• Înapoi

Destin predestinat.... Dragostea și ajutorul lui Dumnezeu....

De cei bolnavi și slabi Mă apropii pentru a-i vindeca și întări.... Mă apropii de cei suferinzi și necăjiți pentru a-i mângâia și a-i asigura de sprijinul Meu.... pe cei persecutați îi iau în brațele Mele pentru ca ei să găsească din nou un cămin alături de Mine, iar pe cei căzuți îi ridic și îi ajut să prindă un punct de sprijin ferm și să se bucure. Eu vin la toți cei care Mă cheamă doar cu un singur gând, care cred într-un singur Dumnezeu și Tată, care nu Mă resping atunci când vreau să-i ajut.... Și toți aceștia se pot lăuda fericiți că urechea Mea le aude chemarea, că ochiul Meu le vede greutățile și că inima Mea le aparține pentru că sunt copiii Mei.... pentru că ei cred. Cu toate acestea, Mă apropii și de toți necredincioșii, încerc să Mă fac cunoscut lor ca un ajutor pentru a-i încuraja să ceară sau să accepte cu recunoștință ajutorul Meu.... într-adevăr, Mă apropii adesea de necredincioși sub forma adversității și a durerii, pentru ca ei să-și amintească de Mine, despre Care ei nu vor să știe nimic, dar Mă cunosc bine. Căci nu există ființă umană care să fie complet lipsită de cunoștințe despre Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor..... Dar ceea ce le lipsește multora este credința în legătura dintre Creator și ființa creată, iar această necredință îi împiedică să caute această legătură care, totuși, i-ar convinge de Mine și de lucrarea Mea și ar putea, de asemenea, să-i convingă de marea iubire care Mă unește cu toate ființele create.... Credința în acest lucru îl face pe om fericit și îi permite, de asemenea, să găsească calea spre Mine de îndată ce are nevoie.... În caz contrar, greutățile ar fi de nesuportat dacă Eu nu aș ști despre ele și nu aș putea fi peste tot cu ajutorul Meu acolo unde este credința. Faptul că de fiecare dată există o cale de ieșire, că de fiecare dată o perioadă de greutăți și suferință este înlocuită de o perioadă suportabilă, asta nu este o coincidență, nu este o chestiune de curs.... Este vorba de intervenția Mea, de călăuzirea Mea, de regula și de activitatea Mea care este clar recognoscibilă în soarta unei persoane. Și fiecare cale a destinului ar trebui să conducă o persoană la credința în Mine, însă oricine nu Mă recunoaște, respinge și un destin prestabilit, încearcă să explice totul prin propria forță sau lipsa de forță, fără a fi clar de unde își trage puterea și de ce poate fi și neputincios.... Recunoașterea Mea și o chemare la Mine ar duce cu adevărat la o mare schimbare a gândirii sale și, de asemenea, a stării sale spirituale și pământești în timpul vieții pământești.... Nu Mă voi refuza pe Mine Însumi nimănui care Mă cheamă, dar Mă voi reține acolo unde Mi se opune în mod deschis, acolo unde respingerea Mea este atât de mare încât nici măcar nevoile trupului nu vor duce la o schimbare de gândire. Și atunci există un mare pericol ca cel care și-a atins scopul de a Mă înlătura complet să intervină..... Și acesta dăruiește din belșug în viața pământească, dar îndepărtează tot ceea ce ar putea duce la viața în veșnicie.... El otrăvește sufletul și îl livrează morții, care este mult mai dureroasă decât cea mai grea viață pământească, căci aceasta trece, dar sufletul trebuie să sufere veșnic.... până când Mă recunoaște o dată și Îmi cere ajutorul.... care îi va fi acordat și atunci....

Amin

GOD’s Liefde gaat uit naar allen

De zieken en zwakken kom IK naderbij om ze te genezen en te sterken - tot de bedroefden en verdrukten kom IK, om ze te troosten en hun Mijn bijstand te verzekeren - de vervolgden neem IK in Mijn Armen opdat zij bij MIJ weer een thuis vinden - en de gevallenen til IK op, IK help hen dat zij weer vaste voet krijgen en vrolijk zijn. IK kom tot allen die enkel met een gedachte MIJ roepen, die in een GOD en VADER geloven, die MIJ niet afwijzen als IK hen wil helpen En zij allen kunnen zich gelukkig prijzen dat Mijn Oor hun roep hoort, dat Mijn Oog hun nood ziet en dat Mijn Liefde hun toebehoort, omdat zij Mijn kinderen zijn - omdat zij geloven.

Maar IK benader ook alle ongelovigen. IK probeer MIJ aan hen bekend te maken als Helper - om hen aan te sporen Mijn hulp te vragen en dankbaar aan te nemen. Ja, IK benader de ongelovigen vaak in de vorm van nood en kommer, opdat zij aan MIJ denken, van WIE zij wel op de hoogte zijn maar niets willen weten. Want er bestaat geen mens die totaal geen kennis zou hebben van een SCHEPPER en BEHOEDER van alle dingen. Wat echter velen ontbreekt is het geloof, dat er een verbinding is tussen SCHEPPER en schepsel. En dit ongeloof laat ze niet de verbinding zoeken die hen zou overtuigen van MIJ en Mijn werken en van de grote Liefde, die MIJ met alle schepselen verbindt. Het geloof daarin maakt de mens gelukkig en laat hem ook de weg naar MIJ vinden, maar meestal alleen als hij in nood is. De nood zou echter voor allen ondraaglijk zijn als IK daarvan niet op de hoogte zou zijn en met Mijn hulp overal daar zou kunnen zijn, waar geloof is.

Dat er altijd weer uitkomst is, dat altijd weer een tijd van nood en lijden gevolgd wordt door draaglijke omstandigheden is geen toeval - en is geen vanzelfsprekendheid, het is Mijn ingrijpen, Mijn leiding - het is Mijn besturen en werkzaam zijn, dat in het lot van ieder mens duidelijk te herkennen is. En elke weg door het lot genomen,zou de mens tot geloof in MIJ kunnen en moeten voeren, maar wie MIJ niet erkent - die wijst ook een voorbestemd lot af. Hij tracht alles vanuit eigen kracht of krachteloosheid te verklaren, zonder daaruit duidelijkheid te hebben vanwaar hij die kracht betrekt en waarom hij ook krachteloos kan zijn. Maar de erkenning van MIJZELF en een roep tot MIJ zou waarlijk een grote verandering in zijn denken en ook in zijn aardse en geestelijke toestand ten gevolge hebben.

IK weiger niemand die tot MIJ roept. Maar IK blijf op de achtergrond waar openlijk tegenstand tegen MIJ geboden wordt, waar de afwijzing van MIJZELF zo groot is dat ook de noden van het lichaam geen verandering in het denken teweeg brengen. Maar dan is het gevaar groot dat diegene tussenbeide komt die zijn doel bereikt heeft, nml. MIJ te verdringen. En deze geeft rijkelijk in het aardse leven - ontneemt echter alles wat tot het leven in de eeuwigneid zou kunnen leiden. Hij vergiftigt de ziel en levert haar uit aan de dood, die veel pijnlijker is dan het zwaarste leven op aarde - en dit vergaat, de ziel echter moet lijden voor eeuwige tijden - totdat zij MIJ toch eenmaal erkent en dan tot MIJ om hulp roept, die haar dan ook verleend wordt.

Amen