Comparați anunțul cu traducerea

Mai multe traduceri:

Adam.... Spiritul primordial.... Încercarea lui Lucifer.... Spulberarea formei....

Oricine se străduiește să ajungă la adevăr va lăsa în urma sa tot întunericul, va avea o explicație pentru toate, va cunoaște legătura dintre toate lucrurile, va recunoaște că drumul său duce în sus, că a găsit legătura cu Dumnezeu, că nu mai poate greși, pentru că Dumnezeu Însuși îi va furniza adevărul. Dar a pătrunde adevărul înseamnă mai întâi a fi dorit cu seriozitate și apoi să se deschidă inima pentru cunoașterea care îi este adusă acum.... fie că vine din afară, fie că vine și din interior sub formă de gânduri.... Căci inima va fi dispusă să accepte sau să respingă adevărul și eroarea și astfel va avea și un efect corespunzător asupra ființei umane. Adevărul trebuie să fie atins în măsura în care voința ființei umane trebuie să devină ea însăși activă.... el nu poate fi pur și simplu împărtășit ființei umane care este complet pasivă, care nu îl dorește ea însăși și care face demersurile necesare pentru a intra în posesia lui. Căci el va rămâne în întunericul spiritului său și nu va ajunge la înălțime. Dar adevărul este calea spre înălțime.... Adevărul este cunoașterea spirituală transmisă oamenilor de către Dumnezeu Însuși, care își caută un destinatar în fiecare persoană, care poate fi însușit prin voința fiecăruia, deoarece poate fi transmis ființei umane în cele mai diverse moduri.... dar care presupune întotdeauna dorința de a-l dobândi. Dar oricine se află în posesia lui nu mai este în întuneric, totul este limpede ca lumina zilei pentru el, nu mai există nici o îndoială pentru el, căci tot ceea ce este încă neclar pentru el îi va fi explicat și la cererea sa, dacă doar se îndreaptă către sursa adevărului.... dacă își prezintă îndoielile și întrebările lui Dumnezeu Însuși și așteaptă acum ceea ce Dumnezeu îi răspunde prin inimă.... Dorința de adevăr, legătura mentală cu Dumnezeu și ascultarea sa interioară îi garantează, de asemenea, un răspuns clar și veridic. Iar voi, oamenii, trebuie să știți că nu trebuie să existe nimic neclar pentru voi, dacă doar doriți clarificări și prezentați fiecare întrebare Celui care este Adevărul Însuși și care vrea să îl transmită și copiilor Săi pământești pentru a le da lumină, pentru a le lumina calea de ascensiune: (6.11.1953) Prima ființă umană creată a fost, conform trupului său, tot un act de creație al iubirii Mele. A trebuit apoi să creez un înveliș exterior pentru ființa spirituală căzută, atunci când aceasta și-a croit din nou drumul din adâncuri până la un asemenea punct încât să poată astfel să treacă ultima încercare a voinței în toată libertatea.... A trebuit să creez forme pentru toate spiritele primordiale create cândva de Mine, care, după un timp infinit de lung, s-au adunat din nou în toate substanțele dizolvate cândva, care, prin urmare, așteptau din nou, ca entități conștiente de Eu-l propriu, permisiunea de a fi active.... Crearea formei exterioare pentru un astfel de spirit primordial nu era altceva decât nenumăratele și nesfârșitele lucrări de creație care apăruseră înainte.... era gândul care apăruse din Mine și care, prin voința Mea, era deja înaintea Mea în execuția sa. Dar a da viață acestei forme create a fost posibil doar prin curgerea forței Mele de iubire.... Substanța spirituală creată inițial, însă, era forța Mea de iubire emanată.... Așa că ea nu trebuia decât să ia în stăpânire forma exterioară pentru a o lăsa să devină o ființă vie. Spiritualul era aproape de perfecțiunea sa.... dar departe de ea, deoarece îi lipsea ultima cunoaștere.... deoarece păcatul care împovăra ființa spirituală o răpise de cunoașterea deplină și, prin urmare, avea nevoie de instrucțiuni și porunci în această stare.... de aceea ar trebui să se maturizeze încet spre cunoaștere prin ascultarea acestor porunci.... O mare bătălie spirituală a avut loc în prealabil, deoarece exista un număr mare de aceste spirite primordiale căzute care doreau să locuiască în prima formă creată de Mine.... Pentru că știau că numai sub forma unei ființe umane puteau avea din nou acces la Mine, că nu puteau obține abundența nelimitată de putere și lumină decât printr-o viață de probă în care urmau să dovedească modul în care își foloseau puterea de care dispuneau.... Dar Eu Însumi am determinat spiritul primordial care trebuia să locuiască în prima ființă umană.... (7.11.1953) Căci numai Eu singur știam a cui rezistență împotriva Mea a scăzut în așa măsură încât să i se poată impune ultimul test al vieții pământești; Eu știam a cui voință ar fi putut rezista tentațiilor puterii Mele opuse. Și de aceea am ales un spirit primordial care fusese cândva conducătorul apostaziei spiritelor.... al cărui păcat, prin urmare, cântărea cu siguranță mai greu asupra lui, dar pe care iubirea Mea era extrem de nerăbdătoare să-l recâștige, pentru că atunci nenumărate ființe l-ar fi urmat și răscumpărarea ar fi avut loc mult mai repede.... Deși știam din eternitate despre eșecul acestui spirit primordial.... Cu toate acestea, prin voința sa, care se schimbase în etapele preliminare, era spiritul cel mai puternic, care, prin urmare, avea și dreptul de a fi primul pus în starea de liber arbitru și care, prin urmare, oferea cele mai mari perspective de a trece testul voinței. Însă, forma primei ființe umane.... înainte ca acest spirit primordial să o ia, era vizibilă și pentru Lucifer, care știa foarte bine că această formă era poarta de ieșire din împărăția întunericului, din sfera sa, în împărăția Mea, în împărăția luminii.... El știa, de asemenea, că dacă nu voia să-și piardă acolitul.... trebuia să folosească toate mijloacele pentru a-Mi smulge spiritualul în timpul acestei perioade de probă acordate ființei umane, pentru ca probațiunea să se întoarcă în favoarea sa....

