Comparați anunțul cu traducerea
Adam.... Spiritul primordial.... Încercarea lui Lucifer.... Spulberarea formei....
Oricine se străduiește să ajungă la adevăr va lăsa în urma sa tot întunericul, va avea o explicație pentru toate, va cunoaște legătura dintre toate lucrurile, va recunoaște că drumul său duce în sus, că a găsit legătura cu Dumnezeu, că nu mai poate greși, pentru că Dumnezeu Însuși îi va furniza adevărul. Dar a pătrunde adevărul înseamnă mai întâi a fi dorit cu seriozitate și apoi să se deschidă inima pentru cunoașterea care îi este adusă acum.... fie că vine din afară, fie că vine și din interior sub formă de gânduri.... Căci inima va fi dispusă să accepte sau să respingă adevărul și eroarea și astfel va avea și un efect corespunzător asupra ființei umane. Adevărul trebuie să fie atins în măsura în care voința ființei umane trebuie să devină ea însăși activă.... el nu poate fi pur și simplu împărtășit ființei umane care este complet pasivă, care nu îl dorește ea însăși și care face demersurile necesare pentru a intra în posesia lui. Căci el va rămâne în întunericul spiritului său și nu va ajunge la înălțime. Dar adevărul este calea spre înălțime.... Adevărul este cunoașterea spirituală transmisă oamenilor de către Dumnezeu Însuși, care își caută un destinatar în fiecare persoană, care poate fi însușit prin voința fiecăruia, deoarece poate fi transmis ființei umane în cele mai diverse moduri.... dar care presupune întotdeauna dorința de a-l dobândi. Dar oricine se află în posesia lui nu mai este în întuneric, totul este limpede ca lumina zilei pentru el, nu mai există nici o îndoială pentru el, căci tot ceea ce este încă neclar pentru el îi va fi explicat și la cererea sa, dacă doar se îndreaptă către sursa adevărului.... dacă își prezintă îndoielile și întrebările lui Dumnezeu Însuși și așteaptă acum ceea ce Dumnezeu îi răspunde prin inimă.... Dorința de adevăr, legătura mentală cu Dumnezeu și ascultarea sa interioară îi garantează, de asemenea, un răspuns clar și veridic. Iar voi, oamenii, trebuie să știți că nu trebuie să existe nimic neclar pentru voi, dacă doar doriți clarificări și prezentați fiecare întrebare Celui care este Adevărul Însuși și care vrea să îl transmită și copiilor Săi pământești pentru a le da lumină, pentru a le lumina calea de ascensiune: (6.11.1953) Prima ființă umană creată a fost, conform trupului său, tot un act de creație al iubirii Mele. A trebuit apoi să creez un înveliș exterior pentru ființa spirituală căzută, atunci când aceasta și-a croit din nou drumul din adâncuri până la un asemenea punct încât să poată astfel să treacă ultima încercare a voinței în toată libertatea.... A trebuit să creez forme pentru toate spiritele primordiale create cândva de Mine, care, după un timp infinit de lung, s-au adunat din nou în toate substanțele dizolvate cândva, care, prin urmare, așteptau din nou, ca entități conștiente de Eu-l propriu, permisiunea de a fi active.... Crearea formei exterioare pentru un astfel de spirit primordial nu era altceva decât nenumăratele și nesfârșitele lucrări de creație care apăruseră înainte.... era gândul care apăruse din Mine și care, prin voința Mea, era deja înaintea Mea în execuția sa. Dar a da viață acestei forme create a fost posibil doar prin curgerea forței Mele de iubire.... Substanța spirituală creată inițial, însă, era forța Mea de iubire emanată.... Așa că ea nu trebuia decât să ia în stăpânire forma exterioară pentru a o lăsa să devină o ființă vie. Spiritualul era aproape de perfecțiunea sa.... dar departe de ea, deoarece îi lipsea ultima cunoaștere.... deoarece păcatul care împovăra ființa spirituală o răpise de cunoașterea deplină și, prin urmare, avea nevoie de instrucțiuni și porunci în această stare.... de aceea ar trebui să se maturizeze încet spre cunoaștere prin ascultarea acestor porunci.... O mare bătălie spirituală a