Oricine se străduiește să ajungă la adevăr va lăsa în urma sa tot întunericul, va avea o explicație pentru toate, va cunoaște legătura dintre toate lucrurile, va recunoaște că drumul său duce în sus, că a găsit legătura cu Dumnezeu, că nu mai poate greși, pentru că Dumnezeu Însuși îi va furniza adevărul. Dar a pătrunde adevărul înseamnă mai întâi a fi dorit cu seriozitate și apoi să se deschidă inima pentru cunoașterea care îi este adusă acum.... fie că vine din afară, fie că vine și din interior sub formă de gânduri.... Căci inima va fi dispusă să accepte sau să respingă adevărul și eroarea și astfel va avea și un efect corespunzător asupra ființei umane. Adevărul trebuie să fie atins în măsura în care voința ființei umane trebuie să devină ea însăși activă.... el nu poate fi pur și simplu împărtășit ființei umane care este complet pasivă, care nu îl dorește ea însăși și care face demersurile necesare pentru a intra în posesia lui. Căci el va rămâne în întunericul spiritului său și nu va ajunge la înălțime. Dar adevărul este calea spre înălțime.... Adevărul este cunoașterea spirituală transmisă oamenilor de către Dumnezeu Însuși, care își caută un destinatar în fiecare persoană, care poate fi însușit prin voința fiecăruia, deoarece poate fi transmis ființei umane în cele mai diverse moduri.... dar care presupune întotdeauna dorința de a-l dobândi. Dar oricine se află în posesia lui nu mai este în întuneric, totul este limpede ca lumina zilei pentru el, nu mai există nici o îndoială pentru el, căci tot ceea ce este încă neclar pentru el îi va fi explicat și la cererea sa, dacă doar se îndreaptă către sursa adevărului.... dacă își prezintă îndoielile și întrebările lui Dumnezeu Însuși și așteaptă acum ceea ce Dumnezeu îi răspunde prin inimă.... Dorința de adevăr, legătura mentală cu Dumnezeu și ascultarea sa interioară îi garantează, de asemenea, un răspuns clar și veridic. Iar voi, oamenii, trebuie să știți că nu trebuie să existe nimic neclar pentru voi, dacă doar doriți clarificări și prezentați fiecare întrebare Celui care este Adevărul Însuși și care vrea să îl transmită și copiilor Săi pământești pentru a le da lumină, pentru a le lumina calea de ascensiune: (6.11.1953) Prima ființă umană creată a fost, conform trupului său, tot un act de creație al iubirii Mele. A trebuit apoi să creez un înveliș exterior pentru ființa spirituală căzută, atunci când aceasta și-a croit din nou drumul din adâncuri până la un asemenea punct încât să poată astfel să treacă ultima încercare a voinței în toată libertatea.... A trebuit să creez forme pentru toate spiritele primordiale create cândva de Mine, care, după un timp infinit de lung, s-au adunat din nou în toate substanțele dizolvate cândva, care, prin urmare, așteptau din nou, ca entități conștiente de Eu-l propriu, permisiunea de a fi active.... Crearea formei exterioare pentru un astfel de spirit primordial nu era altceva decât nenumăratele și nesfârșitele lucrări de creație care apăruseră înainte.... era gândul care apăruse din Mine și care, prin voința Mea, era deja înaintea Mea în execuția sa. Dar a da viață acestei forme create a fost posibil doar prin curgerea forței Mele de iubire.... Substanța spirituală creată inițial, însă, era forța Mea de iubire emanată.... Așa că ea nu trebuia decât să ia în stăpânire forma exterioară pentru a o lăsa să devină o ființă vie. Spiritualul era aproape de perfecțiunea sa.... dar departe de ea, deoarece îi lipsea ultima cunoaștere.... deoarece păcatul care împovăra ființa spirituală o răpise de cunoașterea deplină și, prin urmare, avea nevoie de instrucțiuni și porunci în această stare.... de aceea ar trebui să se maturizeze încet spre cunoaștere prin ascultarea acestor porunci.... O mare bătălie spirituală a avut loc în prealabil, deoarece exista un număr mare de