Forma creată de Mine era încă lipsită de viață atunci când Lucifer a pus mâna pe ea pentru a o anima cu spiritul său în regim de probă.... dar spiritul său neîmblânzit a spulberat forma și era sigur că orice spirit alungat în această formă o va spulbera și nu a existat niciodată pericolul de pierdere pentru el.... I-am permis această încercare și acum i-am dovedit că presupunerea sa era greșită.... Pentru că spiritualul, care urma să se întrupeze în ființa umană, nu mai avea aceeași voință ca Lucifer din cauza cursului îndelungat al dezvoltării în creație; el s-a instalat de bunăvoie în ultima formă exterioară, iar acel spirit primordial era aproape de starea inițială, iar forma exterioară nu i s-a părut a fi o încătușare înaintea căderii.... Pentru că era stăpânul creației, el putea porunci ca un stăpân peste pământul aflat la dispoziția sa cu fiecare creație.... El era plin de putere și tărie.... supus doar puterii Mele, care nu i-a dat decât o poruncă ușoară, a cărei ascultare ar fi rupt orice încătușare care i se mai impunea.... Și când Lucifer a recunoscut acest lucru, s-a gândit la mijloace de a împiedica ființa umană să se supună acelei porunci și, întrucât el însuși cunoștea forma primei ființe umane, a încercat, de asemenea, să i-o facă neplăcută, prezentând-o ca pe o încătușare.... prezentând eliberarea de ea ca fiind dependentă de încălcarea acelei porunci.... și astfel a revoltat din nou, în interior, spiritul primordial împotriva Mea, încât nu i-am dat libertate deplină.... A fost o rătăcire conștientă căreia primul om ar fi putut să îi reziste dacă ar fi respectat porunca Mea cea mai ușoară.... dacă ar fi fost mai întâi mulțumit cu posesia puterii și a forței care îl făcea cu adevărat fericit, până când adversarul Meu a aprins în el o dorință necurată.... de a fi mai mare decât Cel care era recunoscut de el ca fiind Puterea de deasupra lui.... pe care o cunoștea și a cărei poruncă a ignorat-o totuși....

