Comparați anunțul cu traducerea
Adam.... Spiritul primordial.... Încercarea lui Lucifer.... Spulberarea formei....
Oricine se străduiește să ajungă la adevăr va lăsa în urma sa tot întunericul, va avea o explicație pentru toate, va cunoaște legătura dintre toate lucrurile, va recunoaște că drumul său duce în sus, că a găsit legătura cu Dumnezeu, că nu mai poate greși, pentru că Dumnezeu Însuși îi va furniza adevărul. Dar a pătrunde adevărul înseamnă mai întâi a fi dorit cu seriozitate și apoi să se deschidă inima pentru cunoașterea care îi este adusă acum.... fie că vine din afară, fie că vine și din interior sub formă de gânduri.... Căci inima va fi dispusă să accepte sau să respingă adevărul și eroarea și astfel va avea și un efect corespunzător asupra ființei umane. Adevărul trebuie să fie atins în măsura în care voința ființei umane trebuie să devină ea însăși activă.... el nu poate fi pur și simplu împărtășit ființei umane care este complet pasivă, care nu îl dorește ea însăși și care face demersurile necesare pentru a intra în posesia lui. Căci el va rămâne în întunericul spiritului său și nu va ajunge la înălțime. Dar adevărul este calea spre înălțime.... Adevărul este cunoașterea spirituală transmisă oamenilor de către Dumnezeu Însuși, care își caută un destinatar în fiecare persoană, care poate fi însușit prin voința fiecăruia, deoarece poate fi transmis ființei umane în cele mai diverse moduri.... dar care presupune întotdeauna dorința de a-l dobândi. Dar oricine se află în posesia lui nu mai este în întuneric, totul este limpede ca lumina zilei pentru el, nu mai există nici o îndoială pentru el, căci tot ceea ce este încă neclar pentru el îi va fi explicat și la cererea sa, dacă doar se îndreaptă către sursa adevărului.... dacă își prezintă îndoielile și întrebările lui Dumnezeu Însuși și așteaptă acum ceea ce Dumnezeu îi răspunde prin inimă.... Dorința de adevăr, legătura mentală cu Dumnezeu și ascultarea sa interioară îi garantează, de asemenea, un răspuns clar și veridic. Iar voi, oamenii, trebuie să știți că nu trebuie să existe nimic neclar pentru voi, dacă doar doriți clarificări și prezentați fiecare întrebare Celui care este Adevărul Însuși și care vrea să îl transmită și copiilor Săi pământești pentru a le da lumină, pentru a le lumina calea de ascensiune: (6.11.1953) Prima ființă umană creată a fost, conform trupului său, tot un act de creație al iubirii Mele. A trebuit apoi să creez un înveliș exterior pentru ființa spirituală căzută, atunci când aceasta și-a croit din nou drumul din adâncuri până la un asemenea punct încât să poată astfel să treacă ultima încercare a voinței în toată libertatea.... A trebuit să creez forme pentru toate spiritele primordiale create cândva de Mine, care, după un timp infinit de lung, s-au adunat din nou în toate substanțele dizolvate cândva, care, prin urmare, așteptau din nou, ca entități conștiente de Eu-l propriu, permisiunea de a fi active.... Crearea formei exterioare pentru un astfel de spirit primordial nu era altceva decât nenumăratele și nesfârșitele lucrări de creație care apăruseră înainte.... era gândul care apăruse din Mine și care, prin voința Mea, era deja înaintea Mea în execuția sa. Dar a da viață acestei forme create a fost posibil doar prin curgerea forței Mele de iubire.... Substanța spirituală creată inițial, însă, era forța Mea de iubire emanată.... Așa că ea nu trebuia decât să ia în stăpânire forma exterioară pentru a o lăsa să devină o ființă vie. Spiritualul era aproape de perfecțiunea sa.... dar departe de ea, deoarece îi lipsea ultima cunoaștere.... deoarece păcatul care împovăra ființa spirituală o răpise de cunoașterea deplină și, prin urmare, avea nevoie de instrucțiuni și porunci în această stare.... de aceea ar trebui să se maturizeze încet spre cunoaștere prin ascultarea acestor porunci.... O mare bătălie spirituală a