aceste spirite primordiale căzute care doreau să locuiască în prima formă creată de Mine.... Pentru că știau că numai sub forma unei ființe umane puteau avea din nou acces la Mine, că nu puteau obține abundența nelimitată de putere și lumină decât printr-o viață de probă în care urmau să dovedească modul în care își foloseau puterea de care dispuneau.... Dar Eu Însumi am determinat spiritul primordial care trebuia să locuiască în prima ființă umană.... (7.11.1953) Căci numai Eu singur știam a cui rezistență împotriva Mea a scăzut în așa măsură încât să i se poată impune ultimul test al vieții pământești; Eu știam a cui voință ar fi putut rezista tentațiilor puterii Mele opuse. Și de aceea am ales un spirit primordial care fusese cândva conducătorul apostaziei spiritelor.... al cărui păcat, prin urmare, cântărea cu siguranță mai greu asupra lui, dar pe care iubirea Mea era extrem de nerăbdătoare să-l recâștige, pentru că atunci nenumărate ființe l-ar fi urmat și răscumpărarea ar fi avut loc mult mai repede.... Deși știam din eternitate despre eșecul acestui spirit primordial.... Cu toate acestea, prin voința sa, care se schimbase în etapele preliminare, era spiritul cel mai puternic, care, prin urmare, avea și dreptul de a fi primul pus în starea de liber arbitru și care, prin urmare, oferea cele mai mari perspective de a trece testul voinței. Însă, forma primei ființe umane.... înainte ca acest spirit primordial să o ia, era vizibilă și pentru Lucifer, care știa foarte bine că această formă era poarta de ieșire din împărăția întunericului, din sfera sa, în împărăția Mea, în împărăția luminii.... El știa, de asemenea, că dacă nu voia să-și piardă acolitul.... trebuia să folosească toate mijloacele pentru a-Mi smulge spiritualul în timpul acestei perioade de probă acordate ființei umane, pentru ca probațiunea să se întoarcă în favoarea sa....
Forma creată de Mine era încă lipsită de viață atunci când Lucifer a pus mâna pe ea pentru a o anima cu spiritul său în regim de probă.... dar spiritul său neîmblânzit a spulberat forma și era sigur că orice spirit alungat în această formă o va spulbera și nu a existat niciodată pericolul de pierdere pentru el.... I-am permis această încercare și acum i-am dovedit că presupunerea sa era greșită.... Pentru că spiritualul, care urma să se întrupeze în ființa umană, nu mai avea aceeași voință ca Lucifer din cauza cursului îndelungat al dezvoltării în creație; el s-a instalat de bunăvoie în ultima formă exterioară, iar acel spirit primordial era aproape de starea inițială, iar forma exterioară nu i s-a părut a fi o încătușare înaintea căderii.... Pentru că era stăpânul creației, el putea porunci ca un stăpân peste pământul aflat la dispoziția sa cu fiecare creație.... El era plin de putere și tărie.... supus doar puterii Mele, care nu i-a dat decât o poruncă ușoară, a cărei ascultare ar fi rupt orice încătușare care i se mai impunea.... Și când Lucifer a recunoscut acest lucru, s-a gândit la mijloace de a împiedica ființa umană să se supună acelei porunci și, întrucât el însuși cunoștea forma primei ființe umane, a încercat, de asemenea, să i-o facă neplăcută, prezentând-o ca pe o încătușare.... prezentând eliberarea de ea ca fiind dependentă de încălcarea acelei porunci.... și astfel a revoltat din nou, în interior, spiritul primordial împotriva Mea, încât nu i-am dat libertate deplină.... A fost o rătăcire conștientă căreia primul om ar fi putut să îi reziste dacă ar fi respectat porunca Mea cea mai ușoară.... dacă ar fi fost mai întâi mulțumit cu posesia puterii și a forței care îl făcea cu adevărat fericit, până când adversarul Meu a aprins în el o dorință necurată.... de a fi mai mare decât Cel care era recunoscut de el ca fiind Puterea de deasupra lui.... pe care o cunoștea și a cărei poruncă a ignorat-o totuși....
