Îl veți recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii.... și atunci Îl veți mărturisi și voi înaintea lumii. Dar pentru a putea să-L recunoașteți trebuie mai întâi să știți despre marea voastră vină de care Iisus Hristos v-a răscumpărat, altfel suferința și moartea Sa pe cruce vă sunt de neînțeles și Iisus nu este pentru voi decât o ființă umană care a trăit o viață bună și fără păcat pe Pământ și care a trebuit să-și dea viața pentru ideile Sale.... Doar rareori o ființă umană se gândește serios la sensul și scopul existenței sale pământești și nu are cunoștință de faptul că existența sa ca ființă umană este consecința marelui păcat al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu a spiritelor create inițial, care s-au despărțit cândva de El din cauza aroganței și a poftei de putere. A fost o vină imensă cu care spiritele s-au împovărat.... o datorie care nu ar putea fi achitată în veșnicie dacă individul ar plăti-o, așa cum cere dreptatea lui Dumnezeu. De-a lungul unor vremuri de neimaginat, ființa a ispășit într-adevăr o parte din vina sa în stare legată, însă mila și dragostea lui Dumnezeu îi oferă din nou libertatea de a-i da din nou posibilitatea de a-L mărturisi, pentru a-și putea îndeplini din nou scopul inițial. Cu toate acestea, această înlăturare a vinovăției nu este niciodată suficientă, pentru că amploarea ei este incomensurabilă, iar o ființă împovărată de vină nu va putea niciodată să se înalțe liber spre Dumnezeu, vina va sta întotdeauna între Dumnezeu și ființă, astfel că scopul pe care Dumnezeu l-a stabilit cândva pentru ființa creată de El nu va putea fi atins niciodată. Această vinovăție primordială a fost, așadar, o cătușă pentru ființă, pe care ea însăși nu ar fi putut-o dezlega niciodată.... În consecință, fie trebuia să fie răscumpărată cu ajutorul lui Dumnezeu, fie să rămână veșnic alungată de la fața lui Dumnezeu, ea nu va putea găsi niciodată unirea cu Dumnezeu, care înseamnă beatitudine pentru ființă.... Lumea spirituală plină de lumină a văzut și ea această stare fără speranță a spiritelor căzute și iubirea tuturor ființelor rămase cu Dumnezeu i-a urmat pe frații căzuți în abis. Dar o ființă din împărăția luminii s-a oferit lui Dumnezeu pentru o misiune de salvare a ființelor din abis.... Ea a vrut să coboare la ele și să facă ispășire pentru vina păcatului în locul creaturilor nefericite.... A vrut să se sacrifice, a vrut să plătească cu viața Sa ceea ce ființele datorau lui Dumnezeu.... Această ființă de lumină s-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu și a coborât pe Pământ pentru a lua o formă umană și, în această formă, pentru a parcurge o cale de sacrificiu așa cum numai iubirea o putea parcurge.... Iar omul Iisus a luat pe umerii Săi povara păcatului întregii umanități și astfel a parcurs drumul spre cruce.... Și Dumnezeu a acceptat jertfa pentru că dragostea a adus-o.... (9/13/1953) El a îngăduit ca o ființă umană să îndure cele mai mari chinuri, că a suferit moartea unui criminal pe cruce și că sufletul Lui s-a luptat cu toate puterile întunericului.... Pentru că a văzut dragostea acestei persoane Iisus sau.... El însuși, ca iubire eternă, era în omul Iisus, iar această iubire a vrut să înlăture vina păcatului omenirii. Căci prin iubirea pe care omul Iisus a adus-o la dezvoltare în Sine însuși, El știa despre soarta îngrozitoare a tuturor oamenilor și astfel omul Iisus a oferit lui Dumnezeu jertfa care a făcut ca sufletul cunoscător al luminii să coboare pe Pământ.... Omul a dobândit aceeași cunoaștere pe Pământ prin iubire, și doar voința sa liberă a fost decisivă.... Ființa umană s-a sacrificat pentru semenii săi.... Iar iubirea care sălășluiește în El.... Dumnezeu Însuși.... nu i s-a împotrivit, ci a fost mulțumit de acest sacrificiu de ispășire și a absolvit întreaga omenire de vina păcatului de dragul acestui om Iisus....
Faptul că voi, oamenii, trăiți pe Pământ este o consecință a păcatului vostru anterior de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, existența voastră ca ființe umane este o stare temporară care ar trebui să vă fie recunoscută și ca o stare defectuoasă, deoarece sunteți creaturi neputincioase supuse legii naturale care, cu siguranță, doresc să acționeze liber, dar nu o pot face fără restricții. Prin urmare, sunteți, ca să spunem așa, legați, iar această stare neputincioasă, lipsită de libertate, nu se termină odată cu moartea voastră trupească, dacă nu sunteți răscumpărați.... Iar Iisus Hristos a înfăptuit acest act de mântuire pentru voi, însă depinde întotdeauna de voi dacă vreți să acceptați actul Său de milă și har.... Și, prin urmare, depinde de propria voință a fiecărei om dacă va părăsi acest Pământ răscumpărat, pentru a trăi o viață cu adevărat liberă în putere și lumină, sau dacă va lua cu el cătușele în împărăția spirituală pentru a petrece veșnicia în mizerie, dacă nu se va folosi atunci de ajutorul divinului Răscumpărător Iisus Hristos. Voi, oamenii, nu puteți și nu trebuie să treceți cu vederea pe Iisus Hristos și, de aceea, motivul și semnificația actului mântuirii trebuie să vă fie făcute și vouă pe înțelesul vostru, pentru ca să nu fiți și să nu rămâneți în ignoranță, pentru a putea decide liber înainte de a fi prea târziu....
