5768 Motivul și semnificația lucrării de răscumpărare....

septembrie 13, 1953: Carte 63

Îl veți recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii.... și atunci Îl veți mărturisi și voi înaintea lumii. Dar pentru a putea să-L recunoașteți trebuie mai întâi să știți despre marea voastră vină de care Iisus Hristos v-a răscumpărat, altfel suferința și moartea Sa pe cruce vă sunt de neînțeles și Iisus nu este pentru voi decât o ființă umană care a trăit o viață bună și fără păcat pe Pământ și care a trebuit să-și dea viața pentru ideile Sale.... Doar rareori o ființă umană se gândește serios la sensul și scopul existenței sale pământești și nu are cunoștință de faptul că existența sa ca ființă umană este consecința marelui păcat al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu a spiritelor create inițial, care s-au despărțit cândva de El din cauza aroganței și a poftei de putere. A fost o vină imensă cu care spiritele s-au împovărat.... o datorie care nu ar putea fi achitată în veșnicie dacă individul ar plăti-o, așa cum cere dreptatea lui Dumnezeu. De-a lungul unor vremuri de neimaginat, ființa a ispășit într-adevăr o parte din vina sa în stare legată, însă mila și dragostea lui Dumnezeu îi oferă din nou libertatea de a-i da din nou posibilitatea de a-L mărturisi, pentru a-și putea îndeplini din nou scopul inițial. Cu toate acestea, această înlăturare a vinovăției nu este niciodată suficientă, pentru că amploarea ei este incomensurabilă, iar o ființă împovărată de vină nu va putea niciodată să se înalțe liber spre Dumnezeu, vina va sta întotdeauna între Dumnezeu și ființă, astfel că scopul pe care Dumnezeu l-a stabilit cândva pentru ființa creată de El nu va putea fi atins niciodată. Această vinovăție primordială a fost, așadar, o cătușă pentru ființă, pe care ea însăși nu ar fi putut-o dezlega niciodată.... În consecință, fie trebuia să fie răscumpărată cu ajutorul lui Dumnezeu, fie să rămână veșnic alungată de la fața lui Dumnezeu, ea nu va putea găsi niciodată unirea cu Dumnezeu, care înseamnă beatitudine pentru ființă.... Lumea spirituală plină de lumină a văzut și ea această stare fără speranță a spiritelor căzute și iubirea tuturor ființelor rămase cu Dumnezeu i-a urmat pe frații căzuți în abis. Dar o ființă din împărăția luminii s-a oferit lui Dumnezeu pentru o misiune de salvare a ființelor din abis.... Ea a vrut să coboare la ele și să facă ispășire pentru vina păcatului în locul creaturilor nefericite.... A vrut să se sacrifice, a vrut să plătească cu viața Sa ceea ce ființele datorau lui Dumnezeu.... Această ființă de lumină s-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu și a coborât pe Pământ pentru a lua o formă umană și, în această formă, pentru a parcurge o cale de sacrificiu așa cum numai iubirea o putea parcurge.... Iar omul Iisus a luat pe umerii Săi povara păcatului întregii umanități și astfel a parcurs drumul spre cruce.... Și Dumnezeu a acceptat jertfa pentru că dragostea a adus-o.... (9/13/1953) El a îngăduit ca o ființă umană să îndure cele mai mari chinuri, că a suferit moartea unui criminal pe cruce și că sufletul Lui s-a luptat cu toate puterile întunericului.... Pentru că a văzut dragostea acestei persoane Iisus sau.... El însuși, ca iubire eternă, era în omul Iisus, iar această iubire a vrut să înlăture vina păcatului omenirii. Căci prin iubirea pe care omul Iisus a adus-o la dezvoltare în Sine însuși, El știa despre soarta îngrozitoare a tuturor oamenilor și astfel omul Iisus a oferit lui Dumnezeu jertfa care a făcut ca sufletul cunoscător al luminii să coboare pe Pământ.... Omul a dobândit aceeași cunoaștere pe Pământ prin iubire, și doar voința sa liberă a fost decisivă.... Ființa umană s-a sacrificat pentru semenii săi.... Iar iubirea care sălășluiește în El.... Dumnezeu Însuși.... nu i s-a împotrivit, ci a fost mulțumit de acest sacrificiu de ispășire și a absolvit întreaga omenire de vina păcatului de dragul acestui om Iisus....

Faptul că voi, oamenii, trăiți pe Pământ este o consecință a păcatului vostru anterior de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, existența voastră ca ființe umane este o stare temporară care ar trebui să vă fie recunoscută și ca o stare defectuoasă, deoarece sunteți creaturi neputincioase supuse legii naturale care, cu siguranță, doresc să acționeze liber, dar nu o pot face fără restricții. Prin urmare, sunteți, ca să spunem așa, legați, iar această stare neputincioasă, lipsită de libertate, nu se termină odată cu moartea voastră trupească, dacă nu sunteți răscumpărați.... Iar Iisus Hristos a înfăptuit acest act de mântuire pentru voi, însă depinde întotdeauna de voi dacă vreți să acceptați actul Său de milă și har.... Și, prin urmare, depinde de propria voință a fiecărei om dacă va părăsi acest Pământ răscumpărat, pentru a trăi o viață cu adevărat liberă în putere și lumină, sau dacă va lua cu el cătușele în împărăția spirituală pentru a petrece veșnicia în mizerie, dacă nu se va folosi atunci de ajutorul divinului Răscumpărător Iisus Hristos. Voi, oamenii, nu puteți și nu trebuie să treceți cu vederea pe Iisus Hristos și, de aceea, motivul și semnificația actului mântuirii trebuie să vă fie făcute și vouă pe înțelesul vostru, pentru ca să nu fiți și să nu rămâneți în ignoranță, pentru a putea decide liber înainte de a fi prea târziu....

Amin

Această comunicare nu este menționată în niciun caiet tematic.

Downloads

Oferte de descărcare pentru cartea _book
 ePub  
 Kindle  
  Alte descărcări

Această comunicare
Ascultă
Descarcă ca și MP3
Vizualizare imprimare
 Scrieri de mână