Căderea primului om a fost, așadar, o repetare a primei căderi a spiritului primordial. El l-a urmat pe Lucifer și a târât cu el în adâncuri nenumărate ființe...., așa cum toți urmașii primului om au fost puși în starea de slăbiciune a ființelor umane păcătoase până când Iisus Hristos a venit în ajutorul lor, până când Iisus Hristos a dobândit puterea voinței pentru ființele umane prin moartea Sa pe cruce, până când Iisus Hristos s-a opus ispitelor lui Lucifer cu voința Sa puternică și l-a învins.... (8.11.1953) Nimic nu l-ar fi putut determina pe Lucifer, prima ființă creată, să parcurgă calea pământească ca ființă umană, atâta timp cât el însuși se simțea încă stăpânul lumii spiritelor, care au devenit apostate față de Mine odată cu el, deoarece el însuși nu a parcurs calea prin materie, prin creație, înainte de crearea primelor ființe umane.... Ca spirit intrinsec, el a fost încă cel mai puternic adversar al Meu în ceea ce privește voința, el se simțea stăpânul creației care conținea substanța spirituală care îi aparținea, chiar dacă el însuși nu avea nicio influență asupra acestei substanțe spirituale. Astfel, în el exista încă o rezistență neîntreruptă și nu ar fi suportat niciodată constrângerea, nu s-ar fi dat de bunăvoie într-o formă pe care voința Mea o crease.... pentru că el ura toate formele pentru spiritual, toate lucrările creației, și căuta să le distrugă.... Dar puterea asupra operelor creației i-a fost luată, în schimb, influența asupra spiritualului i-a fost atunci acordată atunci când acesta ar fi trebuit să decidă liber pentru Mine sau pentru el din nou.... De asemenea, el știa că el însuși nu putea distruge o formă de îndată ce aceasta era locuită de entități spirituale și, de aceea, a inspectat mai întâi forma primei ființe umane, căci scopul său era să determine spiritul primordial, care urma să fie întrupat în ea, să își spulbere el însuși forma exterioară.... pentru că el credea că atunci îi va putea oferi libertatea pe care Eu i-o luasem ființei spirituale prin intermediul operelor de creație.... El a vrut să Mă împiedice să duc la bun sfârșit planul de mântuire. Relația de adversitate dintre Mine și el a existat încă de la apostazia sa și nu va fi niciodată abandonată din partea sa până când nu se va recunoaște complet neputincios și, într-o profundă slăbiciune și umilință (9.11.1953), va apela la un aflux de putere.... Prin urmare, ar fi fost de asemenea imposibil să-i dau prima formă umană pentru a rămâne în ea. Pentru că în el nu era voința de a se ridica, în timp ce spiritualul, care trecuse prin creație în stare de constrângere, slăbise deja în rezistența sa anterioară împotriva Mea și nu trebuia decât să dovedească încă o dată renunțarea la rezistența împotriva Mea și a forței Mele de iubire. Iar Lucifer știa cât de mult se distanțase deja această substanță spirituală de el și știa, de asemenea, că exista acum pericolul de a o pierde complet. Și, întrucât spiritul primordial conceput în prima ființă umană a fost cândva un sprijin puternic pentru el, el era, de asemenea, deosebit de interesat de căderea acestuia. Dar el știa și despre dorința sa actuală de a se elibera de toate legăturile materiale....
Acestui spirit primordial i-am adăugat acum o a doua ființă care urma să-i servească în același timp ca sprijin, dar și ca test al voinței sale. Fiecare ar fi putut să-l ajute pe celălalt să atingă scopul final, nu am pus responsabilitatea pe un singur umăr.... Am dat porunca amândurora și amândoi puteau atinge scopul împreună.... Iar Lucifer s-a folosit de această a doua ființă, care i-a recunoscut voința slăbită și a sperat să-și atingă scopul prin intermediul ei.... Testul de voință trebuia să fie cerut primei perechi umane, iar forțele opuse trebuiau de asemenea să fie capabile să lucreze pentru acest test, căci Lucifer a luptat și pentru creațiile sale pe care nu voia să le predea, deși erau și ele ale Mele. El a reușit în planul său, dar cu toate acestea nu M-a împiedicat să le dau ulterior nenumăratelor ființe, de nenumărate ori, posibilitatea de a se transforma în oameni pe acest Pământ și de a atinge astfel un grad de maturitate din ce în ce mai mare, chiar dacă poarta către împărăția luminii a rămas închisă din cauza căderii primei perechi umane până la venirea lui Isus Hristos.... Răscumpărarea ființelor spirituale prin primul păcat a fost amânată, dar nu anulată, căci ceea ce nu a realizat prima ființă umană a realizat omul Iisus.... El a fost mai puternic decât adversarul Meu, căci S-a folosit de puterea Mea.... El a fost și a rămas unit cu Mine prin iubire și a făcut în mod voluntar ceea ce prima ființă umană nu a îndeplinit ca poruncă.... El s-a supus complet voinței Mele și și-a dovedit devotamentul față de Mine prin suferința și moartea Sa pe cruce.... El știa despre păcatul primordial și despre vina repetată a primelor ființe umane și, pentru a răscumpăra această vină, pentru a răscumpăra umanitatea, Mi-a oferit o jertfă care Mi-a fost suficientă.... o jertfă care a deschis din nou poarta către împărăția spirituală, calea către Mine, iar toate creaturile Mele pot deveni acum binecuvântate care Îl recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii....