avut loc în prealabil, deoarece exista un număr mare de aceste spirite primordiale căzute care doreau să locuiască în prima formă creată de Mine.... Pentru că știau că numai sub forma unei ființe umane puteau avea din nou acces la Mine, că nu puteau obține abundența nelimitată de putere și lumină decât printr-o viață de probă în care urmau să dovedească modul în care își foloseau puterea de care dispuneau.... Dar Eu Însumi am determinat spiritul primordial care trebuia să locuiască în prima ființă umană.... (7.11.1953) Căci numai Eu singur știam a cui rezistență împotriva Mea a scăzut în așa măsură încât să i se poată impune ultimul test al vieții pământești; Eu știam a cui voință ar fi putut rezista tentațiilor puterii Mele opuse. Și de aceea am ales un spirit primordial care fusese cândva conducătorul apostaziei spiritelor.... al cărui păcat, prin urmare, cântărea cu siguranță mai greu asupra lui, dar pe care iubirea Mea era extrem de nerăbdătoare să-l recâștige, pentru că atunci nenumărate ființe l-ar fi urmat și răscumpărarea ar fi avut loc mult mai repede.... Deși știam din eternitate despre eșecul acestui spirit primordial.... Cu toate acestea, prin voința sa, care se schimbase în etapele preliminare, era spiritul cel mai puternic, care, prin urmare, avea și dreptul de a fi primul pus în starea de liber arbitru și care, prin urmare, oferea cele mai mari perspective de a trece testul voinței. Însă, forma primei ființe umane.... înainte ca acest spirit primordial să o ia, era vizibilă și pentru Lucifer, care știa foarte bine că această formă era poarta de ieșire din împărăția întunericului, din sfera sa, în împărăția Mea, în împărăția luminii.... El știa, de asemenea, că dacă nu voia să-și piardă acolitul.... trebuia să folosească toate mijloacele pentru a-Mi smulge spiritualul în timpul acestei perioade de probă acordate ființei umane, pentru ca probațiunea să se întoarcă în favoarea sa....
Forma creată de Mine era încă lipsită de viață atunci când Lucifer a pus mâna pe ea pentru a o anima cu spiritul său în regim de probă.... dar spiritul său neîmblânzit a spulberat forma și era sigur că orice spirit alungat în această formă o va spulbera și nu a existat niciodată pericolul de pierdere pentru el.... I-am permis această încercare și acum i-am dovedit că presupunerea sa era greșită.... Pentru că spiritualul, care urma să se întrupeze în ființa umană, nu mai avea aceeași voință ca Lucifer din cauza cursului îndelungat al dezvoltării în creație; el s-a instalat de bunăvoie în ultima formă exterioară, iar acel spirit primordial era aproape de starea inițială, iar forma exterioară nu i s-a părut a fi o încătușare înaintea căderii.... Pentru că era stăpânul creației, el putea porunci ca un stăpân peste pământul aflat la dispoziția sa cu fiecare creație.... El era plin de putere și tărie.... supus doar puterii Mele, care nu i-a dat decât o poruncă ușoară, a cărei ascultare ar fi rupt orice încătușare care i se mai impunea.... Și când Lucifer a recunoscut acest lucru, s-a gândit la mijloace de a împiedica ființa umană să se supună acelei porunci și, întrucât el însuși cunoștea forma primei ființe umane, a încercat, de asemenea, să i-o facă neplăcută, prezentând-o ca pe o încătușare.... prezentând eliberarea de ea ca fiind dependentă de încălcarea acelei porunci.... și astfel a revoltat din nou, în interior, spiritul primordial împotriva Mea, încât nu i-am dat libertate deplină.... A fost o rătăcire conștientă căreia primul om ar fi putut să îi reziste dacă ar fi respectat porunca Mea cea mai ușoară.... dacă ar fi fost mai întâi mulțumit cu posesia puterii și a forței care îl făcea cu adevărat fericit, până când adversarul Meu a aprins în el o dorință necurată.... de a fi mai mare decât Cel care era recunoscut de el ca fiind Puterea de deasupra lui.... pe care o cunoștea și a cărei poruncă a ignorat-o totuși....