avut loc în prealabil, deoarece exista un număr mare de aceste spirite primordiale căzute care doreau să locuiască în prima formă creată de Mine.... Pentru că știau că numai sub forma unei ființe umane puteau avea din nou acces la Mine, că nu puteau obține abundența nelimitată de putere și lumină decât printr-o viață de probă în care urmau să dovedească modul în care își foloseau puterea de care dispuneau.... Dar Eu Însumi am determinat spiritul primordial care trebuia să locuiască în prima ființă umană.... (7.11.1953) Căci numai Eu singur știam a cui rezistență împotriva Mea a scăzut în așa măsură încât să i se poată impune ultimul test al vieții pământești; Eu știam a cui voință ar fi putut rezista tentațiilor puterii Mele opuse. Și de aceea am ales un spirit primordial care fusese cândva conducătorul apostaziei spiritelor.... al cărui păcat, prin urmare, cântărea cu siguranță mai greu asupra lui, dar pe care iubirea Mea era extrem de nerăbdătoare să-l recâștige, pentru că atunci nenumărate ființe l-ar fi urmat și răscumpărarea ar fi avut loc mult mai repede.... Deși știam din eternitate despre eșecul acestui spirit primordial.... Cu toate acestea, prin voința sa, care se schimbase în etapele preliminare, era spiritul cel mai puternic, care, prin urmare, avea și dreptul de a fi primul pus în starea de liber arbitru și care, prin urmare, oferea cele mai mari perspective de a trece testul voinței. Însă, forma primei ființe umane.... înainte ca acest spirit primordial să o ia, era vizibilă și pentru Lucifer, care știa foarte bine că această formă era poarta de ieșire din împărăția întunericului, din sfera sa, în împărăția Mea, în împărăția luminii.... El știa, de asemenea, că dacă nu voia să-și piardă acolitul.... trebuia să folosească toate mijloacele pentru a-Mi smulge spiritualul în timpul acestei perioade de probă acordate ființei umane, pentru ca probațiunea să se întoarcă în favoarea sa....
Forma creată de Mine era încă lipsită de viață atunci când Lucifer a pus mâna pe ea pentru a o anima cu spiritul său în regim de probă.... dar spiritul său neîmblânzit a spulberat forma și era sigur că orice spirit alungat în această formă o va spulbera și nu a existat niciodată pericolul de pierdere pentru el.... I-am permis această încercare și acum i-am dovedit că presupunerea sa era greșită.... Pentru că spiritualul, care urma să se întrupeze în ființa umană, nu mai avea aceeași voință ca Lucifer din cauza cursului îndelungat al dezvoltării în creație; el s-a instalat de bunăvoie în ultima formă exterioară, iar acel spirit primordial era aproape de starea inițială, iar forma exterioară nu i s-a părut a fi o încătușare înaintea căderii.... Pentru că era stăpânul creației, el putea porunci ca un stăpân peste pământul aflat la dispoziția sa cu fiecare creație.... El era plin de putere și tărie.... supus doar puterii Mele, care nu i-a dat decât o poruncă ușoară, a cărei ascultare ar fi rupt orice încătușare care i se mai impunea.... Și când Lucifer a recunoscut acest lucru, s-a gândit la mijloace de a împiedica ființa umană să se supună acelei porunci și, întrucât el însuși cunoștea forma primei ființe umane, a încercat, de asemenea, să i-o facă neplăcută, prezentând-o ca pe o încătușare.... prezentând eliberarea de ea ca fiind dependentă de încălcarea acelei porunci.... și astfel a revoltat din nou, în interior, spiritul primordial împotriva Mea, încât nu i-am dat libertate deplină.... A fost o rătăcire conștientă căreia primul om ar fi putut să îi reziste dacă ar fi respectat porunca Mea cea mai ușoară.... dacă ar fi fost mai întâi mulțumit cu posesia puterii și a forței care îl făcea cu adevărat fericit, până când adversarul Meu a aprins în el o dorință necurată.... de a fi mai mare decât Cel care era recunoscut de el ca fiind Puterea de deasupra lui.... pe care o cunoștea și a cărei poruncă a ignorat-o totuși....