Amin
TraducătorCelui qui a lutté pour posséder la vérité laisse derrière lui toutes les ténèbres, il aura une explication à tout, il saura qu’il y a des rapports entre toutes les choses, il comprendra que son chemin le mène vers le haut, qu’il a trouvé l’alliance avec Dieu, qu’il ne peut plus errer puisque Dieu Lui-même lui offre la vérité. Mais d’abord, lutter pour posséder la vérité veut dire la désirer sincèrement, puis ouvrir son cœur à tout savoir maintenant porté à sa connaissance.... que ce soit de l’extérieur ou bien de l’intérieur ou aussi sous forme de pensées.... Car le cœur aura sa propre tendance à accepter ou à repousser vérité et erreur, et par conséquent, il exercera son influence sur l’homme dans ce sens.
Il faut lutter pour posséder la vérité c’est à dire qu’il faut que la volonté même de l’homme entre en action.... La vérité ne peut pas être communiquée simplement à une personne qui reste tout à fait passive, qui ne la désire pas d’elle-même, et qui ne fait pas les préparatifs nécessaires pour pouvoir la posséder. Car une telle personne restera dans les ténèbres de son esprit et ne gagnera pas la hauteur. Or c’est la vérité qui est le chemin vers le haut.... La vérité, c’est le bien spirituel amené aux hommes par Dieu Lui-même Qui cherche un récepteur dans tout être humain, et que la volonté de chaque homme peut s’approprier, parce qu’elle peut être communiquée à l’homme de manières très variées.... mais elle présuppose toujours le désir. Et celui qui l’a en sa possession ne se trouve plus dans les ténèbres ; pour lui, tout est clair comme le jour, pour lui il n’y a plus de doute, car même ce qui ne lui est pas encore clair lui sera élucidé avec ses prières, pourvu qu’il s’adresse à la source de cette vérité .... c'est-à-dire que c’est à Dieu Lui-même qu’il soumet ses doutes et ses questions, en attendant que Dieu lui réponde par le cœur.... Le désir de la vérité, de la communication avec Dieu par la pensée, et l’écoute de ce qui viendra de son intérieur lui garantiront alors une réponse claire et véridique. Vous autres les hommes vous devez savoir qu’il ne doit pas nécessairement exister pour vous des questions inexpliquées pourvu que vous vouliez des lumières et que vous posiez toute question à Celui Qui est la Vérité Même, et Qui est prêt à en faire part à Ses enfants terrestres pour leur donner de la lumière, pour leur éclairer le chemin vers la hauteur.
L’homme créé en premier, en ce qui concerne son corps, était un acte de création de Mon amour. Il M’a fallu créer au spirituel déchu une enveloppe extérieure au moment où il était, à force de son travail, remonté des profondeurs jusqu’à un niveau qui lui permettrait de passer la dernière épreuve de volonté dans un total libre arbitre.... Il M’a fallu créer des formes pour tous les esprits originels jadis créés dont toutes les substances antérieurement dissoutes – après un temps infiniment long – s’étaient de nouveau rassemblées et donc qui, en essences conscientes de leur «je», attendaient d’être admises à une activité.... La création d’une telle forme extérieure pour un esprit originel n’était rien d’autre qu’un nouvel ouvrage de création parmi les innombrables surgis auparavant :.... c’était Ma pensée extériorisée qui par Ma volonté se montrait devant Moi toute exécutée. Mais donner la vie à cette forme créée n’était possible qu’en la pénétrant par Ma force d’amour....