Căderea primului om a fost, așadar, o repetare a primei căderi a spiritului primordial. El l-a urmat pe Lucifer și a târât cu el în adâncuri nenumărate ființe...., așa cum toți urmașii primului om au fost puși în starea de slăbiciune a ființelor umane păcătoase până când Iisus Hristos a venit în ajutorul lor, până când Iisus Hristos a dobândit puterea voinței pentru ființele umane prin moartea Sa pe cruce, până când Iisus Hristos s-a opus ispitelor lui Lucifer cu voința Sa puternică și l-a învins.... (8.11.1953) Nimic nu l-ar fi putut determina pe Lucifer, prima ființă creată, să parcurgă calea pământească ca ființă umană, atâta timp cât el însuși se simțea încă stăpânul lumii spiritelor, care au devenit apostate față de Mine odată cu el, deoarece el însuși nu a parcurs calea prin materie, prin creație, înainte de crearea primelor ființe umane.... Ca spirit intrinsec, el a fost încă cel mai puternic adversar al Meu în ceea ce privește voința, el se simțea stăpânul creației care conținea substanța spirituală care îi aparținea, chiar dacă el însuși nu avea nicio influență asupra acestei substanțe spirituale. Astfel, în el exista încă o rezistență neîntreruptă și nu ar fi suportat niciodată constrângerea, nu s-ar fi dat de bunăvoie într-o formă pe care voința Mea o crease.... pentru că el ura toate formele pentru spiritual, toate lucrările creației, și căuta să le distrugă.... Dar puterea asupra operelor creației i-a fost luată, în schimb, influența asupra spiritualului i-a fost atunci acordată atunci când acesta ar fi trebuit să decidă liber pentru Mine sau pentru el din nou.... De asemenea, el știa că el însuși nu putea distruge o formă de îndată ce aceasta era locuită de entități spirituale și, de aceea, a inspectat mai întâi forma primei ființe umane, căci scopul său era să determine spiritul primordial, care urma să fie întrupat în ea, să își spulbere el însuși forma exterioară.... pentru că el credea că atunci îi va putea oferi libertatea pe care Eu i-o luasem ființei spirituale prin intermediul operelor de creație.... El a vrut să Mă împiedice să duc la bun sfârșit planul de mântuire. Relația de adversitate dintre Mine și el a existat încă de la apostazia sa și nu va fi niciodată abandonată din partea sa până când nu se va recunoaște complet neputincios și, într-o profundă slăbiciune și umilință (9.11.1953), va apela la un aflux de putere.... Prin urmare, ar fi fost de asemenea imposibil să-i dau prima formă umană pentru a rămâne în ea. Pentru că în el nu era voința de a se ridica, în timp ce spiritualul, care trecuse prin creație în stare de constrângere, slăbise deja în rezistența sa anterioară împotriva Mea și nu trebuia decât să dovedească încă o dată renunțarea la rezistența împotriva Mea și a forței Mele de iubire. Iar Lucifer știa cât de mult se distanțase deja această substanță spirituală de el și știa, de asemenea, că exista acum pericolul de a o pierde complet. Și, întrucât spiritul primordial conceput în prima ființă umană a fost cândva un sprijin puternic pentru el, el era, de asemenea, deosebit de interesat de căderea acestuia. Dar el știa și despre dorința sa actuală de a se elibera de toate legăturile materiale....
