• Înapoi

Motivul și semnificația lucrării de răscumpărare....

Îl veți recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii.... și atunci Îl veți mărturisi și voi înaintea lumii. Dar pentru a putea să-L recunoașteți trebuie mai întâi să știți despre marea voastră vină de care Iisus Hristos v-a răscumpărat, altfel suferința și moartea Sa pe cruce vă sunt de neînțeles și Iisus nu este pentru voi decât o ființă umană care a trăit o viață bună și fără păcat pe Pământ și care a trebuit să-și dea viața pentru ideile Sale.... Doar rareori o ființă umană se gândește serios la sensul și scopul existenței sale pământești și nu are cunoștință de faptul că existența sa ca ființă umană este consecința marelui păcat al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu a spiritelor create inițial, care s-au despărțit cândva de El din cauza aroganței și a poftei de putere. A fost o vină imensă cu care spiritele s-au împovărat.... o datorie care nu ar putea fi achitată în veșnicie dacă individul ar plăti-o, așa cum cere dreptatea lui Dumnezeu. De-a lungul unor vremuri de neimaginat, ființa a ispășit într-adevăr o parte din vina sa în stare legată, însă mila și dragostea lui Dumnezeu îi oferă din nou libertatea de a-i da din nou posibilitatea de a-L mărturisi, pentru a-și putea îndeplini din nou scopul inițial. Cu toate acestea, această înlăturare a vinovăției nu este niciodată suficientă, pentru că amploarea ei este incomensurabilă, iar o ființă împovărată de vină nu va putea niciodată să se înalțe liber spre Dumnezeu, vina va sta întotdeauna între Dumnezeu și ființă, astfel că scopul pe care Dumnezeu l-a stabilit cândva pentru ființa creată de El nu va putea fi atins niciodată. Această vinovăție primordială a fost, așadar, o cătușă pentru ființă, pe care ea însăși nu ar fi putut-o dezlega niciodată.... În consecință, fie trebuia să fie răscumpărată cu ajutorul lui Dumnezeu, fie să rămână veșnic alungată de la fața lui Dumnezeu, ea nu va putea găsi niciodată unirea cu Dumnezeu, care înseamnă beatitudine pentru ființă.... Lumea spirituală plină de lumină a văzut și ea această stare fără speranță a spiritelor căzute și iubirea tuturor ființelor rămase cu Dumnezeu i-a urmat pe frații căzuți în abis. Dar o ființă din împărăția luminii s-a oferit lui Dumnezeu pentru o misiune de salvare a ființelor din abis.... Ea a vrut să coboare la ele și să facă ispășire pentru vina păcatului în locul creaturilor nefericite.... A vrut să se sacrifice, a vrut să plătească cu viața Sa ceea ce ființele datorau lui Dumnezeu.... Această ființă de lumină s-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu și a coborât pe Pământ pentru a lua o formă umană și, în această formă, pentru a parcurge o cale de sacrificiu așa cum numai iubirea o putea parcurge.... Iar omul Iisus a luat pe umerii Săi povara păcatului întregii umanități și astfel a parcurs drumul spre cruce.... Și Dumnezeu a acceptat jertfa pentru că dragostea a adus-o.... (9/13/1953) El a îngăduit ca o ființă umană să îndure cele mai mari chinuri, că a suferit moartea unui criminal pe cruce și că sufletul Lui s-a luptat cu toate puterile întunericului.... Pentru că a văzut dragostea acestei persoane Iisus sau.... El însuși, ca iubire eternă, era în omul Iisus, iar această iubire a vrut să înlăture vina păcatului omenirii. Căci prin iubirea pe care omul Iisus a adus-o la dezvoltare în Sine însuși, El știa despre soarta îngrozitoare a tuturor oamenilor și astfel omul Iisus a oferit lui Dumnezeu jertfa care a făcut ca sufletul cunoscător al luminii să coboare pe Pământ.... Omul a dobândit aceeași cunoaștere pe Pământ prin iubire, și doar voința sa liberă a fost decisivă.... Ființa umană s-a sacrificat pentru semenii săi.... Iar iubirea care sălășluiește în El.... Dumnezeu Însuși.... nu i s-a împotrivit, ci a fost mulțumit de acest sacrificiu de ispășire și a absolvit întreaga omenire de vina păcatului de dragul acestui om Iisus....

