Îl veți recunoaște pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii.... și atunci Îl veți mărturisi și voi înaintea lumii. Dar pentru a putea să-L recunoașteți trebuie mai întâi să știți despre marea voastră vină de care Iisus Hristos v-a răscumpărat, altfel suferința și moartea Sa pe cruce vă sunt de neînțeles și Iisus nu este pentru voi decât o ființă umană care a trăit o viață bună și fără păcat pe Pământ și care a trebuit să-și dea viața pentru ideile Sale.... Doar rareori o ființă umană se gândește serios la sensul și scopul existenței sale pământești și nu are cunoștință de faptul că existența sa ca ființă umană este consecința marelui păcat al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu a spiritelor create inițial, care s-au despărțit cândva de El din cauza aroganței și a poftei de putere. A fost o vină imensă cu care spiritele s-au împovărat.... o datorie care nu ar putea fi achitată în veșnicie dacă individul ar plăti-o, așa cum cere dreptatea lui Dumnezeu. De-a lungul unor vremuri de neimaginat, ființa a ispășit într-adevăr o parte din vina sa în stare legată, însă mila și dragostea lui Dumnezeu îi oferă din nou libertatea de a-i da din nou posibilitatea de a-L mărturisi, pentru a-și putea îndeplini din nou scopul inițial. Cu toate acestea, această înlăturare a vinovăției nu este niciodată suficientă, pentru că amploarea ei este incomensurabilă, iar o ființă împovărată de vină nu va putea niciodată să se înalțe liber spre Dumnezeu, vina va sta întotdeauna între Dumnezeu și ființă, astfel că scopul pe care Dumnezeu l-a stabilit cândva pentru ființa creată de El nu va putea fi atins niciodată. Această vinovăție primordială a fost, așadar, o cătușă pentru ființă, pe care ea însăși nu ar fi putut-o dezlega niciodată.... În consecință, fie trebuia să fie răscumpărată cu ajutorul lui Dumnezeu, fie să rămână veșnic alungată de la fața lui Dumnezeu, ea nu va putea găsi niciodată unirea cu Dumnezeu, care înseamnă beatitudine pentru ființă.... Lumea spirituală plină de lumină a văzut și ea această stare fără speranță a spiritelor căzute și iubirea tuturor ființelor rămase cu Dumnezeu i-a urmat pe frații căzuți în abis. Dar o ființă din împărăția luminii s-a oferit lui Dumnezeu pentru o misiune de salvare a ființelor din abis.... Ea a vrut să coboare la ele și să facă ispășire pentru vina păcatului în locul creaturilor nefericite.... A vrut să se sacrifice, a vrut să plătească cu viața Sa ceea ce ființele datorau lui Dumnezeu.... Această ființă de lumină s-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu și a coborât pe Pământ pentru a lua o formă umană și, în această formă, pentru a parcurge o cale de sacrificiu așa cum numai iubirea o putea parcurge.... Iar omul Iisus a luat pe umerii Săi povara păcatului întregii umanități și astfel a parcurs drumul spre cruce.... Și Dumnezeu a acceptat jertfa pentru că dragostea a adus-o.... (9/13/1953) El a îngăduit ca o ființă umană să îndure cele mai mari chinuri, că a suferit moartea unui criminal pe cruce și că sufletul Lui s-a luptat cu toate puterile întunericului.... Pentru că a văzut dragostea acestei persoane Iisus sau.... El însuși, ca iubire eternă, era în omul Iisus, iar această iubire a vrut să înlăture vina păcatului omenirii. Căci prin iubirea pe care omul Iisus a adus-o la dezvoltare în Sine însuși, El știa despre soarta îngrozitoare a tuturor oamenilor și astfel omul Iisus a oferit lui Dumnezeu jertfa care a făcut ca sufletul cunoscător al luminii să coboare pe Pământ.... Omul a dobândit aceeași cunoaștere pe Pământ prin iubire, și doar voința sa liberă a fost decisivă.... Ființa umană s-a sacrificat pentru semenii săi.... Iar iubirea care sălășluiește în El.... Dumnezeu Însuși.... nu i s-a împotrivit, ci a fost mulțumit de acest sacrificiu de ispășire și a absolvit întreaga omenire de vina păcatului de dragul acestui om Iisus....