Acestui spirit primordial i-am adăugat acum o a doua ființă care urma să-i servească în același timp ca sprijin, dar și ca test al voinței sale. Fiecare ar fi putut să-l ajute pe celălalt să atingă scopul final, nu am pus responsabilitatea pe un singur umăr.... Am dat porunca amândurora și amândoi puteau atinge scopul împreună.... Iar Lucifer s-a folosit de această a doua ființă, care i-a recunoscut voința slăbită și a sperat să-și atingă scopul prin intermediul ei.... Testul de voință trebuia să fie cerut primei perechi umane, iar forțele opuse trebuiau de asemenea să fie capabile să lucreze pentru acest test, căci Lucifer a luptat și pentru creațiile sale pe care nu voia să le predea, deși erau și ele ale Mele. El a reușit în planul său, dar cu toate acestea nu M-a împiedicat să le dau ulterior nenumăratelor ființe, de nenumărate ori, posibilitatea de a se transforma în oameni pe acest Pământ și de a atinge astfel un grad de maturitate din ce în ce mai mare, chiar dacă poarta către împărăția luminii a rămas închisă din cauza căderii primei perechi umane până la venirea lui Isus Hristos.... Răscumpărarea ființelor spirituale prin primul păcat a fost amânată, dar nu anulată, căci ceea ce nu a realizat prima ființă umană a realizat omul Iisus.... El a fost mai puternic decât adversarul Meu, căci S-a folosit de puterea Mea.... El a fost și a rămas unit cu Mine prin iubire și a făcut în mod voluntar ceea ce prima ființă umană nu a îndeplinit ca poruncă.... El s-a supus complet voinței Mele și și-a dovedit devotamentul față de Mine prin suferința și moartea Sa pe cruce.... El știa despre păcatul primordial și despre vina repetată a primelor ființe umane și, pentru a răscumpăra această vină, pentru a răscumpăra umanitatea, Mi-a oferit o jertfă care Mi-a fost suficientă.... o jertfă care a deschis din nou poarta către împărăția spirituală, calea către Mine, iar toate creaturile Mele pot deveni acum binecuvântate care Îl recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii....
Amin
Traducător
Adán - El Espíritu primario - Tentativa de Luzbel
El que se esfuerza por abrir su camino a la Verdad deja toda la oscuridad atrás de sí. Él tendrá una explicación para todo, pues está al tanto de la relación entre todas las cosas. Él será consciente de que su camino conduce hacía Arriba, porque ha logrado la unión con Dios .... de modo que ya no puede equivocarse porque Dios mismo le suministra la Verdad.
Pero abrirse paso hacia la Verdad significa primero desearla firmemente, y después abrir el corazón para aquello que será llevado a su conocimiento, sea desde afuera o desde el interior, en forma de pensamientos. Porque el corazón va a ser receptivo o contrario a la Verdad o el error, y conformemente ejercerá influencia sobre los seres humanos.
La Verdad tiene que ser conquistada en tanto que la misma voluntad del hombre debe entrar en actividad .... pues no es posible simplemente comunicarla a un ser humano que se mantiene totalmente pasivo, el que no la anhela él mismo y que no toma las medidas para entrar en posesión de la Verdad .... Porque este se quedará en las tinieblas de su espíritu y no llegará a las Alturas.
Pero la Verdad es el camino hacía arriba. La Verdad es el Bien espiritual por Dios mismo llevado a los hombres .... un Bien espiritual que en cada hombre busca un receptor .... un Bien espiritual del cual la voluntad de cada hombre puede adueñarse .... Pues puede ser transmitido al hombre en la forma más diversa, siempre en el supuesto de que el hombre tenga el deseo para él.
Pero todo aquel que la posee, él ya no se encuentra en tinieblas, porque para él todo es claro como el Sol. Para él ya no hay dudas. Porque si hay algo que aún no le ha quedado claro, esto le será aclarado tras sus ruegos, si tan sólo se dirige a la Fuente de la Verdad .... si presenta sus dudas y preguntas a Dios mismo y luego espera la respuesta que Dios le dará a través del corazón ....