Le spirituel créé à l’origine était de l’énergie d’amour écoulée de Moi.... Donc, pour animer la forme extérieure, il lui suffisait d’en prendre possession.... Le spirituel se trouvait juste avant son achèvement.... mais il en était très éloigné parce qu’il lui manquait l’ultime connaissance.... parce que le péché qui accablait toujours le spirituel l’avait privé de la connaissance complète, et que dans cet état il avait donc encore besoin d’instructions et de commandements.... Pour gagner de nouveau cette connaissance, il devait mûrir lentement en obéissant à ces commandements.... Une grande lutte spirituelle avait précédé étant donné qu’il y avait un grand nombre de ces esprits originels déchus qui voulaient prendre demeure dans la première forme créée par Moi.... Car ils avaient compris une chose, c’est qu’ils ne trouveraient de nouveau accès à Moi que dans la forme d’un homme, et qu’ils n’arriveraient à une plénitude illimitée de force et de lumière que par une vie probatoire pendant laquelle ils devraient prouver dans quel sens ils feraient usage de la force à leur disposition. Mais J’ai choisi Moi-même cet esprit originel qui devait séjourner dans le premier homme.... Car Moi seul savais en qui la résistance contre Moi s’était suffisamment affaiblie pour qu’il puisse être chargé de la dernière épreuve de la vie terrestre. Je savais, Moi, la volonté de qui était à même de résister aux tentations de Ma force adverse.... J’ai donc choisi un esprit originel qui avait jadis été en tête de la défection des esprits .... accablé en effet plus lourdement par ce péché, mais que Mon amour s’efforçait d’autant plus de regagner, parce que dans ce cas, d’innombrables êtres l’auraient suivi et la rédemption se serait passée beaucoup plus rapidement.... Il est vrai que depuis des éternités Je savais que cet esprit originel échouerait.... Cependant, c’était l’esprit le plus fort en ce qui concerne sa volonté transformée pendant les stades préalables, donc il avait droit à être transféré à l’état de libre arbitre le premier car c’était lui qui offrait la meilleure perspective pour réussir l’épreuve de volonté....
La forme du premier homme.... avant que cet esprit originel s’y installe, était visible par Lucifer aussi; qui savait bien que cette forme était la porte de passage du règne des ténèbres, de son domaine, dans Mon règne, le règne de la lumière.... Il savait également que, à moins de perdre sa suite, il lui fallait, pendant ce temps probatoire accordé à l’homme, appliquer tout moyen possible pour M’arracher le spirituel afin de faire tourner le résultat de l’épreuve à son avantage.
La forme créée par Moi était encore sans vie lorsque Lucifer s’en emparait pour l’animer de son esprit à titre probatoire.... mais son esprit effréné fit éclater la forme, et il était sûr du fait que tout esprit banni dans cette forme la ferait éclater, et que pour lui, il n’y avait aucun risque de perte. J’admettais cette tentative pour lui prouver maintenant que son hypothèse était fausse.... Car ce spirituel-là qui devait s’incorporer dans l’homme n’avait plus la même volonté que Lucifer suite à sa longue course de développement dans la création ; il s’installait docilement dans la dernière forme extérieure, et cet esprit originel-là était de nouveau proche de l’état originel, et avant la chute, la forme extérieure ne lui semblait pas être une chaîne.... Car il était maître de la création, c’était en maître qu’il pouvait commander la terre à sa disposition avec toute la création.... Il était puissant et vigoureux.... sujet à Ma seule puissance qui ne lui imposait qu’un seul commandement facile et en obéissant il aurait brisé toute chaîne qui lui était encore imposée....
Et lorsque Lucifer s’en rendit compte, il réfléchit à ce qu’il pouvait faire pour empêcher l’homme d’obéir à ce commandement ; et comme il connaissait lui-même la forme du premier homme, il essaya de la lui rendre odieuse en la représentant comme une chaîne.... en lui représentant la liberté comme dépendante de l’infraction à ce commandement.... donc d’irriter de nouveau contre Moi l’âme de l’esprit originel en lui faisant croire que Je ne lui accorderais pas la pleine liberté.... Ce fut une induction en erreur consciente à laquelle le premier homme aurait pu résister – si seulement il avait suivi Mon commandement facile.... si pour le moment il s’était contenté de posséder une puissance et une vigueur qui en effet le rendait bienheureux jusqu’au moment où Mon adversaire allumait en lui le désir impur :.... d’être plus grand que Celui Qui lui était reconnaissable en puissance au-dessus de lui.... Dont il avait connaissance mais Dont il mésestimait quand même le commandement.... La chute du premier homme a ainsi été une répétition de la première chute de cet esprit originel. Il suivait Lucifer, et précipitait dans la profondeur d’innombrables êtres.... de sorte que maintenant, tous les descendants du premier homme furent réduits à l’état de faiblesse de pécheurs jusqu’à ce que Jésus leur vienne en aide, jusqu’à ce que Jésus Christ, par Sa mort à la croix, gagne aux hommes la force de volonté nécessaire, jusqu’à ce que Jésus Christ oppose aux tentations de Lucifer Sa volonté forte, et l’emporte sur lui....