Căderea primului om a fost, așadar, o repetare a primei căderi a spiritului primordial. El l-a urmat pe Lucifer și a târât cu el în adâncuri nenumărate ființe...., așa cum toți urmașii primului om au fost puși în starea de slăbiciune a ființelor umane păcătoase până când Iisus Hristos a venit în ajutorul lor, până când Iisus Hristos a dobândit puterea voinței pentru ființele umane prin moartea Sa pe cruce, până când Iisus Hristos s-a opus ispitelor lui Lucifer cu voința Sa puternică și l-a învins.... (8.11.1953) Nimic nu l-ar fi putut determina pe Lucifer, prima ființă creată, să parcurgă calea pământească ca ființă umană, atâta timp cât el însuși se simțea încă stăpânul lumii spiritelor, care au devenit apostate față de Mine odată cu el, deoarece el însuși nu a parcurs calea prin materie, prin creație, înainte de crearea primelor ființe umane.... Ca spirit intrinsec, el a fost încă cel mai puternic adversar al Meu în ceea ce privește voința, el se simțea stăpânul creației care conținea substanța spirituală care îi aparținea, chiar dacă el însuși nu avea nicio influență asupra acestei substanțe spirituale. Astfel, în el exista încă o rezistență neîntreruptă și nu ar fi suportat niciodată constrângerea, nu s-ar fi dat de bunăvoie într-o formă pe care voința Mea o crease.... pentru că el ura toate formele pentru spiritual, toate lucrările creației, și căuta să le distrugă.... Dar puterea asupra operelor creației i-a fost luată, în schimb, influența asupra spiritualului i-a fost atunci acordată atunci când acesta ar fi trebuit să decidă liber pentru Mine sau pentru el din nou.... De asemenea, el știa că el însuși nu putea distruge o formă de îndată ce aceasta era locuită de entități spirituale și, de aceea, a inspectat mai întâi forma primei ființe umane, căci scopul său era să determine spiritul primordial, care urma să fie întrupat în ea, să își spulbere el însuși forma exterioară.... pentru că el credea că atunci îi va putea oferi libertatea pe care Eu i-o luasem ființei spirituale prin intermediul operelor de creație.... El a vrut să Mă împiedice să duc la bun sfârșit planul de mântuire. Relația de adversitate dintre Mine și el a existat încă de la apostazia sa și nu va fi niciodată abandonată din partea sa până când nu se va recunoaște complet neputincios și, într-o profundă slăbiciune și umilință (9.11.1953), va apela la un aflux de putere.... Prin urmare, ar fi fost de asemenea imposibil să-i dau prima formă umană pentru a rămâne în ea. Pentru că în el nu era voința de a se ridica, în timp ce spiritualul, care trecuse prin creație în stare de constrângere, slăbise deja în rezistența sa anterioară împotriva Mea și nu trebuia decât să dovedească încă o dată renunțarea la rezistența împotriva Mea și a forței Mele de iubire. Iar Lucifer știa cât de mult se distanțase deja această substanță spirituală de el și știa, de asemenea, că exista acum pericolul de a o pierde complet. Și, întrucât spiritul primordial conceput în prima ființă umană a fost cândva un sprijin puternic pentru el, el era, de asemenea, deosebit de interesat de căderea acestuia. Dar el știa și despre dorința sa actuală de a se elibera de toate legăturile materiale....
