• Înapoi

Referiri ale lui Dumnezeu la caracterul trecător al bunurilor pământești....

Omul trebuie mai întâi să fie făcut să înțeleagă caracterul trecător al bunurilor pământești-materiale înainte de a se îndrepta spre ceea ce este nepieritor. Viața pământească îi umple gândurile pentru că îl confruntă cu sarcini și împliniri ale datoriei care îi vor ocupa mereu gândirea.... Iar el ar fi insațiabil dacă totul ar dura, pentru că atunci ar putea să-și sporească constant bunurile și atunci nu ar mai exista nicio limită pentru dorințele și poftele sale.... Dar, întrucât materia este trecătoare, el este astfel obligat să fie în permanență activ pentru a obține aceste bunuri, ceea ce, într-adevăr, îi poate ocupa și toată gândirea, dar lasă deschisă și posibilitatea ca efemeritatea să-l învețe să gândească altfel.... că i se poate părea inutil să-și folosească toată vitalitatea doar pentru aceste bunuri.... că are o dorință pentru bunuri care sunt nepieritoare. Numai conștientizarea lipsei de valoare a bunurilor pământești îl poate determina să se străduiască pentru bunurile spirituale.... sau altfel să alerge tot mai mult după cele trecătoare pentru că nu au permanență.... Și chiar dacă posesiunile pământești rămân la om și el le poate spori în mod constant fără ca acestea să-i fie luate, gândul morții îi amintește mereu că trebuie să se desprindă din timp de ceea ce pierde totuși prin moarte.... Așadar, totul în viață este aranjat de Dumnezeu în așa fel încât ființa umană poate învăța foarte ușor să disprețuiască lumea și bunurile ei și să intre mental într-o altă lume.... Dar gândurile și voința lui nu sunt neapărat îndreptate spre această altă lume.... omul este liber să aleagă de care lume se lasă captivat.... Iar bunurile pământești vor exercita de cele mai multe ori o atracție mai mare pentru că sunt tangibile și vizibile, în timp ce bunurile spirituale nu lasă prea multă impresie pentru că se presupune că au o valoare prea mică.... și vor avea valoare pentru oameni doar dacă aceștia sunt capabili să se detașeze cu ușurință de bunurile pământești. Dacă fiecare persoană s-ar gândi că chiar a doua zi ar putea fi ultima sa zi, atunci toate bunurile pământești și achiziționarea lor i s-ar părea complet inutile și ar face ceva mai multe provizii pentru timpul de după.... Dar ei resping orice gând despre moarte ca fiind "încă prematur" și se bucură doar de lumea pământească și de bunurile ei. De aceea, cu cât sfârșitul este mai aproape, cu atât mai mult moartea este adusă în fața ochilor oamenilor..... Oamenii sunt smulși din mijlocul vieții pentru a le arăta în mod repetat semenilor lor caracterul trecător, pentru a le îndrepta în mod repetat gândurile spre propria lor moarte.... Se arată atât de evident cât de puțină siguranță poate avea fiecare individ în ceea ce privește propria viață.... și, de fiecare dată, bunurile sunt distruse, bunurile pământești cad victime diverselor catastrofe.... Oamenii sunt mereu și pretutindeni îndreptați spre viața reală, permanentă, pe care fiecare o poate obține dacă își dorește cu seriozitate.... dacă se străduiește să obțină bunuri spirituale pe care nici măcar moartea nu i le poate lua, care îl vor urma în împărăția de dincolo atunci când va veni ceasul trecerii sale.... Fiecare persoană ar trebui să se străduiască să obțină comori spirituale, atunci nici măcar moartea nu-l va mai speria; atunci va fi devenit și el victorios asupra morții, pentru că îl așteaptă viața veșnică în împărăția spirituală, care îl va face nespus de fericit și va dăinui pentru toată veșnicia....

Amin

Le Indicazioni di Dio alla caducità dei beni terreni

All’uomo dapprima dev’essere reso comprensibile la caducità del terreno-materiale, prima che si rivolga a ciò che è imperituro. La vita terrena colma i suoi pensieri, perché lo mette davanti a compiuti e l’adempimento di doveri, che occupano sempre il suo pensare. E sarebbe insaziabile, se tutto avesse consistenza, perché allora potrebbe costantemente aumentare il suo possesso ed allora non ci sarebbe più nessun limite per i suoi desideri e brame. Ma dato che materia è peritura, è sempre di nuovo costretto ad essere attivo per il raggiungimento di questi beni, cosa che può comunque anche occupare tutto il suo pensare, ma lascia anche libera la possibilità che la caducità gli insegna di pensare diversamente, che gli può apparire inutile di impiegare tutta la forza vitale solo per questi beni, che ha desiderio per dei beni che sono imperituri. Solo la conoscenza dell’inutilità del possesso terreno può indurlo a tendere al possesso spirituale, oppure di inseguire sempre di più il caduco, perché non ha consistenza. E persino quando all’uomo rimane conservato il possesso terreno e lo può costantemente aumentare senza che gli venga tolto, il pensiero alla morte è per lui sempre un ammonimento che si deve staccare in tempo da ciò che attraverso la morte perde comunque. Quindi da Parte di Dio è disposto tutto nella vita in modo che l’uomo impari molto facilmente a disprezzare il mondo ed i suoi beni e che può entrare mentalmente in un altro mondo. Ma i suoi pensieri e la sua volontà non vengono orientati per costrizione a questo altro mondo, l’uomo è libero da quale mondo si lascia catturare. Ed i beni terreni eserciteranno sovente una maggior forza d’attrazione, perché sono afferrabili e visibili, mentre i Beni spirituali lasciano poca impressione, perché presumibilmente hanno meno valore, e lo avranno anche solo per l’uomo, quando è in grado di staccarsi facilmente dai beni terreni. Se ogni uomo pensasse che già il giorno di domani possa essere per lui l’ultimo, allora tutti i beni t terreni e la loro conquista si sembrerebbe totalmente senza senso, e provvederebbe un poco di più per il tempo dopo. Ma rigettano ogni pensiero alla morte come “ancora anticipato” e gioisono solo del mondo terreno e dei suoi beni. Perciò agli uomini viene anche sempre di più guidato davanti agli occhi la morte, più la fine è vicina. Dal mezzo della vita vengono strappati gli uomini per indicare sempre di nuovo ai prossimi la caducità, per rivolgere sempre di nuovo i loro pensieri al proprio decesso. Viene mostrato così evidente, quanta poca sicurezza possa avere ogni singolo riferito alla sua propria vita e viene sempre di nuovo distrutto il possesso, beni terreni cadono vittime a differenti catastrofi. Sempre ed ovunque viene indicato agli uomini la vera Vita, quella costante, che ognuno si può conquistare, se lo vuole seriamente, se tende ai Beni spirituali, che nemmeno la morte gli può togliere, che lo seguono nel Regno dell’aldilà, quando è venuta l’ora del suo decesso. Ogni uomo deve tendere ai Tesori spirituali, allora non lo spaventerà nemmeno la morte; allora è diventato vincitore anche sulla morte, perché lo attende una Vita terna nel Regno spirituale, che lo rende immensamente felice e che ha consistenza in tutta l’Eternità.

Amen