El deseo por la Verdad, la comunicación espiritual con Dios y el escuchar hacia el interior también garantizan al hombre una respuesta de acuerdo a la Verdad. Y vosotros los seres humanos debéis saber que nada tiene que quedar sin aclaración, si vosotros tan sólo deseáis una aclaración y si presentáis cada pregunta a Aquel que es la Verdad misma, la que Él también quiere transmitir a sus hijos terrenales para darles Luz y para aclararles el camino hacía arriba.
(6.11.1953) El primer hombre creado, según su cuerpo, también fue un acto de Creación de mi Amor. Pues para lo Espiritual caído Yo tuve que crear una envoltura cuando esto ya se había abierto camino para que pudiera salir de las profundidades para someterse a la última prueba de la voluntad, en toda libertad ....
Yo tuve que crear formas para todos los Espíritus de la Creación primaria que Yo había creado en tiempos remotos .... los que después de un tiempo infinito habían vuelto a juntarse en las substancias entonces disgregadas .... que de esta manera como entidades conscientes de su “yo” volvieron a esperar la aceptación para una actividad ....
Crear la forma exterior para tal Espíritu de la Creación primaria no fue otra cosa que crear las infinitamente numerosas obras de la Creación que habían surgido antes .... se trata del Pensamiento que había surgido de Mí, que por mi Voluntad también ya estaba realizado delante de Mí.
Pero dar la Vida a esta primera forma creada solamente fue posible inundándola con mi Fuerza de Amor. Y como lo espiritual de la Creación primaria fue Fuerza de Amor irradiada de Mí, solamente tenía que servirse de la forma exterior para que se hiciera un Ser vivo.
Lo espiritual se encontraba poco antes de su perfección, pero aun así se encontraba todavía muy alejado, porque todavía le faltaba la última comprensión .... porque el pecado que pesaba sobre lo espiritual se la había fastidiado completamente, por lo que en este estado precisaba de Enseñanzas y Mandamientos .... de modo que poco a poco debía madurar para llegar a la comprensión a través de la obediencia a aquellos Mandamientos.
Antes hubo una gran batalla espiritual, porque había enormemente muchos de estos espíritus caídos de la Creación primaria que querían tomar morada en la primera forma creada por Mí. Porque ellos sabían que únicamente en la forma de un ser humano otra vez iban a encontrar acceso a Mí .... que para obtener una plenitud de Fuerza y de Luz ilimitada, tenían que pasar por una vida de pruebas, en la cual ellos debían comprobar cómo iban a utilizar la Fuerza puesta a su disposición.
Pero al Espíritu de la Creación primaria que debía tomar morada en el primer hombre le designé Yo mismo.
(7.11.1953) Únicamente Yo sabía quién había aflojado la resistencia contra Mí de manera que se podía hacerle pasar la última prueba de la Vida en la Tierra .... Yo sabía muy bien de quién la voluntad habría podido resistir a las tentaciones por parte de mi adversario.
Por eso Yo escogí un Espíritu de la Creación primaria que en aquellos tiempos remotos fue determinante en la caída de los Espíritus, cuyo pecado por eso pesó mucho más gravemente sobre él, pero al que mi Amor se esmeraba mucho en recuperarle .... porque entonces innumerables seres le habrían seguido y la Redención se habría realizado mucho más rápidamente.
Yo, por supuesto, sabía desde toda Eternidad de la traición de este Espíritu primario. Sin embargo, por el cambio de su Voluntad durante sus estadios preliminares él siguió siendo el Espíritu más fuerte, el que por eso también tenía el derecho de ser trasladado como primero al estado del libre albedrío, y por eso ofreció la mayor probabilidad de pasar la prueba de la voluntad.
