• Înapoi

Ceasul judecății - Judecata de Apoi.... Represalii....

Fie sus sau jos.... fie sărac sau bogat, fie tânăr sau bătrân.... cu toții va trebui într-o zi să dați socoteală pentru viața voastră pământească, atunci când va veni ultima voastră zi. Nimeni nu se va putea sustrage acestei responsabilități, căci într-o zi va veni ceasul socotelii, ceasul judecății, care va decide starea sufletului vostru și soarta lui ulterioară.... Chiar dacă voi, oamenii, vă îndoiți de viața sufletului după moarte, chiar dacă considerați că viața voastră s-a terminat odată cu moartea trupului.... nici voi nu veți scăpa de această ultimă Judecată.... și va trebui să vă dați seama cu groază că gândirea voastră a fost greșită și că viața voastră a fost una zadarnică, pentru că doar câțiva vor fi trăit o viață de iubire care au negat existența unei vieți după moarte.... Iar acestor puțini le va veni conștiința și dorința de a-și îndrepta greșelile. Și tot ei vor găsi curând ajutoare care îi vor ajuta în adversitatea lor spirituală.... Totuși, acolo unde lipsește orice credință și unde se înregistrează puțină iubire, ceasul Judecății va fi amar, pentru că, în funcție de starea lor de maturitate spirituală, soarta care îi așteaptă acum este neputința și lipsa de lumină.... o vegetație neputincioasă în întunericul chinuitor.... Și nici un suflet nu poate scăpa de această soartă, indiferent cât de înalt în rang și demnitate a fost pe Pământ, căci toți cei care nu și-au creat o haină spirituală pe Pământ vor ajunge în lumea de dincolo goi și săraci.... care s-au îngrijit doar de trup, dar nu și de suflet, ale căror aspirații și gânduri au fost îndreptate doar spre bunurile pământești și care nu au avut nici un fel de credință în răscumpărare, în viața de după moarte. Crearea unui înveliș pentru ei înșiși în împărăția de dincolo, care să însemne ușurare pentru ei, este excesiv de dificilă.... dar nu imposibil.... Dar adesea durează mult timp până când astfel de suflete își adună voința de a face acest lucru. Și, din moment ce sufletul însuși trebuie să abordeze transformarea, de multe ori pot trece eternități până când se decide să facă acest lucru. Pe Pământ, oamenii nu se gândesc la sfârșitul lor și la responsabilitatea cu care se confruntă și, prin urmare, nu se pregătesc pentru aceasta; iar dacă după moarte le vine doar o slabă conștientizare a situației lor, ei nu mai pot face nimic pentru a îmbunătăți această situație, deoarece le lipsește toată puterea de care dispuneau din belșug pe Pământ. Căci, așa cum pe Pământ doar activitatea iubitoare ajută sufletul să atingă perfecțiunea, tot așa și acolo, în împărăția spirituală.... Dar a lucra cu iubire înseamnă: A dărui, a dori să ajuți, a face fericit.... Dar sufletele ajung complet sărace și nu posedă nimic din ceea ce ar putea da; nu au puterea de a putea ajuta, ele însele sunt nefericite și de aceea nu pot distribui fericirea.... sunt sărace și nefericite și au nevoie de ajutor ele însele. Oamenii nu-și dau seama că într-o zi vor culege ceea ce au semănat pe Pământ..... Dar, conform justiției divine, totul trebuie să fie echilibrat și fiecare va primi în funcție de merit. Fiecare suflet va trebui să ia asupra sa soarta pe care a dobândit-o prin schimbarea sa pământească.... Și va veni ceasul în care fiecare persoană va trebui să răspundă pentru ea însăși.... ceasul judecății va veni pentru fiecare suflet în ultima sa zi....

Amin

L’ora della resa dei conti – Il Giudizio – La retribuzione

Sia alti, se bassi, sia poveri, sia ricchi, giovani o vecchi, tutti dovete una volta rendere conto per il camino della vostra vita terrena, quando sarà venuto il vostro ultimo giorno. Nessuno potrà sottrarsi a questa responsabilità, perché una volta arriva l’ora della resa dei conti, l’ora del Giudizio, che ora decide sullo stato della vostra anima e sulla sua ulteriore sorte. Benché voi uomini dubitiate di una vita dell’anima dopo la morte, benché crediate finita la vostra vita con la morte del corpo, anche voi non sfuggirete a questo ultimo Giudizio e dovrete riconoscere con terrore, che il vostro pensare era errato e la vostra vita una corsa a vuoto, perché solo pochi tra quelli che hanno rinnegato una vita dopo la morte, avranno condotto una vita d’amore. A questi pochi verrà la conoscenza ed il desiderio di riparare la loro ingiustizia. Presto troveranno anche degli aiutanti che li assisteranno nella loro miseria spirituale. Ma quando manca ogni fede ed è da registrare solo poco amore, quivi l’ora del Giudizio sarà amara, perché secondo il suo stato di maturità spirituale è la sorte che ora l’attende, assenza di Forza e d’amore, un vegetare impotente nell’oscurità tormentosa.

Nessuna anima può sottrarsi a questa sorte, se sulla Terra stava ancora molto in alto nel rango e nella dignità, perché nell’aldilà arrivano nudi e poveri tutti coloro che sulla Terra non si sono creati nessun abito spirituale, che hanno solo provveduto al corpo, ma non all’anima, il cui tendere e studiare era soltanto rivolto ai beni terreni e che non avevano nessuna fede in una retribuzione, in una vita dopo la morte. Crearsi ora nel Regno dell’aldilà un involucro che per loro significa un sollievo, è smisuratamente difficile, ma non impossibile, ma sovente dura molto a lungo, finché tali anime abbiano questa volontà. Dato che l’anima stessa deve intraprendere la trasformazione, sovente può durare delle Eternità, prima che si decida per questo cambiamento.

Sulla Terra gli uomini non pensano alla loro fine ed alla responsabilità alla quale vanno incontro, e perciò non vi si preparano; e se dopo la morte viene su di loro soltanto una debole conoscenza della loro situazione, non possono più fare niente per migliorare questa situazione, perché a loro manca ogni forza che sulla Terra avevano abbondantemente a disposizione, perché come sulla Terra soltanto un agire nell’amore aiuta l’anima al perfezionamento, così anche nell’aldilà, nel Regno spirituale. Agire nell’amore però significa: dare, voler aiutare, rendere felice. Ma le anime arrivano del tutto povere e non possiedono nulla di ciò che potrebbero dare; non hanno nessuna Forza per poter aiutare, loro stesse sono infelici e perciò non possono distribuire nessuna felicità, sono povere e misere e bisognose d’aiuto loro stesse.

Gli uomini non se ne rendono chiaramente conto, che una volta devono raccogliere ciò che seminano sulla Terra. Ma secondo la Giustizia divina tutto dev’essere pareggiato ed ognuno riceverà secondo il merito. Ogni anima dovrà prendere su di sé la sorte che si è conquistata attraverso il suo cammino terreno. Per ogni uomo arriva l’ora in cui deve rendere conto, per ogni anima arriva l’ora del Giorno del suo Giudizio.

Amen