Căderea primului om a fost, așadar, o repetare a primei căderi a spiritului primordial. El l-a urmat pe Lucifer și a târât cu el în adâncuri nenumărate ființe...., așa cum toți urmașii primului om au fost puși în starea de slăbiciune a ființelor umane păcătoase până când Iisus Hristos a venit în ajutorul lor, până când Iisus Hristos a dobândit puterea voinței pentru ființele umane prin moartea Sa pe cruce, până când Iisus Hristos s-a opus ispitelor lui Lucifer cu voința Sa puternică și l-a învins.... (8.11.1953) Nimic nu l-ar fi putut determina pe Lucifer, prima ființă creată, să parcurgă calea pământească ca ființă umană, atâta timp cât el însuși se simțea încă stăpânul lumii spiritelor, care au devenit apostate față de Mine odată cu el, deoarece el însuși nu a parcurs calea prin materie, prin creație, înainte de crearea primelor ființe umane.... Ca spirit intrinsec, el a fost încă cel mai puternic adversar al Meu în ceea ce privește voința, el se simțea stăpânul creației care conținea substanța spirituală care îi aparținea, chiar dacă el însuși nu avea nicio influență asupra acestei substanțe spirituale. Astfel, în el exista încă o rezistență neîntreruptă și nu ar fi suportat niciodată constrângerea, nu s-ar fi dat de bunăvoie într-o formă pe care voința Mea o crease.... pentru că el ura toate formele pentru spiritual, toate lucrările creației, și căuta să le distrugă.... Dar puterea asupra operelor creației i-a fost luată, în schimb, influența asupra spiritualului i-a fost atunci acordată atunci când acesta ar fi trebuit să decidă liber pentru Mine sau pentru el din nou.... De asemenea, el știa că el însuși nu putea distruge o formă de îndată ce aceasta era locuită de entități spirituale și, de aceea, a inspectat mai întâi forma primei ființe umane, căci scopul său era să determine spiritul primordial, care urma să fie întrupat în ea, să își spulbere el însuși forma exterioară.... pentru că el credea că atunci îi va putea oferi libertatea pe care Eu i-o luasem ființei spirituale prin intermediul operelor de creație.... El a vrut să Mă împiedice să duc la bun sfârșit planul de mântuire. Relația de adversitate dintre Mine și el a existat încă de la apostazia sa și nu va fi niciodată abandonată din partea sa până când nu se va recunoaște complet neputincios și, într-o profundă slăbiciune și umilință (9.11.1953), va apela la un aflux de putere.... Prin urmare, ar fi fost de asemenea imposibil să-i dau prima formă umană pentru a rămâne în ea. Pentru că în el nu era voința de a se ridica, în timp ce spiritualul, care trecuse prin creație în stare de constrângere, slăbise deja în rezistența sa anterioară împotriva Mea și nu trebuia decât să dovedească încă o dată renunțarea la rezistența împotriva Mea și a forței Mele de iubire. Iar Lucifer știa cât de mult se distanțase deja această substanță spirituală de el și știa, de asemenea, că exista acum pericolul de a o pierde complet. Și, întrucât spiritul primordial conceput în prima ființă umană a fost cândva un sprijin puternic pentru el, el era, de asemenea, deosebit de interesat de căderea acestuia. Dar el știa și despre dorința sa actuală de a se elibera de toate legăturile materiale....