Acestui spirit primordial i-am adăugat acum o a doua ființă care urma să-i servească în același timp ca sprijin, dar și ca test al voinței sale. Fiecare ar fi putut să-l ajute pe celălalt să atingă scopul final, nu am pus responsabilitatea pe un singur umăr.... Am dat porunca amândurora și amândoi puteau atinge scopul împreună.... Iar Lucifer s-a folosit de această a doua ființă, care i-a recunoscut voința slăbită și a sperat să-și atingă scopul prin intermediul ei.... Testul de voință trebuia să fie cerut primei perechi umane, iar forțele opuse trebuiau de asemenea să fie capabile să lucreze pentru acest test, căci Lucifer a luptat și pentru creațiile sale pe care nu voia să le predea, deși erau și ele ale Mele. El a reușit în planul său, dar cu toate acestea nu M-a împiedicat să le dau ulterior nenumăratelor ființe, de nenumărate ori, posibilitatea de a se transforma în oameni pe acest Pământ și de a atinge astfel un grad de maturitate din ce în ce mai mare, chiar dacă poarta către împărăția luminii a rămas închisă din cauza căderii primei perechi umane până la venirea lui Isus Hristos.... Răscumpărarea ființelor spirituale prin primul păcat a fost amânată, dar nu anulată, căci ceea ce nu a realizat prima ființă umană a realizat omul Iisus.... El a fost mai puternic decât adversarul Meu, căci S-a folosit de puterea Mea.... El a fost și a rămas unit cu Mine prin iubire și a făcut în mod voluntar ceea ce prima ființă umană nu a îndeplinit ca poruncă.... El s-a supus complet voinței Mele și și-a dovedit devotamentul față de Mine prin suferința și moartea Sa pe cruce.... El știa despre păcatul primordial și despre vina repetată a primelor ființe umane și, pentru a răscumpăra această vină, pentru a răscumpăra umanitatea, Mi-a oferit o jertfă care Mi-a fost suficientă.... o jertfă care a deschis din nou poarta către împărăția spirituală, calea către Mine, iar toate creaturile Mele pot deveni acum binecuvântate care Îl recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii....
Amin
Traducător
Adam.... Urgeist.... Luzifers Versuch.... Sprengen der Form....
Wer sich zur Wahrheit durchringet, der lässet alle Finsternis hinter sich, er wird für alles eine Erklärung haben, er wird wissen um den Zusammenhang aller Dinge, er wird erkennen, daß sein Weg aufwärts führt, daß er die Verbindung mit Gott gefunden hat, daß er nicht mehr irren kann, weil Gott Selbst ihm die Wahrheit zuführt. Zur Wahrheit durchringen aber heißt, sie vorerst ernstlich begehren und dann das Herz dafür aufzuschließen, was ihm nun an Wissen zugetragen wird.... sei es von außen oder auch von innen in Form von Gedanken.... Denn das Herz wird annahmewillig oder abwehrwillig sein für Wahrheit und Irrtum und also auch entsprechend auf den Menschen einwirken. Die Wahrheit muß insofern errungen werden, als daß der Wille des Menschen selbst tätig werden muß.... sie kann nicht dem Menschen einfach vermittelt werden, der sich vollständig passiv verhält, der nicht selbst will und die erforderlichen Anstalten trifft, um in ihren Besitz zu gelangen. Denn dieser wird in der Dunkelheit seines Geistes verbleiben und nicht zur Höhe gelangen. Die Wahrheit aber ist der Weg nach oben.... Die Wahrheit ist das von Gott Selbst den Menschen zugeführte Geistesgut, das in jedem Menschen einen Empfänger sucht, das jedes Menschen Wille sich aneignen kann, weil es in verschiedenster Art dem Menschen vermittelt werden kann.... doch immer das Verlangen danach voraussetzt. Wer sich aber in ihrem Besitz befindet, der steht nicht mehr in der Finsternis, für ihn ist alles sonnenklar, für ihn gibt es keinen Zweifel mehr, denn was ihm noch unklar ist, wird ihm auf seine Bitten hin auch erläutert, so er sich nur an den Quell der Wahrheit wendet.... so er Gott Selbst seine Zweifel und Fragen vorlegt und nun darauf wartet, was Gott ihm durch das Herz