• Înapoi

Destin predestinat.... Dragostea și ajutorul lui Dumnezeu....

De cei bolnavi și slabi Mă apropii pentru a-i vindeca și întări.... Mă apropii de cei suferinzi și necăjiți pentru a-i mângâia și a-i asigura de sprijinul Meu.... pe cei persecutați îi iau în brațele Mele pentru ca ei să găsească din nou un cămin alături de Mine, iar pe cei căzuți îi ridic și îi ajut să prindă un punct de sprijin ferm și să se bucure. Eu vin la toți cei care Mă cheamă doar cu un singur gând, care cred într-un singur Dumnezeu și Tată, care nu Mă resping atunci când vreau să-i ajut.... Și toți aceștia se pot lăuda fericiți că urechea Mea le aude chemarea, că ochiul Meu le vede greutățile și că inima Mea le aparține pentru că sunt copiii Mei.... pentru că ei cred. Cu toate acestea, Mă apropii și de toți necredincioșii, încerc să Mă fac cunoscut lor ca un ajutor pentru a-i încuraja să ceară sau să accepte cu recunoștință ajutorul Meu.... într-adevăr, Mă apropii adesea de necredincioși sub forma adversității și a durerii, pentru ca ei să-și amintească de Mine, despre Care ei nu vor să știe nimic, dar Mă cunosc bine. Căci nu există ființă umană care să fie complet lipsită de cunoștințe despre Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor..... Dar ceea ce le lipsește multora este credința în legătura dintre Creator și ființa creată, iar această necredință îi împiedică să caute această legătură care, totuși, i-ar convinge de Mine și de lucrarea Mea și ar putea, de asemenea, să-i convingă de marea iubire care Mă unește cu toate ființele create.... Credința în acest lucru îl face pe om fericit și îi permite, de asemenea, să găsească calea spre Mine de îndată ce are nevoie.... În caz contrar, greutățile ar fi de nesuportat dacă Eu nu aș ști despre ele și nu aș putea fi peste tot cu ajutorul Meu acolo unde este credința. Faptul că de fiecare dată există o cale de ieșire, că de fiecare dată o perioadă de greutăți și suferință este înlocuită de o perioadă suportabilă, asta nu este o coincidență, nu este o chestiune de curs.... Este vorba de intervenția Mea, de călăuzirea Mea, de regula și de activitatea Mea care este clar recognoscibilă în soarta unei persoane. Și fiecare cale a destinului ar trebui să conducă o persoană la credința în Mine, însă oricine nu Mă recunoaște, respinge și un destin prestabilit, încearcă să explice totul prin propria forță sau lipsa de forță, fără a fi clar de unde își trage puterea și de ce poate fi și neputincios.... Recunoașterea Mea și o chemare la Mine ar duce cu adevărat la o mare schimbare a gândirii sale și, de asemenea, a stării sale spirituale și pământești în timpul vieții pământești.... Nu Mă voi refuza pe Mine Însumi nimănui care Mă cheamă, dar Mă voi reține acolo unde Mi se opune în mod deschis, acolo unde respingerea Mea este atât de mare încât nici măcar nevoile trupului nu vor duce la o schimbare de gândire. Și atunci există un mare pericol ca cel care și-a atins scopul de a Mă înlătura complet să intervină..... Și acesta dăruiește din belșug în viața pământească, dar îndepărtează tot ceea ce ar putea duce la viața în veșnicie.... El otrăvește sufletul și îl livrează morții, care este mult mai dureroasă decât cea mai grea viață pământească, căci aceasta trece, dar sufletul trebuie să sufere veșnic.... până când Mă recunoaște o dată și Îmi cere ajutorul.... care îi va fi acordat și atunci....

Amin

Vorbestimmtes Schicksal.... Gottes Liebe und Hilfe....

Den Kranken und Schwachen nähere Ich Mich, um sie zu heilen und zu stärken.... zu den Betrübten und Bedrängten komme Ich, um sie zu trösten und ihnen Meinen Beistand zuzusichern.... die Verfolgten nehme Ich in Meine Arme, auf daß sie bei Mir wieder eine Heimat finden, und die Gefallenen hebe Ich auf und helfe ihnen, daß sie festen Fuß fassen und fröhlich sind. Ich komme zu allen, die nur mit einem Gedanken Mich rufen, die an einen Gott und Vater glauben, die Mich nicht abweisen, wenn Ich ihnen helfen will.... Und sie alle können sich glücklich preisen, daß Mein Ohr ihren Ruf hört, daß Mein Auge ihre Not sieht und daß Mein Herz ihnen gehört, weil sie Meine Kinder sind.... weil sie glauben. Doch Ich trete auch allen Ungläubigen nahe, Ich suche Mich ihnen bekannt zu machen als Helfer, um sie anzuregen, Meine Hilfe zu erbitten oder dankend anzunehmen.... ja, Ich trete den Ungläubigen oft nahe in Form von Not und Kummer, auf daß sie Meiner gedenken sollen, von Dem sie wohl wissen, doch nichts wissen wollen. Denn es ist kein Mensch, der völlig ohne Wissen wäre über den Schöpfer und Erhalter aller Dinge.... Was aber vielen fehlt, ist der Glaube um die Verbindung zwischen Schöpfer und Geschöpf, und dieser Unglaube läßt sie nicht die Verbindung suchen die sie aber überzeugen würde von Mir und Meinem Wirken, und auch überzeugen könnte von der großen Liebe, die Mich mit allem Geschaffenen verbindet.... Der Glaube daran beseligt den Menschen und lässet ihn auch den Weg finden zu Mir, sowie er in Not ist.... Ansonsten die Not unerträglich wäre, so Ich nicht darum wüßte und nicht mit Meiner Hilfe überall dort sein könnte, wo Glaube ist. Daß immer wieder ein Ausweg ist, daß immer wieder eine Zeit der Not und Leiden abgelöst wird von einer erträglichen Zeit, das ist kein Zufall, keine Selbstverständlichkeit.... Es ist Mein Eingreifen, Meine Führung, es ist Mein Walten und Wirken, das im Schicksal eines Menschen deutlich zu erkennen ist. Und es sollte jeder Schicksalsweg einen Menschen zum Glauben führen an Mich, doch wer Mich nicht anerkennt, der lehnt auch ein vorbestimmtes Schicksal ab, er sucht alles mit eigener Kraft oder Kraftlosigkeit zu erklären, ohne sich darüber klar zu sein, von wo er die Kraft bezieht und warum er auch kraftlos sein kann.... Die Anerkennung Meiner Selbst und ein Ruf zu Mir würde wahrlich große Änderung seines Denkens und auch des geistigen und irdischen Zustandes zur Folge haben während des Erdenlebens.... Ich versage Mich keinem, der zu Mir rufet, doch Ich halte Mich zurück, wo Mir offener Widerstand entgegengesetzt wird, wo die Ablehnung Meiner Selbst so groß ist, daß auch Nöte des Leibes keine Änderung des Denkens zuwege bringen. Und dann ist große Gefahr, daß der sich einschaltet, der sein Ziel erreicht hat, Mich gänzlich zu verdrängen.... Und dieser gibt reichlich im Erdenleben, nimmt aber alles, was zum Leben in der Ewigkeit führen könnte.... Er vergiftet die Seele und liefert sie dem Tode aus, der weit schmerzlicher ist als das schwerste Erdenleben, denn dieses vergeht, die Seele aber muß leiden ewiglich.... bis sie einmal Mich anerkennt und rufet um Hilfe.... die ihr dann auch gewährt wird....

Amen