Acestui spirit primordial i-am adăugat acum o a doua ființă care urma să-i servească în același timp ca sprijin, dar și ca test al voinței sale. Fiecare ar fi putut să-l ajute pe celălalt să atingă scopul final, nu am pus responsabilitatea pe un singur umăr.... Am dat porunca amândurora și amândoi puteau atinge scopul împreună.... Iar Lucifer s-a folosit de această a doua ființă, care i-a recunoscut voința slăbită și a sperat să-și atingă scopul prin intermediul ei.... Testul de voință trebuia să fie cerut primei perechi umane, iar forțele opuse trebuiau de asemenea să fie capabile să lucreze pentru acest test, căci Lucifer a luptat și pentru creațiile sale pe care nu voia să le predea, deși erau și ele ale Mele. El a reușit în planul său, dar cu toate acestea nu M-a împiedicat să le dau ulterior nenumăratelor ființe, de nenumărate ori, posibilitatea de a se transforma în oameni pe acest Pământ și de a atinge astfel un grad de maturitate din ce în ce mai mare, chiar dacă poarta către împărăția luminii a rămas închisă din cauza căderii primei perechi umane până la venirea lui Isus Hristos.... Răscumpărarea ființelor spirituale prin primul păcat a fost amânată, dar nu anulată, căci ceea ce nu a realizat prima ființă umană a realizat omul Iisus.... El a fost mai puternic decât adversarul Meu, căci S-a folosit de puterea Mea.... El a fost și a rămas unit cu Mine prin iubire și a făcut în mod voluntar ceea ce prima ființă umană nu a îndeplinit ca poruncă.... El s-a supus complet voinței Mele și și-a dovedit devotamentul față de Mine prin suferința și moartea Sa pe cruce.... El știa despre păcatul primordial și despre vina repetată a primelor ființe umane și, pentru a răscumpăra această vină, pentru a răscumpăra umanitatea, Mi-a oferit o jertfă care Mi-a fost suficientă.... o jertfă care a deschis din nou poarta către împărăția spirituală, calea către Mine, iar toate creaturile Mele pot deveni acum binecuvântate care Îl recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii....

Amin

Traducător
Tradus de: Ion Chincea

ADAM.... PRVOBITNI DUH.... LUCIFEROV TEST.... RASPUKNUĆE FORME

Svatko tko stremi prispjeti do istine ostavlja iza sebe svu tamu, on će za sve imati objašnjenje, poznavat će međuodnos između svih stvari, on će prepoznati kako njegov put vodi nagore, da je pronašao sjedinjenje sa Bogom, kako više ne može griješiti pošto mu Bog Osobno dostavlja istinu. Ali stremljenje za istinom znači da za njom najprije treba iskreno žudjeti, i onda znanje koje prima.... bilo ono izvani ili iznutra u obliku misli.... treba biti prihvaćeno sa otvorenim srcem. Jer srce će biti voljno ili prihvatiti ili odbaciti istinu i pogrešku i na taj način sukladno utjecati na osobu.

Za istinom treba čeznuti u tolikoj mjeri da volja ljudskog bića mora biti aktivno uključena.... nju se ne može jednostavno dati potpuno pasivnoj osobi koja ju sama ne želi i koja neće poduzeti nužne korake da bi ju stekla. Jer onda će on ostati u duhovnom mraku i neće ostvariti napredak. Istina je, međutim, uzlazni put.... Istina je duhovno znanje dostavljeno ljudima od strane Boga Osobno koja nastoji pronaći primatelja u svakom ljudskom biću, koja može biti stečena od strane volje svakog čovjeka budući može biti prenijeta ljudima na mnoge različite načine.... ali za njom uvijek najprije treba čeznuti. No svatko tko je stekao istinu [[ili ‘prispjeo do istine’]] više ne živi u mraku, sve mu je kristalno jasno, on više ne sumnja, jer što god je još nejasno će mu biti objašnjeno kada to zatraži pod uvjetom da se okrene izvoru istine.... pod uvjetom da svoje sumnje i pitanja postavi Bogu Osobno i onda čeka da mu Bog odgovori kroz njegovo srce.... Žudnja za istinom, mentalni kontakt sa Bogom i njegovo unutarnje osluškivanje mu također osigurava jasan i istinit odgovor. Vi ljudi bi trebali znati da za vas ne treba postojati ni jedno neriješeno pitanje samo pod uvjetom da želite objašnjenje te svako pitanje predstavite Onome Koji je Sama istina i Koji ju također želi dodijeliti Svojoj djeci kako bi ih prosvjetlio, kako bi osvijetlio njihov put uzlaska:

Tijelo prvo-stvorenog ljudskog bića je također bilo djelo stvaranja od strane Moje ljubavi. Ja Sam tada morao stvoriti izvanjsku čauru/kućište za palog duha jednom kada je odradio svoj put na gore od ponora do točke gdje je bio sposoban poduzeti njegov konačni test volje u potpunoj slobodi.... Morao Sam stvoriti forme za sve Moje jednom stvorene prvobitne duhove čije su se ranije razložene supstance ponovno sakupile nakon beskonačno dugog vremena i koji su, stoga, kao samo-svjesna bića još jednom, čekali dopuštenje da postanu aktivni.... Stvoriti izvanjsku formu takvog prvobitnog duha se nije razlikovalo od bezbrojnih mnogih djela stvaranja koja su prethodno nastala.... to je bila Moja eksternalizirana misao koja se, kroz Moju volju, pojavila preda Mnom već upotpunjena/kompletna. Ali dati život toj formi je bilo jedino moguće tako što bi se prožela [[ili ‘ali oživjeti tu formu je bilo moguće jedino prožimanjem’]] sa Snagom Moje ljubavi....

Prvobitno stvoreni duh je, međutim, bio Moja isijana snaga ljubavi.... Otud je on jedino trebao zaposjednuti izvanjsku formu kako bi ju pretvorio u živo biće. Duh je bio blizu svoga savršenstva.... a ipak daleko od njega pošto mu je nedostajala konačna realizacija [[ili ‘krajnji uvid’]].... budući ga je grijeh sa kojim je bio opterećen potpuno lišio sveg znanja i u tom stanju je trebao poduku i zapovijedi.... na taj način je on trebao postepeno sazrijeti u realizaciju pomoću vršenja/udovoljavanja tim zapovijedima....

Velika duhovna borba se dogodila prethodno pošto je veliki broj palih prvobitnih duhova želio okupirati Moju prvo-stvorenu formu.... Jer oni su znali kako su mogli ponovno doći/pristupiti k Meni jedino u tijelu ljudskog bića, da će biti sposobni postići nezamislivo izobilje snage i svjetla jedino kroz probu života [[= životni test]] u koj-oj[[/em]] su trebali dokazati na koji način će iskoristiti snagu koja im je na raspolaganju.... Ali Ja Osobno Sam odlučio koji će se prvobitni duh nastaniti u prvom ljudskom biću.... Jer jedino Ja Sam znao čije se suprotstavljanje Meni tako oslabilo da bi mu se mogla nametnuti konačna proba zemaljskog života; Ja Sam znao čija bi se volja mogla oduprijeti sili Mojeg neprijatelja. Prema tome, odabrao Sam jednog prvobitnog duha koji je jednom tijekom otpadništva duhova zauzimao vodeću poziciju.... koji je doista bio teže opterećen grijehom ali kojeg je Moja ljubav itekako puno težila ponovno zadobiti, jer bezbrojna bića bi ga na isti način slijedila i iskupljenje bi moglo puno brže napredovati.... Znao Sam, u stvari, od vječnosti kako će ovaj prvobitni duh pogriješiti/podbaciti.... Usprkos tome, poradi njegove promijenjene volje tijekom preliminarnih stadija on je bio najsnažniji duh, tako je također bio ovlašten [[= imao pravo]] biti prvi koji će primiti stanje slobodne volje, a što je stoga nudilo najbolju perspektivu prolaženja testa volje....

Forma prvog ljudskog bića.... prije nego ju je okupirao ovaj prvobitni duh, je također bila vidljiva Luciferu, koji je zasigurno znao kako je ova forma bila [[izlazna]] kapija iz kraljevstva mraka, iz njegovog carstva, u Moje kraljevstvo, u kraljevstvo svjetla.... On je također znao.... ako nije želio izgubiti svoje sljedbenike.... kako je morao koristiti sva sredstva da bi duše oteo nazad od Mene tijekom odobrenog probnog perioda za ljudskog biće, kako bi tu probu okrenuo u svoju korist....

Moja stvorena forma je i dalje bila bez života kada ju je Lucifer ščepao sa ciljem bi ju testirao oživljavajući ju sa svojim duhom.... pa ipak, njegov je nepripitomljeni duh raspuknuo formu, i on je bio uvjeren kako će nju raspuknuti svaki duh prognan u ovu formu i kako za njega nikad neće biti nikakve opasnosti gubitka....