Amin
TraducătorVous devez reconnaître Jésus Christ comme Fils de Dieu et Rédempteur du monde et alors vous devrez ensuite aussi Le déclarer devant le monde. Mais pour pouvoir Le reconnaître, vous devez d'abord savoir votre grande faute dont Jésus Christ vous a racheté, autrement sa souffrance et sa mort sur la Croix vous sont incompréhensibles et Jésus n'est plus pour vous qu'un Homme qui a vécu sur la Terre bien et sans pécher et Qui a dû laisser Sa Vie pour Ses Idées. Seulement rarement un homme pense sérieusement au sens et au but de son existence terrestre et n'a aucune connaissance que son existence comme homme est la conséquence du grand péché de la rébellion contre Dieu de la part des esprits créés primordialement et qui se sont un jour séparés de Lui dans l'arrogance et le désir ardent de domination. C’était une faute gigantesque que le spirituel avait chargé sur lui, une faute qui n'aurait pas pu être éteinte dans l’éternité, si chaque être pris individuellement devait la réparer, comme le lui demande la Justice de Dieu. Pendant des temps inimaginables l'être a certes expié une partie de sa faute dans l’état lié, mais la Miséricorde et l'Amour de Dieu lui donnent de toute façon de nouveau la liberté, pour lui donner encore une fois l'occasion de se déclarer pour Lui, pour qu'il puisse de nouveau suivre sa destination primordiale. Mais cette rémission de la faute ne suffit jamais et encore jamais plus, parce que sa grandeur est incommensurable et un être chargé d’une telle faute ne pourrait jamais et encore jamais plus s'élever librement vers Dieu, la faute serait toujours comme une séparation entre Dieu et l'être, donc le but que Dieu a imposé à ce qu'Il a une fois créé ne pourrait jamais être atteint. Cette faute primordiale est donc pour l’être une chaîne que lui-même n’aurait jamais plus pu dénouer. Par conséquent il devait être libéré avec l'Aide de Dieu ou bien rester banni pour l’éternité de la Face de Dieu, il ne pourrait jamais plus trouver l'unification avec Dieu, qui signifie Béatitude pour l'être. Même le monde de Lumière prévit cet état désespéré du spirituel mort et l'amour de tous les êtres restés avec Dieu suivait les frères tombés dans l'abîme. Mais un Être du Règne de Lumière s’est offert Lui-Même à Dieu pour une Mission pour le salut des êtres qui se trouvent dans l'abîme. Il voulait descendre vers eux et effectuer l'Expiation pour leur faute du péché à la place des mêmes créatures malheureuses. Il voulait Se sacrifier Lui-Même, Il voulait payer avec Sa Vie ce que les êtres devaient à Dieu. Cet Être de Lumière S’est offert à Dieu en Sacrifice et est descendu sur la Terre, pour assumer une forme humaine et dans cette forme parcourir un chemin de Sacrifice, comme pouvait le parcourir seulement l'Amour. Et l'Homme Jésus a pris sur Ses Épaules le poids du péché de l'humanité entière et alla avec cela vers la Croix. Et Dieu a accepté le Sacrifice, parce qu'il Lui était apporté par l'Amour. (13.09.1953) Il a permis qu'un Homme supportât les plus grands tourments, Qu’il souffre la mort d'un criminel sur la Croix et que Son Âme combatte contre toutes les puissances de l'obscurité. Parce qu'Il vit l'Amour de cet Homme Jésus ou bien aussi : Lui en tant que l'éternel Amour Même, Était dans l'Homme Jésus, et cet Amour voulait remettre la faute du péché de l'humanité. Parce qu'à travers l'Amour que l'Homme Jésus a porté en Lui au développement, Il savait l'horrible sort de tous les hommes et ainsi l'Homme Jésus a porté le Sacrifice à Dieu Qui a fait descendre sur la Terre l'Âme de la Lumière qui était dans la connaissance. L'Homme avait conquis la même connaissance sur la Terre à travers l'Amour mais seulement Sa libre Volonté était déterminante, un Homme s'est sacrifié pour Son prochain. Et l'Amour qui demeurait en Lui, Dieu Lui-Même, ne le lui défendait pas, mais il s'est contenté de ce Sacrifice d'Expiation et a dénoué l'humanité entière de la dette du péché, pour cet Homme Jésus.
Le fait que vous les hommes demeuriez sur la Terre, est la conséquence de votre péché de la rébellion contre Dieu d’autrefois. Votre existence comme homme est cependant un état transitoire, qui devrait vous être reconnaissable comme un état imparfait, parce que vous êtes sans Force, des créatures subordonnés à la loi de la nature, qui veulent certes librement, mais ne peuvent pas agir librement. Vous êtes pour ainsi dire enchaînés et cet état sans défense, non-libre, n'est pas terminé avec la mort de votre corps, si vous n'êtes pas rachetés. Et Jésus Christ a accompli pour vous cette Œuvre de Libération, mais vous-mêmes êtes toujours libres d’accepter ou non Son Œuvre de Compassion et de Grâce. Et donc il dépend de la volonté de chaque homme, s'il décède de cette Terre racheté, pour mener seulement maintenant une vraie Vie libre dans la Force et la Lumière, ou bien s’il emporte avec lui les chaînes dans le Règne spirituel, pour passer encore l'Éternité dans le malheur, s’il ne se sert pas de l'Aide du divin Rédempteur Jésus Christ. Vous les hommes ne pouvez pas et ne devez pas passer outre Jésus Christ et donc le motif et l'importance de l'Œuvre de Libération doit vous être compréhensible, pour que vous ne soyez pas et ne restiez pas ignorants, pour que vous puissiez vous décider librement avant qu’il ne soit trop tard.
Amen
Traducător