Faptul că voi, oamenii, trăiți pe Pământ este o consecință a păcatului vostru anterior de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, existența voastră ca ființe umane este o stare temporară care ar trebui să vă fie recunoscută și ca o stare defectuoasă, deoarece sunteți creaturi neputincioase supuse legii naturale care, cu siguranță, doresc să acționeze liber, dar nu o pot face fără restricții. Prin urmare, sunteți, ca să spunem așa, legați, iar această stare neputincioasă, lipsită de libertate, nu se termină odată cu moartea voastră trupească, dacă nu sunteți răscumpărați.... Iar Iisus Hristos a înfăptuit acest act de mântuire pentru voi, însă depinde întotdeauna de voi dacă vreți să acceptați actul Său de milă și har.... Și, prin urmare, depinde de propria voință a fiecărei om dacă va părăsi acest Pământ răscumpărat, pentru a trăi o viață cu adevărat liberă în putere și lumină, sau dacă va lua cu el cătușele în împărăția spirituală pentru a petrece veșnicia în mizerie, dacă nu se va folosi atunci de ajutorul divinului Răscumpărător Iisus Hristos. Voi, oamenii, nu puteți și nu trebuie să treceți cu vederea pe Iisus Hristos și, de aceea, motivul și semnificația actului mântuirii trebuie să vă fie făcute și vouă pe înțelesul vostru, pentru ca să nu fiți și să nu rămâneți în ignoranță, pentru a putea decide liber înainte de a fi prea târziu....

Amin

Anlaß und Bedeutung des Erlösungswerkes....

