obțină bunuri spirituale pe care nici măcar moartea nu i le poate lua, care îl vor urma în împărăția de dincolo atunci când va veni ceasul trecerii sale.... Fiecare persoană ar trebui să se străduiască să obțină comori spirituale, atunci nici măcar moartea nu-l va mai speria; atunci va fi devenit și el victorios asupra morții, pentru că îl așteaptă viața veșnică în împărăția spirituală, care îl va face nespus de fericit și va dăinui pentru toată veșnicia....

Amin

세상 재물의 무상함에 대한 하나님의 가르침.

인간이 불멸한 것으로 향하기 전에 이 땅의 물질적인 것들이 헛된 것임을 먼저 이해할 수 있게 돼야만 한다. 이 땅의 삶이 인간의 생각을 지배하고 있다. 왜냐면 그가 항상 그의 생각을 사로잡게 될 과제와 의무를 받기 때문이다. 그가 모든 것을 소유할지라도 그는 만족할 수 없게 될 것이다. 왜냐면 그러면 그가 계속해서 자신의 소유물을 늘릴 수 있고 그의 소원과 욕망에 제한이 없게 될 것이기 때문이다. 그러나 물질이 사라지는 것이기 때문에 이로써 그는 물질적인 재물을 얻기 위해 일하도록 항상 또 다시 강요받게 된다. 이런 일은 실제 그의 모든 생각을 요구할 수 있지만 무상함이 그에게 다르게 생각하게 하고 재물이 그에게 소용이 없게 보이게 하고 모든 생명력을 단지 이런 물질을 위해 사용하는 일이 그에게 소용이 없게 보이게 하고 그가 쇠하지 않는 재물을 갈망하게 되도록 가르쳐 줄 가능성이 있다.

세상의 소유물이 무가치하다는 것을 아는 일이 단지 그가 영적인 소유물을 얻도록 노력하게 만들 수 있다. 그러나 또는 지속되지 않기 때문에 점점 더 많이 헛된 것을 추구하게 만들 수 있다. 인간의 이 땅의 재물이 보존되고 그가 이 땅의 재물을 빼앗기지 않고 계속해서 늘릴 수 있다 할지라도 죽음에 대한 생각이 항상 그에게 그가 죽음을 통해 잃게 될 것으로부터 일찍이 자유롭게 되라는 경고를 해준다.

그러므로 하나님이 삶의 모든 일을 인간이 아주 쉽게 세상과 세상의 재물을 경시하는 법을 배우고 생각으로 다른 세상으로 들어갈 수 있게 일어나게 한다. 그러나 그의 생각과 의지가 강제적으로 다른 세계로 향하게 되지 않고 그가 어떤 세계에 의해 자신이 포로가 되게 할지는 사람에게 달려 있다. 이 땅의 재물은 만질 수 있고 눈에 보이기 때문에 더 큰 매력을 발휘한다. 반면에 영적인 재물은 적은 인상을 준다. 왜냐면 영적인 재물이 적은 가치가 있다는 잘못 된 인상을 주기 때문이다. 인간이 세상의 재물로부터 쉽게 자유롭게 될 수 있다면, 그가 비로소 영적인 재물이 주는 영향을 받게 될 것이다.

모든 사람이 다음 날이 이미 그의 마지막 날이 될 수 있다는 생각을 한다면, 그에게 모든 이 땅의 재물과 이런 재물을 얻는 일이 전적으로 무의미하게 보이게 될 것이고 그는 죽음 후의 시간을 위해 더 많은 준비를 할 것이다. 그러나 그들은 죽음에 대한 모든 생각을 너무 이른 생각으로 거부하고 단지 이 땅의 세상과 세상의 재물을 즐긴다. 그러므로 종말이 가까울수록 사람들이 더 많은 죽음을 보게 한다. 이웃에게 헛되다는 것을 반복해서 알려주고 생각이 항상 또 다시 자신의 죽음으로 향하도록 하기 위해 삶의 한 가운데에서 사람들이 죽는 일이 일어나게 될 것이다. 이를 아주 공개적으로 알려주어 사람이 각자의 삶이 얼마나 적게 안전한지를 명확하게 해준다. 재물들이 항상 또 다시 파괴되고 이 땅의 재물이 다양한 자연재해에 의해 희생이 된다.

사람들은 언제나 어디서나 실제적이고 지속적인 생명에 대해 가르침을 받는다. 모든 사람이 이런 생명에 도달할 수 있다. 도달하기 위한 조건은 그들이 이런 생명을 진지하게 원하고 영적 재물을 추구하는 일이다. 영적인 재물은 죽음조차 빼앗을 수 없는 재물이고 죽음의 시간이 되었을 때 그를 따라 저세상의 나라에 까지 따라오는 재물이다. 모든 사람이 이런 영적인 재물을 추구해야 한다. 그러면 그는 죽음도 두려워하지 않게 될 것이고 그러면 그는 또한 죽음을 이기는 사람이 된 것이다. 왜냐면 영의 나라의 영원한 생명이 그를 기다리고 있기 때문이다. 영의 나라의 삶은 그를 말할 수 없게 행복하게 하고 모든 영원에 영원까지 지속이 된다.

아멘