antwortet.... Das Verlangen nach der Wahrheit, die gedankliche Verbindung mit Gott und sein Lauschen nach innen garantiert ihm auch eine klare wahrheitsgemäße Antwort. Und das sollet ihr Menschen wissen, daß es für euch nichts Ungeklärtes zu geben braucht, wenn ihr nur Aufklärung wollet und jede Frage Dem unterbreitet, Der die Wahrheit Selbst ist und Der sie auch Seinen Erdenkindern vermitteln will, um ihnen Licht zu geben, um ihnen den Weg nach oben zu erleuchten: (6.11.1953) Der erstgeschaffene Mensch war seinem Leibe nach auch ein Erschaffungsakt Meiner Liebe. Ich mußte dem gefallenen Geistigen dann eine Außenhülle schaffen, als es sich aus der Tiefe wieder so weit emporgearbeitet hatte, daß es also die letzte Willensprobe in aller Freiheit ablegen konnte.... Ich mußte Formen schaffen für alle von Mir einst erschaffenen Urgeister, die sich nach endlos langer Zeit wieder in allen einstmals aufgelösten Substanzen gesammelt hatten, die also wieder als Ich-bewußte Wesenheiten warteten auf das Zulassen zu einer Tätigkeit.... Die Außenform für einen solchen Urgeist zu schaffen war nichts anderes als die endlos vielen Schöpfungswerke, die zuvor erstanden waren.... es war der aus Mir herausgestellte Gedanke, der durch Meinen Willen auch schon in seiner Ausführung vor Mir stand. Dieser erschaffenen Form nun aber das Leben zu geben war nur möglich durch das Durchströmen Meiner Liebekraft.... Das urgeschaffene Geistige aber war ausgeströmte Liebekraft von Mir.... Also brauchte es nur die Außenform in Besitz zu nehmen, um es zu einem lebenden Wesen werden zu lassen. Das Geistige stand kurz vor seiner Vollendung.... doch darum weit davon entfernt, weil ihm die letzte Erkenntnis fehlte.... weil die auf dem Geistigen lastende Sünde ihm die volle Erkenntnis geraubt hatte und es also in diesem Zustand Belehrungen und Gebote benötigte.... es also langsam zur Erkenntnis heranreifen sollte durch den Gehorsam jenen Geboten gegenüber.... Es hat ein großer geistiger Kampf zuvor stattgefunden, weil es dieser gefallenen Urgeister in großer Zahl gab, die in der ersten von Mir geschaffenen Form Aufenthalt nehmen wollten.... Denn das wußten sie, daß nur in der Form eines Menschen sie wieder Zugang fanden zu Mir, daß sie zu unbeschränkter Kraft- und Lichtfülle nur gelangen konnten durch ein Probeleben, in dem sie beweisen sollten, wie sie die ihnen zur Verfügung stehende Kraft nützten.... Ich Selbst aber bestimmte den Urgeist, der in dem ersten Menschen Aufenthalt nehmen sollte.... (7.11.1953) Denn Ich allein wußte darum, wessen Widerstand gegen Mich so nachgelassen hatte, daß ihm die letzte Erdenlebensprobe auferlegt werden konnte; Ich wußte es, wessen Willen den Versuchungen Meiner Gegenkraft hätte standhalten können. Und Ich wählte darum einen Urgeist, der einstmals führend war beim Abfall der Geister.... dessen Sünde darum wohl schwerer auf ihm lastete, den zurückzugewinnen aber Meine Liebe überaus bemüht war, weil ihm dann gleichfalls unzählige Wesen gefolgt wären und die Erlösung weit rascher vor sich gegangen wäre.... Ich wußte zwar seit Ewigkeit um das Versagen dieses Urgeistes.... Dennoch war er durch seinen in den Vorstadien gewandelten Willen der stärkste Geist, der also auch berechtigt war, als erster in den Zustand des freien Willens versetzt zu werden, und der darum die meiste Aussicht bot, die Willensprobe zu bestehen.... Die Form des ersten Menschen nun war.... bevor dieser Urgeist sie bezog, auch Luzifer sichtbar, der wohl wußte, daß diese Form die Durchgangspforte war aus dem Reiche der Finsternis, aus seinem Bereich, in Mein Reich, in das Reich des Lichtes.... Er wußte auch, daß er.... wollte er seinen Anhang nicht verlieren.... jedes Mittel anwenden mußte, um Mir in dieser dem Menschen zugebilligten Probezeit das Geistige abzuringen, um die Probe zu seinen Gunsten ausfallen zu lassen....