Tant qu’il se sentait encore maître du monde des esprits qui M’avaient fait défection avec lui, rien n’aurait pu convaincre le premier être créé, Lucifer, de suivre la course terrestre en homme, car lui-même n’avait pas parcouru la voie par la matière, par la création avant la création des premiers hommes.... Cet esprit primordial était toujours, en matière de volonté, Mon adversaire le plus acharné, il se sentait lui-même maître de la création contenant le spirituel qui l’avait suivi jadis, même s’il n’avait pas d’influence sur ce spirituel. Donc en lui subsistait toujours une résistance constante, et il ne se serait jamais soumis à une coercition, jamais il ne serait entré de bon gré dans une forme que Ma volonté avait créée.... parce qu’il haïssait toutes les formes créées pour le spirituel, tous les ouvrages de création, et cherchait à les détruire.... Mais le pouvoir sur les ouvrages de création lui avait été ôté, tandis que l’influence sur les ouvrages de création lui avait été concédée au moment où celui-ci devait se décider librement en Ma faveur ou en la sienne.... Il se rendait compte aussi qu’il ne pourrait détruire une forme dès le moment où elle était habitée par des essences spirituelles, et c’est pourquoi il a examiné la forme du premier homme à l’avance, car son but était de faire briser sa forme extérieure par l’esprit originel lui-même qui devait y être incarné.... parce qu’il croyait lui procurer ainsi la liberté que J’avais enlevée au spirituel pendant son passage par les ouvrages de création.... Il voulait M’empêcher de mener à bien le plan de salut.
L’antagonisme entre Moi et lui existe depuis sa défection, et de son côté, il n’y renoncera jamais avant de se reconnaître totalement dépourvu de force et, dans la plus profonde faiblesse et bassesse, il Me priera de lui attribuer de la force.... Pour cette raison, il aurait été impossible de le laisser séjourner, lui, dans la première forme humaine. Car en lui, il n’y avait pas la volonté de remonter vers la hauteur, tandis que le spirituel, ayant déjà parcouru la création en état d’Il faut, était déjà affaibli dans sa résistance contre Moi, et ne devait que faire preuve une fois de renoncer pour de bon à la résistance contre Moi et contre Ma force d’amour. Et Lucifer savait combien ce spirituel s’était déjà éloigné de lui, et il savait aussi que maintenant il risquait de le perdre pour de bon. Et comme l’esprit originel engendré dans le premier homme avait été jadis son appui principal, la chute de celui-ci l’intéressait spécialement.... Mais il se rendait compte aussi que celui-ci désirait être délivré de toute chaîne matérielle....
A cet esprit originel J’associais maintenant un deuxième être qui devait lui servir de soutien, et d’épreuve de volonté en même temps. Chacun d’eux aurait pu aider l’autre à atteindre le dernier but ; Je n’ai pas placé la responsabilité sur une épaule seule.... A tous les deux, Je donnais le commandement, et tous les deux pouvaient atteindre le but ensemble.... Et Lucifer s’est servi de ce deuxième être, dont il reconnaissait la volonté affaiblie, et ainsi il espérait arriver au but.... L’épreuve de volonté devait être exigée du premier couple humain, et pour cette épreuve, les forces adverses devaient pouvoir agir également, car Lucifer aussi combattait pour ses créatures qu’il ne voulait pas lâcher, bien qu’elles fussent propres à Moi aussi. Son plan réussit, mais ne M’empêchait pas de donner toujours de nouveau à d’innombrables êtres la possibilité de se transformer en l’homme sur cette terre, et d’atteindre ainsi un degré de maturité de plus en plus élevé – bien que par la chute du premier homme la porte du royaume de la lumière soit resté close jusqu’à la venue de Jésus Christ .... Ainsi la rédemption des êtres spirituels a été remise à plus tard, mais non pas perdue de vue, car ce que le premier homme n’a pas pu faire a été accompli par l’homme Jésus.... Il a été plus fort que Mon adversaire, car il se servait de Ma force.... Il M’était et Me restait attaché par l’amour, et accomplissait volontairement ce que les premiers hommes n’avaient pas accompli comme commandement.... Il s’est totalement soumis à Ma volonté, et il M’a prouvé Son dévouement par Sa souffrance et Sa mort à la croix.... Il connaissait le péché originel et le tort répété par les premiers hommes, et afin d’annuler cette dette, afin de racheter les hommes, il M’a fait un sacrifice que J’ai accepté comme suffisant.... un sacrifice qui ouvrait de nouveau la porte du royaume spirituel, la voie vers Moi, de sorte que maintenant, toutes Mes créations peuvent faire leur salut en Le reconnaissant comme fils de Dieu et Rédempteur du monde....
Amen
Traducător