Dozvolio Sam da se ova proba dogodi i onda Sam mu dokazao kako je njegova pretpostavka bila pogrešna.... Jer zahvaljujući svojem dugom procesu razvoja sâm duh koji se trebao utjeloviti u ljudskom biću više nije dijelio Luciferovu volju, on je dobrovoljno okupirao konačnu izvanjsku formu, i pošto je ovaj prvobitni duh bio blizu svojeg izvornog stanja on izvanjsku formu nije smatrao zaprekom koja bi spriječila padanje u grijeh.... Jer on je bio gospodar nad cijelim stvaranjem, on je mogao vladati kao gospodar nad zemljom koja mu je bila na raspolaganju zajedno sa svakom tvorevinom.... Imao je izobilnu moć i snagu.... jedino podređenu Mojoj moći, koja mu je jedino dala laganu zapovijed, poslušnost kojoj bi bila skršila svako njemu nametnuto ograničenje....

A kada je Lucifer ovo shvatio razmišljao je o načinima kako spriječiti ljudsko biće izvršiti ovu zapovijed, a pošto je poznavao tijelo prvog ljudskog bića on je pokušao učiniti ga odbojnim predstavljajući ga kao zapreku.... time što je oslobođenje od njega činio ovisnim o kršenju ove zapovijedi.... podstičući na taj način prvobitnog duha da se iznutra ponovno pobuni protiv Mene zbog toga što mu nisam dao potpunu slobodu.... To je bila promišljena prevara kojoj se prvo ljudsko biće moglo suprotstaviti/oduprijeti jednostavnim pridržavanjem Moje jednostavne zapovijedi.... da je bio zadovoljan sa njegovim posjedovanjem moći i snage koji su ga činili doista sretnim sve dok Moj neprijatelj nije u njemu pobudio nečistu žudnju.... da bude veći od Onog, Koji je bio perceptibilna sila nad njime.... o Kojem je on znao i Čiju je zapovijed usprkos tome zanemario....

Pad prvog ljudskog bića u grijeh je prema tome bilo ponavljanje prvog pada prvobitnih duhova. On je slijedio Lucifera i za sobom je u ponor povukao nebrojena bića.... baš kao što su svi potomci prvog ljudskog bića iza toga također bili postavljeni u oslabljeno stanje grešnih ljudi sve dok Isus Krist nije došao izbaviti ih, sve dok Isus Krist kroz Njegovo raspeće nije postigao snagu volje namjesto čovječanstva, sve dok se Isus Krist nije suprotstavio Luciferovom iskušenju sa Njegovom snažnom voljom i porazio ga....

Ništa ne bi moglo potaći prvo-stvoreno biće, Lucifera, proći zemaljskim napredovanjem kao ljudsko biće sve dok je on sebe i dalje smatrao gospodarem duhovnog svijeta koji Me je zajedno sa njime napustio, jer on osobno se nije zaputio kursom kroz materiju, kroz stvaranje, prije stvaranja prvog ljudskog bića.... Kao duhovno stvaran duh on je u svojoj volji i dalje bio Moj najveći protivniik, on je sebe smatrao gospodarem stvaranja koje je pružalo utočište duhovnoj supstanci koja mu je pripadala, iako on sam nije imao utjecaja nad njom. Njegov unutarnji otpor je i dalje bio neslomljen, i on se nikad ne bi pomirio sa bilo kakvom prisilom, on sam nikad dobrovoljno ne bi ušao u formu stvorenu od strane Moje volje.... pošto je mrzio sve forme za duhovne supstance, sva djela stvaranja, i težio je uništiti ih.... Međutim, njegova mu je moć nad djelima stvaranja bila oduzeta, ali onda mu je bio podaren utjecaj nad svakom dušom kada je ova ponovno trebala donijeti svoju slobodnu odluku za Mene ili za njega.... On je također znao kako je sam bio nesposoban uništiti formu jednom kada je bila nastanjena duhovnim bićima, i iz tog razloga je unaprijed nadzirao formu prvog ljudskog bića, jer njegov je cilj bio navesti prvobitnog duha koji ju je trebao okupirati da uništi svoju vlastitu izvanjsku formu.... pošto je vjerovao kako bi ga on na taj način opskrbio sa slobodom koju Sam morao oduzeti svim duhovima poradi djela stvaranja.... On Me želio spriječiti kompletirati plan Spasenja.