Erkennen sollet ihr Jesus Christus als Gottes Sohn und Erlöser der Welt.... und ihr werdet Ihn dann auch bekennen vor der Welt. Um Ihn aber erkennen zu können, müsset ihr vorerst wissen um eure große Schuld, von der Jesus Christus euch erlöst hat, ansonsten euch Sein Leiden und Sterben am Kreuz unbegreiflich ist und Jesus für euch nicht mehr ist als ein Mensch, der gut und sündenlos gelebt hat auf Erden und für seine Ideen sein Leben lassen mußte.... Selten nur denkt ein Mensch ernstlich über den Sinn und Zweck seines Erdendaseins nach, und er hat keine Kenntnis davon, daß das Dasein als Mensch die Folge ist der großen Sünde der Auflehnung urgeschaffener Geister gegen Gott, die sich einst in Hochmut und Herrschsucht trennten von Ihm. Es war eine riesengroße Schuld, die das Geistige auf sich geladen hatte.... eine Schuld, die ewig nicht getilgt werden könnte, wenn das Einzelwesen sie abtragen sollte, wie es die Gerechtigkeit Gottes erfordert. Undenkliche Zeiten hindurch büßte das Wesen zwar einen Teil seiner Schuld ab in einem gefesselten Zustand, doch Gottes Barmherzigkeit und Liebe gibt ihm doch wieder die Freiheit, um ihm noch einmal die Gelegenheit zu geben, sich zu Ihm zu bekennen, auf daß es wieder der uranfänglichen Bestimmung nachkommen kann. Doch nimmermehr genügt diese Abtragung der Schuld, denn ihre Größe ist unermeßlich, und ein schuldbeladenes Wesen würde sich nimmermehr frei erheben können zu Gott, die Schuld würde immer trennend stehen zwischen Gott und dem Wesen, also das Ziel nimmermehr erreicht werden können, das Gott dem von Ihm einst Erschaffenen gesetzt hat. Diese Urschuld also war eine Fessel für das Wesen, die es selbst nimmermehr hätte lösen können.... Es mußte sonach entweder erlöst werden mit Gottes Hilfe oder für ewig von dem Angesicht Gottes verbannt bleiben, es würde nimmermehr den Zusammenschluß mit Gott finden können, der Seligkeit für das Wesen bedeutet.... Diesen hoffnungslosen Zustand des gefallenen Geistigen ersah auch die lichtvolle geistige Welt, und die Liebe aller bei Gott verbliebenen Wesen folgte den gefallenen Brüdern in die Tiefe. Ein Wesen aber aus dem Reiche des Lichtes bot Sich Selbst Gott an für eine Mission zur Rettung der in der Tiefe befindlichen Wesen.... Es wollte herabsteigen zu ihnen und an Stelle der unglücklichen Geschöpfe Sühne leisten für deren Sündenschuld.... Es wollte Sich Selbst opfern, Es wollte mit Seinem Leben bezahlen, was die Wesen Gott schuldig waren.... Dieses Lichtwesen bot Sich Gott zum Opfer an und stieg zur Erde hernieder, um eine menschliche Form zu beziehen und in dieser Form einen Opfergang zu gehen, wie ihn nur die Liebe gehen konnte.... Und es nahm der Mensch Jesus die Sündenlast der ganzen Menschheit auf Seine Schultern und ging damit den Weg zum Kreuz.... Und Gott nahm das Opfer an, weil die Liebe es brachte.... (13.9.1953) Er ließ es zu, daß ein Mensch die größten Qualen erduldete, daß Er den Tod eines Verbrechers am Kreuz erlitt und daß Seine Seele kämpfte mit allen Mächten der Finsternis.... Denn Er sah die Liebe dieses Menschen Jesus oder auch.... Er als die ewige Liebe Selbst war im Menschen Jesus, und diese Liebe wollte die Sündenschuld der Menschheit abtragen. Denn durch die Liebe, die der Mensch Jesus in Sich zur Entfaltung brachte, wußte Er um das entsetzliche Los aller Menschen, und so brachte der Mensch Jesus das Opfer Gott dar, das die wissende Seele des Lichtes zur Erde herniedersteigen ließ.... Der Mensch hatte die gleiche Erkenntnis auf Erden gewonnen durch die Liebe, und Sein freier Wille erst war ausschlaggebend.... es opferte Sich ein Mensch für Seine Mitmenschen.... Und die in Ihm wohnende Liebe.... Gott Selbst.... wehrte Ihm nicht, sondern Sie ließ Sich genügen an diesem Sühneopfer und sprach die gesamte Menschheit von der Sündenschuld los, um dieses Menschen Jesus willen....

Daß ihr Menschen auf Erden weilet, ist eine Folge eurer einstigen Sünde der Auflehnung gegen Gott. Euer Dasein als Mensch ist aber ein vorübergehender Zustand, der euch auch erkenntlich sein müßte als ein mangelhafter Zustand, denn ihr seid kraftlose, dem Naturgesetz unterworfene Geschöpfe, die wohl frei wollen, aber nicht unbeschränkt frei handeln können. Ihr seid also gleichsam gefesselt, und dieser kraftlose, unfreie Zustand ist nicht beendet mit eurem Leibestode, wenn ihr nicht erlöst werdet.... Und dieses Erlösungswerk hat Jesus Christus für euch vollbracht, jedoch immer euch selbst freigestellt, ob ihr Sein Erbarmungs- und Gnadenwerk annehmen wollet.... Und darum liegt es an jedes Menschen eigenem Willen, ob er erlöst von dieser Erde scheidet, um nun erst ein rechtes freies Leben zu führen in Kraft und Licht, oder ob er die Fessel mit hinübernimmt in das geistige Reich, um Ewigkeiten noch in ihr zu verbringen in Unseligkeit, wenn er nicht dann noch die Hilfe des göttlichen Erlösers Jesus Christus in Anspruch nimmt. Ihr Menschen könnet und dürfet nicht an Jesus Christus vorübergehen, und darum soll euch auch der Anlaß und die Bedeutung des Erlösungswerkes verständlich gemacht werden, auf daß ihr nicht unwissend seid und bleibt, auf daß ihr euch frei entscheiden könnet, ehe es zu spät ist....

Amen