• Înapoi

Școala pământeană a spiritului.... Mijloace pentru un scop.... Un scop în sine....

Considerați Pământul doar ca pe o școală a spiritului, ca pe o stație de maturizare a sufletului vostru, care mai trebuie să treacă printr-o școală înainte de a intra în împărăția spirituală. Nu puteți fi neapărat modelați în așa fel încât să fiți potriviți pentru împărăția spirituală; trebuie să realizați voi înșivă această transformare.... Iar viața pământească v-a fost dată în acest scop.... Cu toate acestea, voi, oamenii, nu recunoașteți scopul și țelul vieții pământești.... o evaluați într-o altă direcție, căutați doar să obțineți avantaje pentru trup și nu vă gândiți la sufletul vostru.... considerați Pământul ca pe un scop în sine, în timp ce el este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... mijlocul de a aduce maturitatea finală a spiritualului.

A trece testul voinței este sarcina reală pe care trebuie să o îndepliniți în viața pământească, dar care trebuie trecut în toată libertatea, motiv pentru care veți primi iluminarea cu privire la sensul și scopul vieții pământești numai atunci când vă veți ocupa serios de această chestiune voi înșivă. Dar Dumnezeu v-a dat intelectul care vă poate permite să vă puneți în orice moment această întrebare de ce și pentru ce scop vă aflați pe Pământ.... Există în jurul vostru destui stimuli care vă pot determina să vă puneți această întrebare, însă această întrebare trebuie să iasă complet liber din voi pentru ca acum să poată primi și un răspuns corect. Chiar și omul lumesc ar trebui să se ocupe de această întrebare, chiar și el ar trebui să se gândească din când în când la motivul și scopul existenței sale pământești, cu condiția să își facă timp pentru astfel de gânduri. El nu ar trebui cu adevărat să vadă scopul vieții sale în satisfacerea dorințelor și poftelor sale fizice, iar dacă totuși face acest lucru, atunci gândul morții îl va speria sau îl va îngrijora întotdeauna.... sau va respinge orice gând cu privire la aceasta cu părerea că nu va mai fi după moarte. Numai o persoană care gândește puțin poate fi de această părere, deoarece ar găsi suficiente dovezi în timpul vieții pământești care ar trebui să-l învețe să gândească altfel, dacă ar dori în mod serios să se ocupe de problema continuării vieții după moarte. Omului i-a fost dat intelectul.... dar dacă nu-l folosește, trăiește ca un animal, deoarece o utilizare adecvată a intelectului îl face să gândească și să acționeze diferit.... îi permite să trăiască în mod conștient; dar omul lumesc, care consideră viața pământească ca fiind un scop în sine, nu și-a folosit încă corect intelectul, l-a lăsat să devină activ doar într-o singură direcție, nu s-a gândit încă la o lume spirituală, care cu siguranță trebuie presupusă și în afara lumii materiale.... în caz contrar, omul ar trebui să aibă un drept nelimitat de determinare asupra întregii creații, deci și asupra proceselor naturale și asupra propriului destin..... Atâta timp cât ființa umană însăși depinde de o putere superioară, de o voință superioară, ceea ce îi este dovedit de cursul vieții sale pământești, ea trebuie deci să recunoască o lume sau un tărâm în care domină această putere superioară și, din moment ce știe că se află la mila acestei puteri fără a opune rezistență, că această putere îi determină cursul vieții, ea trebuie să se întrebe și de ce și în ce scop viața sa pământească se desfășoară așa cum se desfășoară.... și dacă își îndeplinește acest scop, care nu mai poate fi niciodată doar bunăstarea pământească, ci este mai probabilă o dezvoltare spirituală.... Ființa umană poate ajunge la această concluzie intelectuală de îndată ce are voința de a primi orice fel de lămurire cu privire la faptul dacă viața pământească este un scop în sine sau doar un mijloc pentru atingerea unui scop.... El ar trebui și trebuie să se folosească de darul înțelegerii, pentru că într-o zi i se va cere socoteală pentru voința sa, care se opune la tot ceea ce Dumnezeu îi oferă pentru a-și atinge scopul pe Pământ....