Faptul că voi, oamenii, trăiți pe Pământ este o consecință a păcatului vostru anterior de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, existența voastră ca ființe umane este o stare temporară care ar trebui să vă fie recunoscută și ca o stare defectuoasă, deoarece sunteți creaturi neputincioase supuse legii naturale care, cu siguranță, doresc să acționeze liber, dar nu o pot face fără restricții. Prin urmare, sunteți, ca să spunem așa, legați, iar această stare neputincioasă, lipsită de libertate, nu se termină odată cu moartea voastră trupească, dacă nu sunteți răscumpărați.... Iar Iisus Hristos a înfăptuit acest act de mântuire pentru voi, însă depinde întotdeauna de voi dacă vreți să acceptați actul Său de milă și har.... Și, prin urmare, depinde de propria voință a fiecărei om dacă va părăsi acest Pământ răscumpărat, pentru a trăi o viață cu adevărat liberă în putere și lumină, sau dacă va lua cu el cătușele în împărăția spirituală pentru a petrece veșnicia în mizerie, dacă nu se va folosi atunci de ajutorul divinului Răscumpărător Iisus Hristos. Voi, oamenii, nu puteți și nu trebuie să treceți cu vederea pe Iisus Hristos și, de aceea, motivul și semnificația actului mântuirii trebuie să vă fie făcute și vouă pe înțelesul vostru, pentru ca să nu fiți și să nu rămâneți în ignoranță, pentru a putea decide liber înainte de a fi prea târziu....
Amin
TraducătorYou should recognize Jesus Christ as the son of God and redeemer of the world and then you will also confess Him before the world. But in order to be able to recognize Him you first have to know about your great guilt from which Jesus Christ redeemed you, otherwise His suffering and death on the cross is incomprehensible to you and Jesus is nothing more to you than a human being who lived a good and sinless life on earth and had to give his life for his ideas.... Only rarely does a human being seriously think about the meaning and purpose of his earthly existence, and he has no knowledge of the fact that his existence as a human being is the consequence of the great sin of the rebellion of originally created spirits against God, which once separated themselves from Him in arrogance and lust for power. It was an immense guilt that the spirits had burdened themselves with.... a debt that could not be repaid eternally if the individual were to pay it off, as God's justice requires. Throughout unthinkable times the being indeed atoned for part of its guilt in a bound state, yet God's mercy and love gives it the freedom again to give it the opportunity once more to confess Him, so that it can fulfil its original purpose again. Yet this removal of guilt is never enough, for its magnitude is immeasurable, and a being burdened by guilt would never be able to freely ascend to God, the guilt would always stand between God and the being, thus the aim God once set for His created being could never be reached. This original guilt was therefore a shackle for the being which it could never have loosened itself.... Consequently, it either had to be redeemed with God's help or remain eternally banished from the face of God, it would never be able to find the union with God which signifies beatitude for the being.... This hopeless state of the fallen spiritual being was also seen by the luminous spiritual world, and the love of all beings remaining with God followed the fallen brothers into the abyss. But a being from the kingdom of light offered itself to God for a mission to save the beings in the abyss.... It wanted to descend to them and make atonement for the sinfulness of the unhappy creatures in their place.... It wanted to sacrifice Itself, It wanted to pay with Its life what the beings owed to God.... This being of light offered Itself to God as a sacrifice and descended to earth in order to take on a human form and in this form to walk a sacrificial path as only love could walk.... And the man Jesus took the burden of sin of all humanity upon His shoulders and thus walked the path to the cross.... And God accepted the sacrifice because love brought it.... (9/13/1953) He allowed a human being to endure the greatest torments, that He suffered the death of a criminal on the cross and that His soul struggled with all the powers of darkness.... For He saw the love of this person Jesus or also.... He as the eternal love Himself was in the man Jesus, and this love wanted to take away humanity's guilt of sin. For through the love which the man Jesus brought to development in Himself He knew about the appalling fate of all people, and thus the man Jesus offered the sacrifice to God which caused the knowing soul of light to descend to earth.... The human being had gained the same knowledge on earth through love, and only His free will was decisive.... A human being sacrificed himself for his fellow human beings.... And the love dwelling in Him.... God Himself.... did not resist Him but was satisfied with this sacrifice of atonement and absolved the whole of humanity from the guilt of sin for the sake of this man Jesus....
The fact that you humans live on earth is a consequence of your past sin of rebellion against God. However, your existence as a human being is a temporary state which should also be recognizable to you as a defective state, for you are weak creatures subject to natural law which certainly want to act freely but cannot do so without restrictions. You are therefore, as it were, bound, and this powerless, unfree state does not end with your physical death if you are not redeemed.... And Jesus Christ accomplished this act of salvation for you, yet it is always up to you whether you want to accept His act of mercy and grace.... And therefore it is up to every person's own will whether he will leave this earth redeemed in order to live a truly free life in strength and light, or whether he will take the shackle with him into the spiritual kingdom in order to spend eternities in wretchedness if he does not then make use of the help of the divine redeemer Jesus Christ. You humans cannot and should not pass Jesus Christ by, and therefore the reason for and the significance of the act of salvation should also be made understandable to you, so that you will not be and remain ignorant, so that you can freely decide before it is too late....
Amen
Traducător