La forma del primer hombre –antes de que este Espíritu la ocupó– también era visible a Luzbel, pues este sabía muy bien que esta forma es el pasaje desde el reino de las tinieblas –el reino de Luzbel– a mi Reino, al Reino de la Luz .... Luzbel también sabía que a favor de él, si no quería perder su séquito, tenía que aplicar todos los medios posibles para impedir al hombre el tiempo de prueba consentido, para arrancarme todo lo Espiritual.
La forma creada por Mí aún no estaba animada, cuando Luzbel se apoderó de ella para animarla provisionalmente con el espíritu de él mimo. Pero su espíritu arisco reventó la forma, y él estaba seguro de que cada espíritu capturado en esta forma iba a reventarla .... con lo que Luzbel ya no correría el riesgo de perderla .... Yo permití este ensayo, con lo que le demostré que su suposición era errónea .... Porque lo espiritual que debía encarnar en el hombre –tras la migración por una cadena casi infinita de evolución en etapas de la Creación– ya no era de la misma índole como Luzbel .... pues entró voluntariamente en la última forma exterior ....
De modo que aquel Espíritu primario se encontraba cercano del estadio primario, por lo que la forma exterior no le parecía un impedimento para el pecado original .... Porque él era el Señor de la Creación, de modo que como tal él podía mandar sobre la Tierra y toda clase de Creación que estaba a su disposición. Él era muy poderoso y sólo estaba sumiso a mi Poder, el que sólo le impuso un Mandamiento fácilmente a observar - un Mandamiento cuya observación habría reventado cualquier atadura todavía impuesta a él.
Cuando Luzbel reconoció esto, tramó hallar medios para evitar que el ser humano pudiese hacer caso a aquel Mandamiento. Y como él mismo conocía la forma del primer hombre, también procuraba hacérsela insoportable, demostrándosela como atadura .... y que la libertad de esta atadura dependía de los transgresores de aquel Mandamiento, con lo que volvió a rebelar al Espíritu íntimamente contra Mí por Yo no concederle la plena libertad .... Se trata de un fraude consciente al que el primer hombre habría podido oponer resistencia - si tan sólo hubiera hecho caso a mi Mandamiento tan fácil a sostener .... si ante todo se hubiera quedado satisfecho con tener la posesión de Poder y Fuerza, lo que seguramente le había encantado, hasta que mi adversario atizó en él un anhelo impuro - el anhelo de ser más grande que Aquel que reconociblemente dominaba sobre él, del Cual sabía, y aun así ignoró su Mandamiento ....
Por tanto en la Tierra el pecado original del primer hombre fue una repetición de la primera caída del Espíritu primario. Pues el primer hombre siguió a Luzbel y arrastró con él un sinnúmero de seres hacia la profundidad. Todos los descendientes del primer hombre en su estado de debilidad por ser hombres pecadores tenían que esperar hasta que Jesucristo viniera a ayudarles .... hasta que Jesucristo a través de su Muerte en la Cruz consiguiera establecer la Fuerza de voluntad de los hombres .... hasta que Jesucristo mediante su Voluntad férrea se opusiera a las tentaciones de Luzbel y le venció.
(8.11.1953) Nada habría podido inducir al primer Ser creado, Luzbel, a que recorriera el camino terrenal como ser humano, mientras que él mismo todavía se sentía ser el señor del mundo espiritual que con él se había renegado de Mí, pues él mismo nunca había pasado por la materia, por la Creación, ni antes de la Creación del primer hombre.
Como Espíritu substancial, en lo que se refiere a la voluntad, él siguió siendo mi mayor adversario, pues él mismo se sentía como el señor de la Creación que cobijaba lo espiritual que le pertenecía, a pesar de que él mismo no tenía la menor influencia sobre aquello espiritual. Entonces en él mismo todavía había una resistencia inquebrantable y nunca habría permitido que le oprimiesen .... nunca se habría vestido con una forma que mi Voluntad había creado, porque él odiaba todas las formas para lo espiritual y todas las obras creadas, y trataba de destruirlas.
