• Înapoi

Referiri ale lui Dumnezeu la caracterul trecător al bunurilor pământești....

Omul trebuie mai întâi să fie făcut să înțeleagă caracterul trecător al bunurilor pământești-materiale înainte de a se îndrepta spre ceea ce este nepieritor. Viața pământească îi umple gândurile pentru că îl confruntă cu sarcini și împliniri ale datoriei care îi vor ocupa mereu gândirea.... Iar el ar fi insațiabil dacă totul ar dura, pentru că atunci ar putea să-și sporească constant bunurile și atunci nu ar mai exista nicio limită pentru dorințele și poftele sale.... Dar, întrucât materia este trecătoare, el este astfel obligat să fie în permanență activ pentru a obține aceste bunuri, ceea ce, într-adevăr, îi poate ocupa și toată gândirea, dar lasă deschisă și posibilitatea ca efemeritatea să-l învețe să gândească altfel.... că i se poate părea inutil să-și folosească toată vitalitatea doar pentru aceste bunuri.... că are o dorință pentru bunuri care sunt nepieritoare. Numai conștientizarea lipsei de valoare a bunurilor pământești îl poate determina să se străduiască pentru bunurile spirituale.... sau altfel să alerge tot mai mult după cele trecătoare pentru că nu au permanență.... Și chiar dacă posesiunile pământești rămân la om și el le poate spori în mod constant fără ca acestea să-i fie luate, gândul morții îi amintește mereu că trebuie să se desprindă din timp de ceea ce pierde totuși prin moarte.... Așadar, totul în viață este aranjat de Dumnezeu în așa fel încât ființa umană poate învăța foarte ușor să disprețuiască lumea și bunurile ei și să intre mental într-o altă lume.... Dar gândurile și voința lui nu sunt neapărat îndreptate spre această altă lume.... omul este liber să aleagă de care lume se lasă captivat.... Iar bunurile pământești vor exercita de cele mai multe ori o atracție mai mare pentru că sunt tangibile și vizibile, în timp ce bunurile spirituale nu lasă prea multă impresie pentru că se presupune că au o valoare prea mică.... și vor avea valoare pentru oameni doar dacă aceștia sunt capabili să se detașeze cu ușurință de bunurile pământești. Dacă fiecare persoană s-ar gândi că chiar a doua zi ar putea fi ultima sa zi, atunci toate bunurile pământești și achiziționarea lor i s-ar părea complet inutile și ar face ceva mai multe provizii pentru timpul de după.... Dar ei resping orice gând despre moarte ca fiind "încă prematur" și se bucură doar de lumea pământească și de bunurile ei. De aceea, cu cât sfârșitul este mai aproape, cu atât mai mult moartea este adusă în fața ochilor oamenilor..... Oamenii sunt smulși din mijlocul vieții pentru a le arăta în mod repetat semenilor lor caracterul trecător, pentru a le îndrepta în mod repetat gândurile spre propria lor moarte.... Se arată atât de evident cât de puțină siguranță poate avea fiecare individ în ceea ce privește propria viață.... și, de fiecare dată, bunurile sunt distruse, bunurile pământești cad victime diverselor catastrofe.... Oamenii sunt mereu și pretutindeni îndreptați spre viața reală, permanentă, pe care fiecare o poate obține dacă își dorește cu seriozitate.... dacă se străduiește să obțină bunuri spirituale pe care nici măcar moartea nu i le poate lua, care îl vor urma în împărăția de dincolo atunci când va veni ceasul trecerii sale.... Fiecare persoană ar trebui să se străduiască să obțină comori spirituale, atunci nici măcar moartea nu-l va mai speria; atunci va fi devenit și el victorios asupra morții, pentru că îl așteaptă viața veșnică în împărăția spirituală, care îl va face nespus de fericit și va dăinui pentru toată veșnicia....

Amin

God's references to the transience of earthly goods....

The transitoriness of the earthly-material must first be made comprehensible to the human being before he turns to that which is imperishable. Earthly life fills his thoughts because it confronts him with tasks and the fulfilment of duties which will always occupy his thoughts.... And he would be insatiable if everything lasted, because then he would be able to constantly increase his possessions and there would then be no limit to his desires and cravings.... But since matter is transient, he is thereby constantly forced to be active in order to achieve these goods, which can indeed also take up all his thinking but also leaves open the possibility that transience teaches him to think differently.... that it can seem useless to him to use all his vitality only for these goods.... that he has a desire for goods which are imperishable. Only the realization of the worthlessness of earthly possessions can cause him to strive for spiritual possessions.... or else to chase ever more after the transient because it has no permanence.... And even if earthly possessions remain with the human being and he can constantly increase them without them being taken away from him, the thought of death is always a reminder to him that he should detach himself early from that which he nevertheless loses through death.... So everything in life is arranged by God in such a way that the human being can very easily learn to despise the world and its goods and mentally enter another world.... But his thoughts and will are not necessarily directed towards this other world.... man is free to choose which world he allows himself to be captivated by.... And earthly goods will mostly exert a greater attraction because they are tangible and visible, whereas spiritual goods leave little impression because they are supposedly of too little value.... and will only have value for people if they are able to easily detach themselves from earthly goods. If every person were to consider that the very next day could be his last, then all earthly goods and their acquisition would seem completely pointless to him and he would make somewhat more provision for the time after.... But they reject every thought of death as 'still premature' and only enjoy the earthly world and its goods. That is why the closer the end is, the more death is brought before people's eyes.... People are torn out of the midst of life in order to repeatedly point out the transience to their fellow human beings, in order to repeatedly turn their thoughts towards their own demise.... It is so obviously shown how little security each individual may have with regard to his own life.... and again and again possessions are destroyed, earthly goods fall victim to the various catastrophes.... People are always and everywhere pointed to the real, permanent life which everyone can attain if he seriously wants to.... if he strives for spiritual goods which even death cannot take away from him, which will follow him into the kingdom of the beyond when the hour of his passing has come.... Every person should strive for spiritual treasures, then even death will not frighten him; then he will also have become victorious over death, because eternal life awaits him in the spiritual kingdom, which will make him unspeakably happy and last for all eternity....

Amen