Protivnost/opozicija između Mene i njega je postojala još od otpadništva i on neće nikada odustati od nje sve dok ne shvati kako je potpuno bespomoćan, te Me u najdubljoj slabosti i poniznosti zamoli da mu dam snage.... Iz ovog razloga bi bilo nemoguće dati njemu prvo ljudsko tijelo kao prebivalište. Jer njegova volja nije stremila ka uzlasku, dok je raniji otpor prema Meni od strane duhovne supstance, koja je prošla kroz stvaranje u stanju prisile, već bio umanjen i trebala je još samo jednom dokazati kako je odustala od svojeg protivljenja Meni i Mojoj snazi ljubavi. I Lucifer je znao koliko je ova duhovna supstanca sebe već udaljila od njega, i također je znao kako je sada postojao rizik da ju u potpunosti izgubi. A budući je prvobitni duh utjelovljen u ljudskom prvom ljudskom biću jednom bio njegov nepokolebljiv podržavatelj on je bio posebise zainteresiran prouzročiti njegov pad.... Ali on je također znao o njegovoj sadašnjoj žudnji da se oslobodi od svakog fizičkog ograničenja....

I zatim Sam Ja postavio drugo biće pored ovog prvobitnog duha, koje ga je istovremeno trebalo podržavati ali mu također i pomoći u svezi probe njegove volje. Njih obadvoje su trebali podržavati jedno drugo da bi pristigli do konačnog cilja; Ja nisam postavio odgovornost samo na jedno rame.... dao sam Zapovijed obadvoma, i obadvoje su bili sposobni ostvariti cilj zajedno.... I ovo drugo biće je iskoristio Lucifer, koji je prepoznao njegovu slabu volju i iz toga se nadao ostvariti svoj cilj.... Proba volje je morala biti postavljena pred prvi ljudski par [[u smislu, ‘od njih se to moralo potraživati’]], i kao podrška ovoj probi su također i protivne sile morale biti aktivne, jer Lucifer se isto tako borio sa svoje žive tvorevine, koje on nije želio izručiti premda su one također pripadale Meni. Njegov je plan uspio, ali untaoč tome, to Me nije zaustavilo bezbrojnim bićima opet i iznova pružiti priliku uzeti novu formu u ljudskim bićima ove zemlje i tako ostvariti još viši stupanj zrelosti čak ako su, zahvaljujući padu prvog ljudskog para, kapije do kraljevstva svjetla ostale zatvorene sve do dolaska Isusa Krista....

Prvi grijeh je odgodio ali nije otkazao iskupljenje duhovnih bića, jer ono što je prvo ljudsko biće podbacilo napraviti je bilo napravljeno od strane ljudskog bića Isusa.... On je bio snažniji od Mojeg protivnika budući se On okoristio Mojom snagom.... On je bio i ostao u kontaktu sa Mnom kroz ljubav i dobrovoljno je ostvario ono što prva ljudska bića nisu ispunila kao zapovijed.... On je sebe potpuno podredio Mojoj volji i dokazao Svoju privrženost Meni kroz Svoju patnju i smrt na križu.... On je znao za prvobitni grijeh i opetovanu krivnju prvih ljudskih bića, i kako bi poništio tu krivnju, kako bi iskupio čovječanstvo, On se ponudio prinijeti Mi žrtvu, što je Mene zadovoljavalo [[ili ‘za Mene bilo zadovoljavajuće’]].... žrtvu, koja je ponovno otvorila kapije duhovnog kraljevstva, stazu do Mene, i sada omogućuje svim Mojim živim bićima koja priznaju Njega kao Sina Božjega i Iskupitelja svijeta još jednom postati blaženo sretnima.

AMEN

Traducător
Tradus de: Lorens Novosel