Die von Mir erschaffene Form war noch ohne Leben, als Luzifer sich ihrer bemächtigte, um sie mit seinem Geist probeweise zu beleben.... doch sein ungebändigter Geist sprengte die Form, und er war sich dessen sicher, daß ein jeder in diese Form gebannte Geist sie sprengen würde und nimmermehr die Gefahr eines Verlustes für ihn bestand.... Diesen Versuch ließ Ich zu und bewies ihm nun, daß seine Vermutung falsch war.... Denn das Geistige, das sich im Menschen verkörpern sollte, war durch den langen Entwicklungsgang in der Schöpfung nicht mehr gleichen Willens wie Luzifer; es bezog die letzte Außenform willig, und jener Urgeist war nahe dem Urzustand, und die Außenform erschien ihm keine Fessel vor dem Sündenfall.... Denn er war Herr der Schöpfung, er konnte gebieten wie ein Herr über die ihm zur Verfügung stehende Erde mit jeglicher Schöpfung.... Er war macht- und kraftvoll.... nur Meiner Macht unterstellt, die ihm nur ein leichtes Gebot gab, dessen Befolgen jede noch ihm auferlegte Fessel gesprengt hätte.... Und als Luzifer dies erkannte, sann er auf Mittel, den Menschen am Befolgen jenes Gebotes zu hindern, und da er selbst die Form des ersten Menschen kannte, suchte er auch ihm sie unleidlich zu machen, indem er sie als Fessel darstellte.... indem er die Freiheit davon als von dem Übertreten jenes Gebotes abhängig hinstellte.... und also den Urgeist innerlich wieder auflehnte wider Mich, daß Ich ihm nicht die volle Freiheit gab.... Es war ein bewußtes Irreleiten, dem der erste Mensch hätte Widerstand leisten können, wenn er sich nur an Mein leichtes Gebot gehalten hätte.... wenn er vorerst sich hätte genügen lassen an dem Besitz von Macht und Kraft, die ihn wahrlich beseligte, bis Mein Gegner ein unreines Begehren in ihm entfachte.... größer zu sein als Der, Der ihm als Macht über sich erkenntlich war.... um Den er wußte und Dessen Gebot er dennoch mißachtete....
Der Sündenfall des ersten Menschen war sonach eine Wiederholung des ersten Falles des Urgeistes. Er folgte Luzifer und riß unzählige Wesen mit hinab zur Tiefe.... wie nun auch alle Nachkommen des ersten Menschen in den Schwächezustand sündiger Menschen versetzt waren so lange, bis Jesus Christus ihnen zu Hilfe kam, bis Jesus Christus die Willensstärke den Menschen erwarb durch Seinen Tod am Kreuz, bis Jesus Christus Seinen starken Willen den Versuchungen Luzifers entgegensetzte und ihn bezwang.... (8.11.1953) Nichts hätte das erstgeschaffene Wesen, Luzifer, dazu bewegen können, den Erdengang als Mensch zurückzulegen, solange er selbst sich noch als Herr der Geistwelt fühlte, die mit ihm Mir abtrünnig wurde, denn er selbst war den Gang durch die Materie, durch die Schöpfung, vor der Erschaffung der ersten Menschen nicht gegangen.... Er war noch immer als wesenhafter Geist willensmäßig Mein stärkster Gegner, er fühlte sich selbst als Herr der Schöpfung, die das ihm zugehörige Geistige barg, wenngleich er selbst auf dieses Geistige keinen Einfluß hatte. In ihm selbst also war noch ungebrochener Widerstand, und nimmermehr hätte er sich einen Zwang gefallen lassen, nimmermehr hätte er freiwillig sich in eine Form gegeben, die Mein Wille erschaffen hatte.... weil er alle Formen für das Geistige, alle Schöpfungswerke, haßte und sie zu zerstören suchte.... Die Macht über die Schöpfungswerke aber war ihm genommen, dagegen der Einfluß auf das Geistige dann eingeräumt, wenn dieses wieder frei sich entscheiden sollte für Mich oder für Ihn.... Er wußte auch, daß