• Înapoi

Destin predestinat.... Dragostea și ajutorul lui Dumnezeu....

De cei bolnavi și slabi Mă apropii pentru a-i vindeca și întări.... Mă apropii de cei suferinzi și necăjiți pentru a-i mângâia și a-i asigura de sprijinul Meu.... pe cei persecutați îi iau în brațele Mele pentru ca ei să găsească din nou un cămin alături de Mine, iar pe cei căzuți îi ridic și îi ajut să prindă un punct de sprijin ferm și să se bucure. Eu vin la toți cei care Mă cheamă doar cu un singur gând, care cred într-un singur Dumnezeu și Tată, care nu Mă resping atunci când vreau să-i ajut.... Și toți aceștia se pot lăuda fericiți că urechea Mea le aude chemarea, că ochiul Meu le vede greutățile și că inima Mea le aparține pentru că sunt copiii Mei.... pentru că ei cred. Cu toate acestea, Mă apropii și de toți necredincioșii, încerc să Mă fac cunoscut lor ca un ajutor pentru a-i încuraja să ceară sau să accepte cu recunoștință ajutorul Meu.... într-adevăr, Mă apropii adesea de necredincioși sub forma adversității și a durerii, pentru ca ei să-și amintească de Mine, despre Care ei nu vor să știe nimic, dar Mă cunosc bine. Căci nu există ființă umană care să fie complet lipsită de cunoștințe despre Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor..... Dar ceea ce le lipsește multora este credința în legătura dintre Creator și ființa creată, iar această necredință îi împiedică să caute această legătură care, totuși, i-ar convinge de Mine și de lucrarea Mea și ar putea, de asemenea, să-i convingă de marea iubire care Mă unește cu toate ființele create.... Credința în acest lucru îl face pe om fericit și îi permite, de asemenea, să găsească calea spre Mine de îndată ce are nevoie.... În caz contrar, greutățile ar fi de nesuportat dacă Eu nu aș ști despre ele și nu aș putea fi peste tot cu ajutorul Meu acolo unde este credința. Faptul că de fiecare dată există o cale de ieșire, că de fiecare dată o perioadă de greutăți și suferință este înlocuită de o perioadă suportabilă, asta nu este o coincidență, nu este o chestiune de curs.... Este vorba de intervenția Mea, de călăuzirea Mea, de regula și de activitatea Mea care este clar recognoscibilă în soarta unei persoane. Și fiecare cale a destinului ar trebui să conducă o persoană la credința în Mine, însă oricine nu Mă recunoaște, respinge și un destin prestabilit, încearcă să explice totul prin propria forță sau lipsa de forță, fără a fi clar de unde își trage puterea și de ce poate fi și neputincios.... Recunoașterea Mea și o chemare la Mine ar duce cu adevărat la o mare schimbare a gândirii sale și, de asemenea, a stării sale spirituale și pământești în timpul vieții pământești.... Nu Mă voi refuza pe Mine Însumi nimănui care Mă cheamă, dar Mă voi reține acolo unde Mi se opune în mod deschis, acolo unde respingerea Mea este atât de mare încât nici măcar nevoile trupului nu vor duce la o schimbare de gândire. Și atunci există un mare pericol ca cel care și-a atins scopul de a Mă înlătura complet să intervină..... Și acesta dăruiește din belșug în viața pământească, dar îndepărtează tot ceea ce ar putea duce la viața în veșnicie.... El otrăvește sufletul și îl livrează morții, care este mult mai dureroasă decât cea mai grea viață pământească, căci aceasta trece, dar sufletul trebuie să sufere veșnic.... până când Mă recunoaște o dată și Îmi cere ajutorul.... care îi va fi acordat și atunci....

Amin

Destino predestinado.... O amor e a ajuda de Deus....

Abordo os doentes e os fracos para os curar e fortalecer.... Venho até aos aflitos e aflitos para os confortar e assegurar-lhes o Meu apoio.... Levanto os perseguidos nos Meus braços para que possam reencontrar um lar comigo, e levanto os caídos e ajudo-os a ganharem uma posição firme e a serem alegres. Venho a todos os que Me invocam com um só pensamento, que acreditam num só Deus e Pai, que não Me rejeitam quando os quero ajudar.... E todos eles podem alegremente elogiar-se a si próprios que o Meu ouvido ouve o seu chamamento, que o Meu olho vê as suas dificuldades e que o Meu coração lhes pertence porque eles são os Meus filhos.... porque acreditam. Contudo, também me aproximo de todos os descrentes, tento dar-me a conhecer a eles como um ajudante, a fim de encorajá-los a pedir ou aceitar com gratidão a Minha ajuda.... Na verdade, aproximo-me frequentemente dos descrentes sob a forma de adversidade e tristeza para que se lembrem de Mim, de Quem eles bem conhecem mas não querem saber nada. Pois não há ser humano que esteja completamente sem conhecimento sobre o Criador e Sustentador de todas as coisas..... Mas o que falta é fé na ligação entre Criador e ser criado, e esta descrença impede-os de procurar a ligação que, no entanto, os convenceria de Mim e do Meu trabalho e poderia também convencê-los do grande amor que Me une a todos os seres criados.... A fé nisto faz uma pessoa feliz e também lhe permite encontrar o caminho para Mim logo que esteja em necessidade.... Caso contrário, as dificuldades seriam insuportáveis se eu não o soubesse e não pudesse estar em todo o lado com a Minha ajuda onde está a fé. O facto de haver sempre uma saída, de haver sempre um tempo de dificuldades e sofrimento é substituído por um tempo suportável, isto não é coincidência, claro.... É a Minha intervenção, a Minha orientação, a Minha regra e actividade que é claramente reconhecível no destino de uma pessoa. E cada caminho do destino deve conduzir uma pessoa à fé em Mim, mas quem não Me reconhece também rejeita um destino predeterminado, tenta explicar tudo com a sua própria força ou falta de força sem saber claramente de onde tira a força e porque pode também ser impotente.... O reconhecimento de Mim mesmo e um apelo a Mim resultaria verdadeiramente numa grande mudança do seu pensamento e também do seu estado espiritual e terreno durante a vida terrena.... Não me negarei a Mim mesmo a ninguém que Me invoque, mas reter-me-ei onde me oponho abertamente, onde a rejeição de Mim mesmo é tão grande que mesmo as necessidades do corpo não resultarão numa mudança de pensamento. E depois há um grande perigo de que aquele que alcançou o seu objectivo de Me destituir completamente intervenha..... E este dá abundantemente na vida terrena mas tira tudo o que poderia levar à vida na eternidade.... Ele envenena a alma e entrega-a à morte, o que é muito mais doloroso do que a vida terrena mais difícil, pois esta passa, mas a alma deve sofrer eternamente.... até me reconhecer uma vez e pedir ajuda.... que depois também lhe será concedida...._>Ámen