El poder sobre las obras de la Creación le fue retirado. En cambio, la influencia sobre lo espiritual le fue concedida cuando esto debía volver decidirse libremente a favor de Mí o de él. Luzbel también sabía que él mismo no podía destruir una forma mientras esta estaba habitada por esencias espirituales. Por eso ante todo examinó minuciosamente la forma del primer hombre, porque su meta era provocar que el Espíritu primario que iba a ser encarnado en esta forma él mismo hiciera estallarla, pues Luzbel creía que eso le procuraría la libertad que Yo mediante las obras de la Creación había quitado a lo Espiritual.
Él quería impedirme llevar el Plan de la Salvación hasta el final. La oposición entre Yo y él existía desde su apostasía y, por su parte, nunca volverá a abandonarla, hasta que él se reconozca totalmente endeble y, en la más profunda debilidad y humildad, ruegue por la donación de fuerzas.
(9.11.1953) También por eso habría sido imposible de darle la primera forma humana como morada, porque en él no había voluntad para la Altura, mientras que lo espiritual –que en un estado forzado había pasado por el camino de la migración por formas de la Creación– antaño ya había aflojado un poco en su resistencia contra Mí; y una vez más, sólo tenía que poner bajo prueba la renuncia a la resistencia contra Mí y mi Fuerza de Amor.
Y Luzbel sabía lo lejos de él que ya se encontraba aquello espiritual, y también sabía que ahora existía para él el peligro de perderlo todo. Y como en tiempos remotos el Espíritu primario engendrado en el primer hombre había sido un fuerte apoyo para él, también estaba muy interesado en la caída de él. Pero Luzbel también sabía del deseo actual del Espíritu primario de liberarse de toda especie de atadura material ....
A este Espíritu primario Yo asocié un segundo Ser, que debía servirle al mismo tiempo como apoyo, pero también como prueba de su voluntad. Ambos habrían podido apoyarse mutuamente para alcanzar la última meta. Pues Yo no puse la responsabilidad sobre un solo hombro. A ambos Yo les di el Mandamiento y ambos podían alcanzar la meta juntos. Y Luzbel se sirvió de este segundo Ser, en el cual reconoció la voluntad debilitada, pues esperaba llegar a la meta a través de él.
De la primera pareja humana hacía falta exigir la prueba de la voluntad, y para esta también tenían que poder actuar las fuerzas contrarias, porque también Luzbel luchaba por sus creaciones que él no quería soltar, a pesar de que también eran Mías.
Su plan tuvo éxito, pero aun así a continuación no me impidió de dar a innumerables seres cada vez de nuevo la posibilidad de tomar forma en los hombres en esta Tierra, y entonces llegar a niveles de desarrollo siempre más superiores, aun cuando la puerta hacia el Reino de Luz permaneció cerrada por la caída de la primera pareja humana - hasta que llegó Jesucristo.
Por el primer pecado la Redención de los Seres espirituales fue aplazada, pero no anulada, porque lo que el primer hombre no ha logrado, el Hombre Jesús lo ha alcanzado. Este fue más fuerte que mi adversario porque Él se sirvió de mi Fuerza .... Él estaba y quedaba unido Conmigo a través del Amor, e hizo voluntariamente aquello con lo que los primeros hombres no habían cumplido como Mandamiento. Él se subordinó totalmente a mi Voluntad y probó su entrega a Mí a través de su sufrimiento y su muerte en la Cruz ....
Él sabía del pecado original y del pecado reiterado de los primeros hombres. Y para liquidar este pecado, para redimir a los hombres, llevó a cabo un Sacrificio para Mí, con el cual Yo me di por satisfecho. Este Sacrificio otra vez abrió las puertas para el Reino Espiritual, el camino hacía Mí, con lo que ahora todas mis criaturas que le reconocen como el Hijo de Dios y Redentor del mundo pueden llegar a ser bienaventuradas.
Amén
Traducător