• Înapoi

Destin predestinat.... Dragostea și ajutorul lui Dumnezeu....

De cei bolnavi și slabi Mă apropii pentru a-i vindeca și întări.... Mă apropii de cei suferinzi și necăjiți pentru a-i mângâia și a-i asigura de sprijinul Meu.... pe cei persecutați îi iau în brațele Mele pentru ca ei să găsească din nou un cămin alături de Mine, iar pe cei căzuți îi ridic și îi ajut să prindă un punct de sprijin ferm și să se bucure. Eu vin la toți cei care Mă cheamă doar cu un singur gând, care cred într-un singur Dumnezeu și Tată, care nu Mă resping atunci când vreau să-i ajut.... Și toți aceștia se pot lăuda fericiți că urechea Mea le aude chemarea, că ochiul Meu le vede greutățile și că inima Mea le aparține pentru că sunt copiii Mei.... pentru că ei cred. Cu toate acestea, Mă apropii și de toți necredincioșii, încerc să Mă fac cunoscut lor ca un ajutor pentru a-i încuraja să ceară sau să accepte cu recunoștință ajutorul Meu.... într-adevăr, Mă apropii adesea de necredincioși sub forma adversității și a durerii, pentru ca ei să-și amintească de Mine, despre Care ei nu vor să știe nimic, dar Mă cunosc bine. Căci nu există ființă umană care să fie complet lipsită de cunoștințe despre Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor..... Dar ceea ce le lipsește multora este credința în legătura dintre Creator și ființa creată, iar această necredință îi împiedică să caute această legătură care, totuși, i-ar convinge de Mine și de lucrarea Mea și ar putea, de asemenea, să-i convingă de marea iubire care Mă unește cu toate ființele create.... Credința în acest lucru îl face pe om fericit și îi permite, de asemenea, să găsească calea spre Mine de îndată ce are nevoie.... În caz contrar, greutățile ar fi de nesuportat dacă Eu nu aș ști despre ele și nu aș putea fi peste tot cu ajutorul Meu acolo unde este credința. Faptul că de fiecare dată există o cale de ieșire, că de fiecare dată o perioadă de greutăți și suferință este înlocuită de o perioadă suportabilă, asta nu este o coincidență, nu este o chestiune de curs.... Este vorba de intervenția Mea, de călăuzirea Mea, de regula și de activitatea Mea care este clar recognoscibilă în soarta unei persoane. Și fiecare cale a destinului ar trebui să conducă o persoană la credința în Mine, însă oricine nu Mă recunoaște, respinge și un destin prestabilit, încearcă să explice totul prin propria forță sau lipsa de forță, fără a fi clar de unde își trage puterea și de ce poate fi și neputincios.... Recunoașterea Mea și o chemare la Mine ar duce cu adevărat la o mare schimbare a gândirii sale și, de asemenea, a stării sale spirituale și pământești în timpul vieții pământești.... Nu Mă voi refuza pe Mine Însumi nimănui care Mă cheamă, dar Mă voi reține acolo unde Mi se opune în mod deschis, acolo unde respingerea Mea este atât de mare încât nici măcar nevoile trupului nu vor duce la o schimbare de gândire. Și atunci există un mare pericol ca cel care și-a atins scopul de a Mă înlătura complet să intervină..... Și acesta dăruiește din belșug în viața pământească, dar îndepărtează tot ceea ce ar putea duce la viața în veșnicie.... El otrăvește sufletul și îl livrează morții, care este mult mai dureroasă decât cea mai grea viață pământească, căci aceasta trece, dar sufletul trebuie să sufere veșnic.... până când Mă recunoaște o dată și Îmi cere ajutorul.... care îi va fi acordat și atunci....

Amin

Le destin prédestiné – l'Amour et l'Aide de Dieu

Je M’approche des malades et des faibles pour les guérir et pour les fortifier, aux tristes et aux opprimés Je viens pour les réconforter et pour les assurer de Mon Assistance, J’accueille les persécutés dans Mes Bras, pour qu'ils trouvent à nouveau une nouvelle Patrie chez Moi, et Je relève les morts, Je les aide pour qu'ils prennent de nouveau pied solidement et soient ravis. Je viens vers tous ceux qui M’appellent seulement avec une prière, qui croient dans un Dieu et Père, qui ne Me refusent pas lorsque Je veux les aider. Et tous peuvent se considérer heureux que Mon Oreille entende leur appel, que Mon regard voit leur misère et qu'à eux appartienne Mon Amour, parce qu'ils sont Mes fils, parce qu'ils croient en Moi. Mais Je viens aussi près de tous les mécréants, Je cherche à Me faire connaître d’eux en tant qu’Aide, pour les stimuler à demander Mon Aide et à l'accepter avec gratitude. Oui, Je M’approche souvent des mécréants sous la forme de la misère et de la préoccupation, pour qu'ils doivent se rappellerez de Celui qu’ils connaissent certainement, mais de Qui ils ne veulent rien savoir. Parce qu'il n'existe aucun homme qui soit entièrement sans connaissance sur un Créateur et Conservateur de toutes les choses. Mais ce qui manque à beaucoup est la foi sur la liaison entre le Créateur et la créature. Et cette mauvaise foi ne leur fait pas rechercher la liaison qui les convaincrait de Moi, de Mon Action et du grand Amour qui M’unit avec tout ce qui est créé. La foi dans cela rend l'homme bienheureux, et lui fait aussi trouver la voie vers Moi, mais souvent seulement lorsqu’il est dans la misère. Mais la misère serait pour tous insupportable, si Je ne la connaissais pas et ne pouvais pas Être avec Mon Amour partout où il y a la foi. Qu'il existe toujours de nouveau une sortie pour qu’à une période de misère et de souffrances il soit toujours pris une relève dans des conditions plus supportables, n'est pas le fait du hasard, car il va de soi que cela provient de Mon Intervention, de Ma Conduite de Ma Gouvernance et de Mon Action qui est clairement reconnaissable dans le destin de chaque homme. Et chaque destin devrait porter les hommes à la foi en Moi, mais celui qui ne Me reconnaît pas refuse aussi un certain destin préétabli, il cherche à expliquer tout avec sa force ou absence de force, sans avoir la connaissance d'où il obtient la force et pourquoi il peut aussi être sans force. Mais la reconnaissance de Moi-Même et un appel vers Moi aurait certainement pour conséquence un grand changement de ses pensées et aussi de son état terrestre et spirituel. Je ne Me refuse à personne qui M’appelle, mais Je Me tiens en arrière là où le refus de Moi-Même est si grand que même les misères du corps n'établissent pas un changement des pensées. Alors il existe un grand danger que l’ennemi s’insinue dans celui qui a atteint son but pour l’éloigner de Moi en pourvoyant richement sa vie terrestre, mais il prend tout ce qui pourrait porter à la Vie dans l'Éternité, il empoisonne l'âme et l’assujettit à la mort qui est beaucoup plus douloureuse que la plus lourde vie terrestre or celle-ci est temporelle, mais l'âme doit souffrir pour des temps éternels, jusqu'à ce qu’un jour elle Me reconnaisse, et ensuite Me demande de l’Aide qui lui sera ensuite concédée.

Amen