Amin

La Terra, scuola dello spirito – Mezzo allo scopo - Scopo a sé stesso

Considerate la Terra soltanto come scuola dello spirito, come stazione di maturazione per la vostra anima, che deve ancora passare attraverso una scuola prima che possa entrare nel Regno spirituale. Non potete essere formati per costrizione in modo che siate idonei per il Regno spirituale; voi stessi dovete eseguire questa trasformazione e per questa vi è stata data la vita terrena, voi la valutate in un’altra direzione, cercate di procurarvi soltanto dei vantaggi per il corpo e non pensate all’anima, considerate la Terra come scopo a sé stesso, mentre è soltanto il mezzo allo scopo, il mezzo di portare lo spirituale all’ultima maturazione.

Il vero compito è di sostenere la prova di volontà che dovete compiere nella vita terrena, che però dev’essere sostenuta in tutta la libertà, per cui riceverete il chiarimento sul senso e lo scopo della vita terrena solamente, quando voi stessi vi occupate con questa questione. Ma Dio vi ha dato l’intelletto che può farvi porre questa domanda in ogni momento, del perché ed a quale scopo vi trovate sulla Terra. Intorno a voi ci sono stimolazioni a sufficienza, che vi possono indurre a questa domanda, ma questa deve sorgere in modo totalmente libero da voi stessi. Persino degli uomini mondani si dovrebbero occupare con questa domanda, persino loro dovrebbero a volte riflettere sulla causa e lo scopo dell’esistenza terrena, per quanto si prendano il tempo per tali pensieri. Non dovrebbero davvero vedere lo scopo della loro vita nella soddisfazione dei loro desideri corporei e brame e se lo fanno comunque, allora il pensiero alla morte li spaventerà o inquieterà sempre, oppure respingono tutti i pensieri sulla loro opinione, di non esistere più dopo la morte. Solo un uomo che riflette poco, può essere di quest’opinione, perché durante la vita terrena troverebbe abbastanza dimostrazioni, che lo dovrebbero far pensare diversamente, se soltanto si volesse occupare seriamente con il problema della continuazione della vita dopo la morte.

All’uomo è stato dato l’intelletto, se però non lo usa, vive alla giornata come un animale, perché il giusto utilizzo dell’intelletto lo fa pensare ed agire diversamente, lo fa vivere consapevolmente; ma l’uomo mondano che considera la vita terrena come scopo a sé stesso, non ha fatto ancora il giusto uso del suo intelletto, lo ha lasciato diventare attivo solamente in una direzione, non ha ancora riflettuto sul mondo spirituale, che è ben da presumere al di fuori dal mondo materiale, altrimenti l’uomo dovrebbe aver un illimitato diritto di determinazione sull’intera Creazione, quindi anche sui procedimenti secondo la natura e sul proprio destino.

Finché l’uomo stesso è dipendente da una Potenza superiore, da una Volontà superiore, che gli viene dimostrato attraverso il decorso della sua vita terrena, fino ad allora deve riconoscere un mondo o una regione, dove regna questa Potenza superiore e dato che sa, che è esposto senza resistenza a questa Potenza, che questa Stessa determina il corso della sua vita, deve porsi anche la domanda, perché ed a quale scopo la sua vita terrena si svolge così com’è il caso e se adempie questo scopo, che non può mai e poi mai essere soltanto un ben vivere terreno, ma è più probabile uno sviluppo spirituale. L’uomo può arrivare a questo risultato mentale, appena ha soltanto la volontà di ricevere in genere un chiarimento, se la vita terrena sia uno scopo a sé stesso oppure soltanto un mezzo allo scopo. Il Dono dell’intelletto può e dev’essere valutato, perché una volta verrà chiamato a rispondere per la sua volontà, che si oppone a tutto ciò che Dio gli dona per il raggiungimento della sua meta sulla Terra.

Amen