er selbst eine Form nicht zerstören konnte, sowie sie von geistigen Wesenheiten bewohnt war, und darum nahm er die Form des ersten Menschen zuvor in Augenschein, denn sein Ziel war, den Urgeist, der darin verkörpert werden sollte, zu veranlassen, selbst seine Außenform zu sprengen.... weil er glaubte, ihm dann die Freiheit zu verschaffen, die Ich durch die Schöpfungswerke dem Geistigen genommen hatte.... Er wollte Mich hindern, den Heilsplan zu Ende zu führen. Die Gegnerschaft zwischen Mir und ihm bestand seit seinem Abfall und wird von seiner Seite aus nimmer aufgegeben werden, bis er sich völlig kraftlos erkennt und in tiefster Schwäche und Niedrigkeit (9.11.1953) um Zuwendung von Kraft bittet.... Darum wäre es auch unmöglich gewesen, ihm die erste Menschenform zum Aufenthalt zu geben. Denn in ihm war nicht der Wille zur Höhe, während das im Mußzustand durch die Schöpfung gegangene Geistige schon in seinem einstigen Widerstand gegen Mich nachgelassen hatte und nur noch einmal das Aufgeben des Widerstandes gegen Mich und Meine Liebekraft unter Beweis stellen sollte. Und Luzifer wußte es, wie weit dieses Geistige schon im Abstand zu ihm war, und er wußte es auch, daß nun die Gefahr bestand, es ganz zu verlieren. Und da der im ersten Menschen eingezeugte Urgeist einst eine starke Stütze von ihm war, war ihm auch an seinem Fall ganz besonders gelegen.... Er wußte aber auch um dessen nunmehriges Verlangen, frei zu werden von jeglicher materiellen Fessel....
Diesem Urgeist gesellte Ich nun ein zweites Wesen zu, das ihm gleichzeitig zur Unterstützung, aber auch zur Erprobung seines Willens dienen sollte. Ein jeder hätte dem anderen beistehen können, das letzte Ziel zu erreichen, Ich legte nicht die Verantwortung auf eine Schulter allein.... beiden gab Ich das Gebot, und beide konnten gemeinsam das Ziel erreichen.... Und dieses zweiten Wesens bediente sich Luzifer, der dessen geschwächten Willen erkannte und durch ihn zum Ziel zu gelangen hoffte.... Die Willensprobe mußte gefordert werden von dem ersten Menschenpaar, und zur Erprobung mußten auch die Gegenkräfte wirken können, denn auch Luzifer kämpfte um seine Geschöpfe, die er nicht hergeben wollte, wenngleich sie auch Mein eigen waren. Sein Plan gelang ihm, hielt Mich aber dennoch nicht ab, unzähligen Wesen in der Folge immer wieder die Möglichkeit zu geben, sich zu verformen in den Menschen auf dieser Erde und also zu immer höherem Reifegrad zu gelangen, wenngleich durch den Fall des ersten Menschenpaares die Pforte zum Lichtreich verschlossen blieb, bis Jesus Christus kam.... Es war die Erlösung der Geistwesen durch die erste Sünde aufgeschoben, aber nicht aufgehoben, denn was der erste Mensch nicht geschafft hat, das hat der Mensch Jesus erreicht.... Er war stärker als Mein Gegner, denn Er bediente Sich Meiner Kraft.... Er war und blieb durch die Liebe mit Mir verbunden und tat freiwillig, was die ersten Menschen nicht als Gebot erfüllt haben.... Er unterstellte Sich völlig Meinem Willen und bewies Seine Hingabe an Mich durch Sein Leiden und Sterben am Kreuz.... Er wußte um die Urschuld und um die abermalige Schuld der ersten Menschen, und um diese Schuld zu tilgen, um die Menschen zu erlösen, brachte Er Mir ein Opfer dar, an dem Ich Mir genügen ließ.... ein Opfer, das die Pforte zum geistigen Reich, den Weg zu Mir, wieder öffnete und alle Meine Geschöpfe nun selig werden können, die Ihn anerkennen als Sohn Gottes und Erlöser der Welt....
Amen
Traducător